Miron Manega – Despre disparitia Romaniei de pe harta lumii si dusmanii ei

descoperire arheologica, catalin tolontan, tolontan, miron manega, disparitia romaniei de pe harta lumii, romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Miron Manega – Despre disparitia Romaniei de pe harta lumii si dusmanii ei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1545646254335{margin-bottom: 0px !important;}”]La inceput de mileniu, romanii sunt nelinistiti. Ce va urma? Ce va fi sa se intample cu destinul lor, cu Romania? Acum un sfert de secol, in zarva si euforia a ceea ce romanii au crezut ca este o revolutie care le va schimba viata in bine, in raiul democratiei capitaliste, n-au sesizat nicio clipa ca, de fapt, avea loc o tradare si un diabolic joc geopolitic. Inducandu-li-se „convingerea” ca ei sunt fauritorii revolutiei, sub aceasta miscare de acoperire, cum ar zice vox populi, „iuteala de mana si nebagarea de seama”, n-au vazut ca manipulatorii Noii Ordinii Mondiale au operat inteligent cu un simbol al carui mesaj adevarat nu l-au descifrat atunci: ruperea din Tricolor a stemei de stat. O stema care infatisa pictural pamantul patriei: sub o diadema de raze solare muntii semeti, o padure de brazi din care isi inalta turla zvelta o sonda de extractie a petrolului, un picior de plai, totul incadrat cu o cununa de spice aurii. Un peisaj aproape bucolic. E drept ca, spre identificarea caracterului statului, exista si o stea rosie aninata prin anii ’50 ai secolului trecut pe rasaritul de soare.

„Vrem unirea cu Ungaria!”

Acum, atentie, iata care a fost sensul mesajului din Tricolorul cu o gaura in loc de stema: romani, va vom lasa fara patrie. Luati-va adio de la Romania! Iar la Timisoara s-a strigat in acel decembrie insangerat de catre maghiarii localnici, dar si de catre cei veniti in comandouri sub acoperire de peste frontiera: „Vrem unirea cu Ungaria!”. Si a urmat „martie negru” din 1990 de la Targu-Mures.

Nu vreau sa-mi inspaimant compatriotii, dar scenariile geopolitice de neantizare a Romaniei sunt pe „masa de lucru” a conspiratorilor, pregatindu-se executia. Preludiul este in plina desfasurare: anemiere prin anomiere economica, morala si militara premeditata, ajungandu-se la starea de colonie si de suzeranitate (prin transfer de suveranitate) impusa odata cu aderarea la NATO si Uniunea Europeana. Dar ceea ce este o scandaloasa bizarerie tine de ofensiva letala a Rusiei care, jubiland ca nu intampina nicio impotrivire guvernamentala, a demolat cu salbaticie industria siderurgica si o parte din cea constructoare de utilaj petrolier. Si nu numai.

Astfel, slabita, Romania este o prada usoara pentru briganzii economico-financiaro-politici din toate punctele cardinale geopolitice, pasibila de a fi prinsa oricand in „capcanele istoriei” contemporane si viitoare cum sunt cele puse de comun acord de Budapesta si Moscova.

Un mare patriot roman, Victor Negulescu, in cartea sa „Diplomat in uniforma in focul razboiului din umbra” (Ed. Bibliotheca, Targoviste, 2014, pp 359-360), dispunand de temeinice surse de informatii – atrage atentia avertizand:

„O problema cu radacini istorice, dureroasa in esenta ei, si care sub o forma sau alta s-a manifestat pe intreaga perioada a sfarsitului de mileniu II si inceputul celui de-al treilea este legatura stransa de interese teritoriale ruso-maghiara.

Pe motiv ca disputele teritoriale – Basarabia pentru rusi si Transilvania pentru unguri – ii unesc, chestiunea este reconsiderata si trecuta in grija serviciilor secrete ale celor doi parteneri care cu insufletirea atavica trec la treaba.

