Solutia de care avem nevoie – Intreprinderile de tip cooperatist

Termenul de „cooperative” este de regula privit cu suspiciune mai ales in Romania, unde utopicele „cooperative” din comunism au desproprietarit si au distrus taranii si, in loc sa cultive spiritul de asociere si de incredere (adica pilonii de baza ai unei intreprinderi cooperatiste), au desfiintat comunitatile organice, alterand complet relatiile dintre oameni prin masificarea si dezradacinarea rezultate in urma colectivizarii.

Este un termen care trebuie sa-si recapete legitimitatea, data chiar de sensul lui real, intrucat adevaratele cooperative au functionat la noi nu in comunism, ci in perioada 1864-1947, inainte de a se instala ciuma comunista. Istoricul Emilia Corbu s-a documentat temeinic cu privire la sistemul economic cooperatist din perioada mentionata, organizand expozitii unice prin tara pe acest subiect (https://distributistreview.com/intreprinderile-de-tip-cooperatist/#easy-footnote-bottom-1-11573).

Practici cooperatiste se intalnesc si in prezent in tara noastra (de exemplu, cooperativa Biocoop din Sibiu, agricultura sprijinita de comunitate, desi pe o scara redusa, din cauza ca modelul este insuficient cunoscut si promovat). Inca se crede ca nu exista alternativa la modelul corporatist falimentar, centralizat, bazat pe „cresterea nelimitata”, pe „maximizarea profitului” cu orice pret si pe acumularea in cateva maini a unei bogatii financiare uriase pe seama omului de rand lipsit de independenta economica. Daca la noi este tinut sub tacere, modelul cooperatist si-a dovedit din plin functionalitatea concret, pe teren, in diverse zone ale lumii, unde aceste intreprinderi sunt adaptate la realitatile specifice tarilor respective. Zonele in care acestea functioneaza nu au cunoscut criza devastatoare care a afectat regiuni si tari intregi inrobite si ruinate de sistemul neoliberal pagubos si viciat de nereguli si deficiente insurmontabile.

Voi da cateva date din doua carti apartinand unor economisti si specialisti de marca:

In intreprinderile de tip cooperatist lucreaza o suta de milioane de oameni din intreaga lume. Urmatoarele date reflecta importanta pe care o au pentru economiile mai multor tari cooperativele care fac parte din lista celor mai mari 300 de cooperative din lume: In Finlanda, 20% din PIB provine din veniturile realizate de cooperative, in Elvetia, 13,8%, in Noua Zeelanda, 13,6%, in Tarile de Jos 13,4%, in Franta 10,1%, in Canada 2%, in Quebec 6,1%. In Statele Unite, cooperativele din domeniul sanatatii realizeaza venituri de peste 2 miliarde de dolari (Health Cooperative of Puget Sound, Health Partners of the Twin Cities). Alte exemple edificatoare sunt Credit Mutuel CIC din Franta (care a cumparat cu 5,2 miliarde de dolari activitatile germane ale Citigroup), grupul bancar Desjardins din Quebec, cooperativele Mondragón din Tara Bascilor, cu 50 de ani de activitate si 80.000 de lucratori-proprietari, cele aproximativ 8.000 de cooperative din regiunea italiana Emilia-Romagna, unde veniturile realizate de acestea reprezinta 40% din PIB (Date preluate din Yvan Allaire, Mihaela Firsirotu, Black Markets and Business Blues, FI Press, 2009, aparuta si in Romania sub titlul Pledoarie pentru un nou capitalism. Despre cauzele profunde ale crizelor financiare si despre mijloacele prin care putem iesi din ele, trad. de Alexandru Ciolan, Editura Logos, 2011, pp. 115-117; si John Chrysostom Médaille, Spre o piata cu adevarat libera, trad. de Irina Bazon, Editura Logos, 2012, p. 14, pp. 195-199).

Exista tipuri diverse de cooperative: uniunile de credit, societatile mutuale de asigurari, cooperative de locuinte, cooperative de distributie a energiei electrice, cooperative de cumparatori, de producatori etc., activand si in domenii precum ingrijirea medicala, ingrijirea copilului, telecomunicatiile.

In SUA, National Rural Electric Cooperative Association (NRECA) este o organizatie reprezentand mai mult de 900 de cooperative de distribuire a energiei electrice in zonele rurale, deservind 42 de milioane de consumatori din 47 de state (nreca.coop). Sistemele locale de distributie sunt detinute de consumatori.

In Suedia, exista 27.000 de cooperative de locuinte, detinand 762.000 de apartamente. O treime din populatia tarii beneficiaza de aceste locuinte. De exemplu, cooperativa Understenshojden de langa Stockholm cuprinde 44 de familii care au construit, in 1995, prin eforturi proprii si cu ajutorul unor firme specializate, case din materiale naturale (http://www.understenshojden.se/joomla/index.php?option=com_content&view=article&id=60&Itemid=48 http://en.wikipedia.org/wiki/Housing_cooperative#Sweden).

Site-ul Coop Directory Service (http://www.coopdirectory.org/index.htm#What%20is%20a%20Co-op?) prezinta o ampla lista a cooperativelor din SUA si din lume, in special cooperative specializate in productia de hrana sanatoasa, organica, la nivel local.

Prin ce difera cooperativele de lucratori-proprietari de corporatiile-gigant?