Mai mult, intelegandu-se de minune pe aceasta tema, Moscova si Budapesta incheie, in decembrie 1991, un tratat bilateral pentru ca, in noiembrie 1992, sa semneze o declaratie comuna de cooperare pentru Asigurarea drepturilor nationale, etnice, religioase si lingvistice ale minoritatilor. In deplina concordanta de simpatie si intelegere, atat Ungaria cat si Rusia vor considera pasii facuti un punct de cotitura in relatiile dintre cele doua state prietene.

Incurajati de documentul mentionat, revizionistii unguri reiau provocator problema autonomiei Transilvaniei, revendicare separatista lansata de Budapesta imediat dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial”.

Operatiunea „distrugerea Romaniei”

Si capatand o informatie vitala in timp real de la sefii unui serviciu de intelligence italian, adica la momentul intalnirii la nivel inalt de la inceputul lunii decembrie 1989 de pe vasul „Gorki” la Malta, Victor Negulescu sugereaza, la pag. 372 si 374 ca, de la acest tête-a-tête a decurs si decurge tot ce pune in pericol existenta ca stat a Romaniei, de la revolutie la pretentiile revizionist-horthyste ale Budapestei si amenintarile fara perdea ale Kremlinului:

„Contrar opiniilor unor analisti politici romani, crescuti la scolile unor agentii de spionaj straine, pe agenda intalnirii din Malta, situatia din Romania a facut obiectul unor ample discutii. Impartasind planul propus de Gorbaciov, presedintele american si-a dat deschis acordul asupra angajarii Kremlinului (KGB) in normalizarea situatiei de la Bucuresti.

Asa se ajunge ca, in decembrie 1989, romanii in loc de flori si aplauze sa fie obligati sa puna din nou mana pe arme, platind cu vietile multora dintre ei gramul de democratie ce avea sa fie oferit…

Astfel, se intra in acea etapa obscura – la fel ca in alte etape istorice – a unei adevarate agresiuni informative cu scop de destabilizare politico-sociala si dezmembrarea teritoriului. Atacurile concentrice, interne si externe, au fost organizate de cele mai puternice si versate servicii secrete, inclusiv de cele apartinand marilor democratii occidentale, dispuse la o noua crucificare a tarii pe altarul marilor interese.”

Operaţiunea „distrugerea Romaniei” este, pe diferite cai, in derulare si cu ajutorul ignobil al „unei clase de politicieni uzurpatori […] singurii vinovati de actuala mizerie economico-sociala in care se chinuie Romania”. Este o operatiune combinata, de coniventa, de underground politico-economic, intre puseurile imperiale ale Moscovei si Berlinului, bufeurile revizioniste ale Budapestei, nostalgiile coloniale al Occidentului euro-atlantic. Printre metodele de distrugere a Romaniei, cu sprijinul „coloanei a cincea” alcatuita din politicieni iscariotizati si din „elitistii” societatii civile, cu aere infatuate de „directori de opinie”, se află manipularea prin intermediul Overton window (Fereastra Overton), o extrem de subtila si nociva „spalare de creiere” si care isi face efectul in societatile tolerante, dar aduse in stare anomica, cum este si cazul Romaniei.

Si pe un asemenea background se actioneaza, perseverent si pervers, atacurile la unitatea nationala romaneasca fiind implementate in varii forme, vizandu-se, cu precadere, unitatea, suveranitatea si „spatiul de securitate” carpato-pontic, care, acum, constituie un important segment al frontierei sud-estice a NATO si Uniunii Europene (ibid. pag. 365).

In ceea ce priveste arhitectura statala a Romaniei, scenariile construite in cancelariile neprietene (amintesc cateva cu un grad inalt de realizare, si unele, poate parea neverosimil, emana suflul ucigas al „pactului Ribbentrop-Molotov” fiind exprimate, cateva, intr-un limbaj grobian) au in catare:[/vc_column_text][mk_custom_list margin_bottom=”20″ align=”left”]

  • Crearea „Moldovei Mari”/Republica Federala Moldova, la teritoriul actual al Basarabiei fiind alipit teritoriul Romaniei dintre Prut, Carpati si fosta granita cu Tara Romaneasca; elementul geopolitic de santaj: autoderminarea Gagauziei si integrarea in Federatia Rusa; acoperirea motivationala in fata opiniei publice mondiale: „expansionismul agresiv romanesc pe Prut, pe Nistru…”; scopul: „distrugerea statului roman si incetarea existentei sale in granitele actuale”.
  • Decuparea Transilvaniei din harta Romaniei si alipirea ei la reinviata stafie a „Ungariei Mari”, fie pe cale militara, fie printr-un alt diktat al Marilor Puteri, dar nu oricum, ci – tupeu incalificabil – cu un rapt transcarpatic la est: judetul Bacau. Iar unele declaratii si viziuni geopolitice belicoase maghiaro-americano-ruse vorbesc de la sine (saptamanalul parizian „Le Point” era convins inca din 1990 de existenta a ceea ce numeste cu sintagma „complotul bicefal sovieto-maghiar”).

[/mk_custom_list][vc_column_text css=”.vc_custom_1545646663495{margin-bottom: 0px !important;}”]Astfel, geostrategicianul militar american Trevor Nevitt Dupuy, decedat nu demult, era incredintat ca va avea loc un razboi pentru Transilvania; dintr-un studiu publicat la Belgrad: „Ungaria s-ar putea extinde cu Transilvania romaneasca […] In compensatie pentru teritoriul pierdut […] Romania ar putea obtine reintregirea Moldovei, dar fara Transnistria si judetele date de Stalin Ucrainei”; „Vocea Rusiei”: „Romaniei i se pregateste un nou Diktat de la Viena”; Andrei Safonov, analist de la Tiraspol: „A venit momentul ca Romania sa dispara de pe harta lumii”; Agentia rusa de stiri Regnum: „Este necesar un bloc antiromanesc a carei politica sa aiba ca obiectiv final distrugerea statului roman si incetarea existentei sale in granitele actuale…

Daca potaia romaneasca va fi bolnava, UE o va arunca afara, o va da pe mana hingherilor sau, in cel mai bun caz, o va eutanasia”. (Aurel I. Rogojan, „Lumea”, anul XX, nr. 9 / 2014; anul XXI, nr. 7 / 2015).[/vc_column_text][mk_custom_list margin_bottom=”20″ align=”left”]

  • Amenintarea cu un diktat in favoarea Bulgariei care ar primi in dar Dobrogea romaneasca pana la gurile Dunarii, Sofia ravnind-o inca de la 1878 incoace. Vladimir Putin, de altminteri, ii sustine aceasta iluzie: nu demult, la un summit Rusia – Uniunea Europeana, a evocat amenintator posibilitatea cedarii Dobrogei Bulgariei „la pachet” cu satisfacerea revendicarii Transilvaniei de catre Budapesta.

[/mk_custom_list][vc_column_text css=”.vc_custom_1545648140710{margin-bottom: 0px !important;}”]Romanii, de buna seama, isi mai aduc aminte de provocarile inaltilor demnitari budapestani Semien Zsolt si Orbán Viktor, care bantuiesc prin Transilvania precum Voda prin loboda, Bucurestiul stand cu arma la picior, acompaniati de locotenentii lor extremisti, liderii UMDR, ai Partidului Civic Maghiar, ai Consiliului National Civic Maghiar, Consiliului National Secuiesc si Tökes Laszlo, care au amenintat ca recucerirea Ardealului s-ar putea produce cu forta armata. Romania nu poate astepta sa fie asasinata fiindca – este o naivitatea din partea ei – are in brate dreptatea si adevarul istoric. Pentru marii criminali ai istoriei nu au nicio valoare. Un tsunamii da tarcoale Romaniei, care deja este sub teroarea „ochiului de ciclon”.

Romania: stat-natiune, sau stat de sacrificiu?

Ce riposta va da totusi Bucurestiul? Deocamdata niciuna, atata vreme cat tradarea – reiau – a capusat „clasa politica” bastinasa.

Sa fim cinstiti cu noi insine: ne autoamagim ca suntem o tara de mare relevanta geopolitica. Am putea fi, aici, in flancul sud-estic al NATO. Regret, nu suntem. Suntem, in fapt, un stat de sacrificiu. Am pierdut, pe „mana moarta” a guvernantilor, oportunitatea de a fi un stat structura de rezistenta la sudul „istmului ponto-baltic”, asa cum este Polonia – un exemplu stralucit – la capatul de nord. Au polonezii mai multa demnitate si mai mult patriotism decat romanii? Iata o intrebare la care palatele Puterii (ale Parlamentului, Presedintiei, Guvernului) ar trebui sa reflecteze cu sinceritate si responsabilitate. Autocritic. Fara sa traga de timp! Si asa s-a pierdut prea mult. Impardonabil de mult.