Dupa cum explica John Médaille in cartea sa, „Spre o piata cu adevarat libera”, corporatiile din capitalismul neoliberal nu functioneaza diferit de economiile socialiste planificate. Managerii corporatisti devin, ca si managerii socialisti dintr-un sistem socialist, proprietarii efectivi ai sistemului. Cooperativele despre care vorbim functioneaza diferit de CAP-urile din comunism si de corporatiile-gigant ineficiente economic, in cadrul carora mijloacele de productie, puterea si recompensele sunt concentrate in mainile catorva birocrati, in timp ce riscurile sunt transferate catre nivelurile inferioare, iar pierderile, socializate.

„De fapt socialismul este stadiul final spre care evolueaza un sistem capitalist, intrucat interesele birocratilor guvernamentali si cele ale birocratilor corporatisti sunt convergente. Istoria arata ca ambele tipuri de birocratii mai degraba se sprijina reciproc decat sa-si impuna restrictii una alteia.” (John Médaille)

In cooperativele de lucratori-proprietari, oamenii nu sunt simpli angajati care presteaza o munca pentru altcineva, sunt proprietari ai mijloacelor de productie, ai propriei munci si ai recompenselor, de care beneficiaza intreaga comunitate de lucratori, in functie de contributia adusa.

In locul managementului corporatist „de sus in jos”, aceste firme se bazeaza pe managementul de tip „open-book” (toti membrii firmei au acces la inregistrarile contabile ale companiei), astfel toti membrii devin responsabili pentru modul cum functioneaza firma.

Intreprinderile de tip cooperatist se deosebesc de corporatiile-mamut din capitalismul monopolist prin urmatoarele aspecte, pe care le redau pe scurt (prezentate pe larg in cartea lui John Médaille):

– productia flexibila (care presupune circulatia rapida intre diferite linii de productie, in functie de cerere);

– utilajele de mici dimensiuni, multifunctionale, care sunt larg raspandite si care pot fi cu usurinta mutate de la o linie de productie la alta (spre deosebire de utilajele scumpe din sistemul corporatist, care necesita investitii mari de capital si care sunt specifice doar pentru fabricarea anumitor tipuri de produse);

– productia in functie de cerere, care incurajeaza localizarea liniilor de aprovizionare, atenueaza ciclurile avant-prabusire si apeleaza mai putin la publicitate pentru vinderea produselor (spre deosebire de cea de tip „supply-push”, din sistemul corporatist, bazata pe stimularea ofertei, care dezvolta o cultura consumista si recurge la propaganda publicitara abuziva si manipulatoare, strategii fara de care sistemul nu ar supravietui);

– lanturile locale de aprovizionare, proprietatea productiva larg raspandita (aceasta solutioneaza problemele cauzate de separatia dintre poprietate si munca si dintre management si cunoasterea procesului de productie).

Toate acestea fac posibila dezvoltarea unei piete locale si relocalizarea economiei.

Un astfel de sistem este favorabil agriculturii traditionale, singura care ne poate asigura o hrana sanatoasa, un sol de calitate si un mediu natural curat. Agricultura moderna, de tip intensiv, care ne distruge pamantul si sanatatea, este practicata in regim industrial corporatist. Taranii trebuie sa se uneasca in cooperative (fiind vorba nu de asocieri „fortate”, ci voluntare, care raspund nevoilor fiecarui taran, dar actioneaza si in slujba binelui comun), astfel incat intermediarii si marile lanturi de hipermarketuri sa nu mai poata detine monopolul pentru a-i strivi.

Subventiile, rentele economice si costurile externalizate

Sistemul actual corporatist, ineficient economic si costisitor, bazat pe productia industriala si pe comertul global (sistem dependent de investitii mari de capital, de costuri externalizate, de productia de tip „supply-push” etc.), nu ar supravietui daca nu ar fi generos subventionat, dupa cum arata John Médaille. Daca s-ar elimina subventiile, s-ar realiza mai usor o reforma a sistemului industrial si a celui agricol, care sa relocalizeze economia si sa creeze conditiile pentru infiintarea de intreprinderi de tip cooperatist. Nu doar sistemul bancar are mari probleme, ci, in primul rand, aceste doua sisteme, care creeaza, de fapt, bogatie. Pentru a fi relocalizata economia, trebuie inceput cu localizarea productiei de bunuri, cu inlaturarea subventiilor (acordate de stat corporatiilor) si a costurilor externalizate (de care profita marile companii in detrimentul competitorilor mici si locali, de exemplu, cheltuielile de transport subventionate; alt tip de costuri externalizate sunt efectele negative ale tranzactiilor economice –poluarea, problemele de sanatate, epuizarea resurselor naturale–, suportate de terti, asadar, de comunitati care nu participa la aceste tranzactii). Vor putea fi sprijinite, apoi, pietele taranesti locale in locul importurilor, agricultura locala, durabila si diversificata, in locul celei industriale.

„Sistemul industrial actual depinde de enormele cheltuieli guvernamentale, de rentele economice si de abilitatea de a externaliza costurile” (John Médaille). Prin urmare, pentru aplicarea unei reforme industriale si agrare, trebuie inceput cu rezolvarea acestor probleme: subventiile, rentele economice (bogatia fara munca) si costurile externalizate.

Prin nenumaratele exemple practice ale functionarii lui, modelul despre care am vorbit isi dovedeste viabilitatea. Sistemul corporatist neoliberal prezinta deficiente structurale care conduc la saracirea si inrobirea tarilor unde este aplicat, la subminarea specificului, dar si a suveranitatii economice a acestor tari.

A consemnat, Irina Bazon.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!