In teoria geopolitica – iar practica vietii politice internationale a dovedit ca asa este – exista o departajare/categorialitate bine definita a importantei entitatilor statale: stat-natiune; stat-federal; stat-autoproclamat; stat-marioneta; stat-satelit; stat-tampon.

Nu am sa intru in teoretizarea acestor tipuri de stat, nu este tema acestui eseu, ci am sa precizez ca Romania este un stat-naţiune, care, si la noi, dar si in „lumea democratica”, tinde sa fie anvelopat de statul de drept/al cetateanului. Si care tip de stat asuma independenta, suveranitatea, unitatea. Dar este un adevar ca, functie de dispunerea geografica/geopolitica, de marimea teritoriala si populationala, si de gradul de dezvoltare economica, unele state-natiune pot fi supuse presiunii unor „placi tectonice” (imperialiste) politico-militare, transformandu-le in stat-satelit si stat de sacrificiu, cum i s-a intamplat Romaniei in al doilea Razboi Mondial si dupa acesta, in cei 45 de ani de „democratie populara/societate socialista”. Dar i se intampla si acum cand, devenita stat-asociat/aderat la Uniunea Europeana, din vina coruptiei endemice, a tradarilor interesului national al celor ce au guvernat-o in „perioada de tranzitie” dupa revolutia din 1989 – printre alte nenorociri numarandu-se si o premeditata „demobilizare” a armatei –, si al incapacitatii guvernantilor de a avea un solid si predictibil, pe termen lung, „proiect de tara”, a decazut dramatic chiar in conditia de colonie. De aici si neputinta de a-si adjudeca statusul de stat-structura de rezistenta (unii vorbesc de stat-pivot) in sud-estul Uniunii Europene, asa cum a fost dupa Razboiul de Independenta (1877-1878) pana la Primul Razboi Mondial, un deceniu dupa aceasta mare conflagratie (afirmarea economica si internationala a Romaniei Mari), si inca un deceniu si jumatate dupa „Declaratia din aprilie” (1964) de independenta politica fata de „Big Brother” moscovit.

Provocarile vizand destinul Romaniei nu se opresc aici. Vor mai veni odata cu numeroase schimbari de paradigme politice, sociale, militare pe intreg cuprinsul planetei Terra, cum ar fi impresionanta si dramatica, acum in desfasurare, noua „migratie a popoarelor” in cautarea „dreptului la fericire” sub soarele „nordului bogat” euro-atlantic.

Este pregatita Romania pentru aceste provocari? Acum, nu. Sa nu mi se ceara solutii. Nu eu sunt in masura sa le ofer. Ca istoric si jurnalist am capacitatea sa constat si sa lansez un disperat SOS. Si, totusi, am un raspuns generat de speranta, de o imensa speranta, pentru ca am incredere inca, daca nu netarmurita, cu siguranta revigoranta, in poporul roman: numai prin forta din launtru-i se poate salva, ca Fiinta nationala si Tara, ridicandu-se intr-o autentica revolutie de schimbare a destinului sau ingenunchiat acum.

Secretul acestei revolutii este indemnul istoric din imnul national: „Deşteapta-te romane din somnul cel de moarte/ In care te-adancira barbarii de tirani, / Acum ori niciodata croieste-ti alta soarta/ La care sa se inchine si cruzii tai dusmani…”. Si din afara, si din launtru. Nu este o speranta retorica. Zamolxieni, romanii, sunt haraziti nemuririi in Vatra lor ancestrala.

Extras din lucrarea Destin romanesc la raspantie nelinistita de milenii (Eseu despre scenarii si primejdii asasine la un veac de la izbucnirea Marelui Razboi si la sapte decenii de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial)”, de Prof. univ. dr. George Coanda.

Sursa: certitudinea.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu