Entries by Andrei

Presa maghiara despre „Diktatul de la Trianon”


diktatul de la trianon, trianon, presa maghiara

Presa maghiara despre „Diktatul de la Trianon”

O publicatie din Ungaria, Pestiscracok.hu, apropriata Guvernului de la Budapesta, lanseaza noi atacuri cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, intr-un articol semnat de Pilhal Tamas si intitulat „Mesaj catre anexatori teroristi ai Transilvaniei: metoda Alba Iulia este reversibila”.

„In urma cu 101 ani –scrie Pilhal Tamas– la 1 decembrie, cei 1228 de delegati romani acceptati pe teritoriul tarii noastre au anuntat de la sine putere ca de acum Transilvania nu mai vrea sa fie parte a Ungariei, ci a pretinsei Romania. Reteta este simpla: migrezi undeva (fie ca esti chemat sau nu), te inmultesti datorita nivelului de trai ridicat, iar in momentul potrivit (infrangerea tarii gazda intr-un razboi) anunti ca anexezi acest teritoriu unui alt stat. Cu tot felul de linguseli mincinoase si povesti inventate despre presupuse abuzuri castigi bunavointa marilor puteri castigatoare, care iti servesc apoi pe tava un teritoriu cat o tara intreaga. Insa vecinul nostru din est, care sarbatoreste astazi, ar fi bine sa retina: separatismul este o cale cu dublu sens. Chiar daca politica ungara (inca) nu si-a fixat ca obiectiv, noi, maghiarii non-politici o putem face: nu ne vom abandona niciodata fratii si valorile familiale milenare”.

Dupa ce aminteste ca anul trecut au fost decorate cu steaguri tricolore pana si excavatoarele si masinile de gunoi, el adauga ca sarbatoarea va continua „in satele si orasele ocupate temporar din Ardeal si Tinutul Secuiesc, prin provocarea etnicilor maghiari”.

Si continua: „Ziua Marii Uniri – o sarbatoare europeana comuna. Rade si ficatul nostru. Vecinul nostru de la est are o abilitate aparte in a se minti fara ezitare despre istorie, sarbatoare, orice. Insa situatia nu este chiar amuzanta, fiindca isi fac de cap pe teritoriul patriei noastre, chiar daca doar pentru o perioada evidenta de tranzitie. Romania a luat nastere in 1862 prin unirea Munteniei cu Moldova, nici sa se uneasca intre ei nu a fost o misiune facila pentru ei. Cu Transilvania nu a fost nici o unire, fiindca acela nu a fost niciodata pamant romanesc (cel mult in provestile despre fanteziile daco-romane), ci un teritoriu primit pe tava de la Occident, un cadou pentru tradarea, uneltirea si atacarea pe la spate a aliatilor in timpul Primului Razboi Mondial”.

Pilhal ofera si o explicatie „istorica” despre motivul care a dus la aceasta situatie. „Dupa distrugerile otomane, statul ungar intr-un mod naiv a acceptat si in Transilvania straini, romani de ordinul sutelor de mii, carora pana in anii 1880 nici macar nu le-a cerut sa invete limba tarii in care au ajuns, maghiara. A fost o greseala uriasa. Rasplata pentru ospitalitatea oferita a venit la 1 Decembrie 1918, cand 1228 de delegati valahi au proclamat intr-un mod terorist la Alba-Iulia unirea cu Regatul, cu asa-zisul Regat al Romaniei. Romanii gazduiti in Transilvania se plangeau ca nu au primit drepturi colective de la statul ungar. O minciuna evidenta: aveau mai multe drepturi decat minoritatea maghiara de astazi din Transilvania. La Alba Iulia au promis autonomie pentru toate minoritatile nationale. Au trecut 100 de ani si o tot dau”.

Pilhal Tamas sustine ca 1 Decembrie nu ar trebui sa fie zi de sarbatoare. „1 Decembrie nu este sarbatoarea Romaniei, ci a intrusilor ilegali. A acelora care se stabilesc in gradina ingrijita si in casa ocrotita cu sange a vecinului lor, acolo se ingrasa din bunavointa si naivitatea nemarginita a gazdei lor, se inmultesc si intr-o zi anunta ca incepand de acum casa e a lor si o anexeaza la teritoriul lor neingrijit si darapanat. Iar mafiotul cu Mercedes de pe strada vecina (‘Occidentul dezvoltat’) dupa ce isi da acordul, il strange atat de tare de gat pe proprietarul de drept ca acesta este obligat sa semneze ‘acordul’. Drept rasplata, i se permite sa se retraga in liniste langa toaleta din fundul curtii sale. Asta este povestea reala a marii adunari a valahilor de la Alba Iulia, respectiv a dictatului de la Paris si Trianon. Asa a devenit Ungaria victima mafiei anexatorilor teroristi”.

Jurnalistul enumera si o serie de decizii ale diplomatiei romanesti care au dus la extinderea teritoriala a Romaniei. „In timpul razboiului din Balcani, Romania si-a atacat pe la spate aliatul, Bulgaria: rasplata a fost un teritoriu bulgar de 3000 de kilometri patrati. In timpul Primului Razboi Mondial au tradat Imperiul Austro-Ungar. In ciuda parafarii acordului de neutralitate, au patruns in Transilvania si au atacat Ungaria, a carei armata lupta pe alt front. Dupa ocuparea Bucurestiului au parafat un acord secret de pace, dar au incalcat tot ce au promis si au patruns din nou in Transilvania, intr-o tara deja iesita din razboi si demilitarizata complet de regimul Karolyi, astfel ca au luat tot ce putea fi luat. Si-au atins forma obisnuita si in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand au tradat din nou si si-au atacat in spate aliatii. Mai mult, in 1940, ei au fost cei care au cerut ca Occidentul sa decida ceea ce avea sa fie al doilea Dictat de la Viena si revenirea Transilvaniei de Nord la Ungaria. Deci, romanii au cerut asta, ei au si semnat acordul, luand cunostinta de decizie”.

diktatul de la trianon, trianon, presa maghiara, pilhal tamas

In final, Pihal Tamas lanseaza o noua serie de acuzatii si jigniri. „Declaratia separatista de la 1 Decembrie, urmata de Tratatul de pace de la Paris, a creat situatia de astazi. Cel mai josnic act al istoriei mondiale a fost desenarea granitelor Ungariei prin lasarea deliberata a teritoriilor in intregime maghiare in afara liniei de demarcatie. Au fost predate unui stat artificial care ne ura nemarginit, care era invidios pe succesele, calitatile, economia si civilizatia noastra, care inca de atunci isi propune doar exterminarea si alungarea definitiva a maghiarilor. In replica la minciunile privind abuzurile maghiare: in 200 de ani, intre 1700 si 1900, numarul romanilor din Transilvania a crescut dramatic, in timp ce in ultimii 100 de ani, aproape o treime dintre maghiari au fost alungati de pe teritoriul lor natal prin metode teroriste. Acesta este un tip de epurare etnica”.

Concluzia lui Pilhal Tamas publicata in pestisracok.hu este o amenintare pe fata: „Putem sa o spunem fara retinere: Transilvania a ajuns in maini nedemne. Noua gazda temporara timp de 101 ani n-a stiut ce sa faca cu ea, mai mult fiindca mentalitatea ei balcanica o impiedica sa inteleaga lumea central-europeana, ce este si a fost acolo. In schimbul tarii primite pe tava, in loc sa fie recunoscatori si generosi cu cei care erau deja acolo, ei prefera sa ii persecute (poate si din cauza sentimentului de vinovatie si a mustrarilor de constiinta). Dar avem o veste proasta pentru vecinii nostri care sarbatoresc amplasand steaguri tricolore pe masina de gunoi: sarbatoarea separatismului de la 1 Decembrie este un drum bidirectional. La momentul potrivit, cand se vor alinia planetele si pozitia marilor puteri, metoda Alba-Iulia va putea fi inversata. Si va functiona, va garantez. Asa cum ai castigat ceva ce nu ti se cuvine, asa o sa si il pierzi. Daca nu generatia noastra, dar generatia copiilor si nepotilor nostri va fi martora la acest eveniment. De ce sa acceptam situatia actuala? Nu, nu, niciodata”.

Autorul si publicatia nu sunt la primul articol de acest fel la adresa Romaniei. La 23 august, Pilhal Tamas scria despre tradarile multiple ale Romaniei fata de aliatii sai, iar la 16 noiembrie publicatia elogia meritele lui Horthy in „alungarea” armatei romane din Budapesta.

Sursa: evz.ro.

Titlul original: Scandalos! Provocare in presa din Ungaria: „1 Decembrie, o anexare terorista a Transilvaniei”.

Autor: Andrei Diaconu.

/1 Comment/by

Daniel Roxin – Scrisoare deschisa catre denigratorii Romaniei


daniel roxin, scrisoare

Daniel Roxin - Scrisoare deschisa catre denigratorii Romaniei

Ati crescut ca niste vipere la sanul acestui neam, iar singurul lucru pe care il stiti este sa otraviti si ceea ce mai este bun in acest popor, si ceea ce mai este frumos in aceasta tara…

In timp ce voi vedeti doar lenesii si betivii nostri, taranul roman munceste cinstit ca sa culeaga rodul acestui pamant si sa dea de mancare si altora; in timp ce voi vorbiti despre nimicnicia romanilor, tinerii nostri castiga olimpiadele internationale si marile premii pentru inventica din mai toata lumea; in timp ce voi ne denigrati inaintasii, marile personalitati ale istoriei le dau putere celor care vor sa transforme in bine aceasta tara…

Voi priviti mereu in jos, cu placere, la gropile de gunoi, incercand sa ne trageti pe toti in ele, dar va deranjeaza sa va uitati si in sus, la muntii falnici care sunt coloana vertebrala a romanilor.

Ranjiti satisfacuti la orice nereusita a noastra si ne blestemati orice succes. Alogeni pana si in suflet, va doare frumusetea acestor locuri, puritatea romanului adevarat, faptul ca inca suntem aici.

Nu va faceti iluzii prea mari. Vom fi aici si atunci cand voi nu veti mai fi decat oale si ulcele. Poporul acesta nu a fost dovedit nici de romani, nici de migratori, nici de turci, nici de habsburgi, nici de unguri, nici de rusi si nici voi, cei fara suflet, naimiti unor interese straine, nu o sa puteti ucide sufletul acestui neam.

Va scriu acestea cu superioritatea celui care stie ca nu sunteti decat niste naparci. Nu pentru ca ati putea intelege ceva, ci pentru a sti ca suntem aici si ca suntem cu ochii pe voi. Va veni si ceasul in care veti da socoteala!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

/1 Comment/by

Dumitru Constantin-Dulcan – Creierul si Mintea Universului


dumitru constantin-dulcan, creierul si mintea universului

Dumitru Constantin-Dulcan - Creierul si Mintea Universului

Despre noua carte a lui Dumitru Constantin Dulcan – „Creierul si Mintea Universului”:

Concluzia esentiala care se desprinde din comentarea tuturor temelor abordate este aceea ca suntem cu totii rezultatul unei ratiuni care traverseaza intreaga existenta de la astre pana la ultimul graunte de nisip.

Avem cu totii o singura ratiune: aceea de a fi in acord cu intentia prima a creatiei – indiferent de modul in care ne interpretam originea. Dispunem acum de argumente stiintifice prin care intelegem ca nu suntem singuri intr‑un univers indiferent si rece la patimile si suferintele noastre, ca nu ne‑am nascut intamplator, ci cu un rost bine precizat.

Fiecare dintre noi isi ocupa locul sau in Univers, in virtutea unei gandiri inscrise dincolo de noi. Acest rost ne confera motivatia de a fi si calea de eliberare, de salvare. Avem nevoie de o noua constiinta, o noua gandire, o noua paradigma, o noua spiritualitate.

In fiecare clipa, cu fiecare gand pe care il avem, cu fiecare actiune, pledam pentru viata sau pentru moarte. Alegerea ne apartine. Respectul pentru valorile etice, pe care se sprijina insusi Universul, nu mai reprezinta o simpla conventie sociala, ci o conditie vitala a propriei existente, inscrisa in structura noastra biologica, in ADN‑ul nostru.

Niciodata pana la aceste studii de Neurofiziologie de la cumpana dintre secolul trecut si cel in care ne aflam nu am avut o motivare stiintifica a Binelui si Raului provocate noua insine, semenilor nostri si mediului cosmic si ambiant printr‑un simplu gand.

Am fost asezati in acest punct din Galaxie, alaturi de luceferi, cum le spunea genialul nostru poet, oferindu‑ni‑se toate instrumentele de care avem nevoie pentru a prospera si a inflori, nu pentru a ne ucide. Trebuie doar sa vrem. Trebuie doar sa cedam din orgoliul nostru, atat de putin, pentru a castiga atat de mult.

Fizica actuala ne spune ca suntem atat de indisolubil conectati unii cu altii prin fire si forte invizibile, incat nu putem decat ori sa evoluam impreuna, ori sa disparem impreuna. Vreau sa cred in intelepciunea de pe urma, alegand viata.

Dumitru Constantin-Dulcan

Cartea poate fi comandata online, aici: https://dacia-art.ro/index.php/carti/car-i-de-tiin-a-i-spiritualitate.html sau poate fi achizitionata direct din magazinul DACIA ART, deschis in Bucuresti, pe Bv. Carol I nr 40-42 (la 5 minute de mers pe jos de la Universitate)

/0 Comments/by

Propaganda Gay cere ca 20% din personajele TV sa fie LGBT

Propaganda Gay cere ca 20% din personajele TV sa fie LGBT

Grupul de presiune in favoarea minoritatilor sexuale GLAAD a dat publicitatii raportul anual privind situatia „reprezentarii” LGBT la televiziune.

Desi acesta arata o crestere spectaculoasa a personajelor homosexuale, transsexuale etc., in programele difuzate in „prime time”, GLAAD a cerut ca Hollywood-ul sa-si dubleze eforturile astfel incat, pana in 2025, o cincime din personajele care apar cu regularitate in intervalul orar de maxima audienta sa apartina comunitatii LGBT.

„Din cele 879 de personaje permanente programate sa apara in emisiunile din ‘prime time’ pentru anul urmator, 90 (10,2%) sunt LGBT”, arata raportul, atingandu-se astfel nivelul cerut de grupul pro-minoritar anul trecut si care reprezinta „cel mai mare procent de personaje permanente LGBT pe care GLAAD le-a contabilizat in programele difuzate in prime time”.

Aceasta inseamna ca „reprezentarea” in intervalul orar de maxima audienta este mai mult decat dublu fata de estimarile facute de Gallup in 2017, si anume ca 4,5% din populatia Statelor Unite se prezinta ca apartinand minoritatii LGBT.

(GLAAD citeaza o cercetare sociologica pe care ar fi realizat-o in colaborare cu institutul Harris si care afirma ca 20% dintre americanii cu varste intre 18 si 34 de ani sunt LGBT.)

Grupul de propaganda doreste ca aceasta supra-reprezentare sa se dubleze din nou, „facand apel la industrie (a filmului si de divertisment) sa faca in asa fel incat 20% din personajele care apar cu regularitate in emisiunile din ‘prime time’ sa fie LGBT pana in 2025”.

„In plus, provocam toate posturile sa se asigure ca in urmatorii doi ani, jumatate din personajele LGBT ale fiecarui post sa fie de culoare”, mai afirma GLAAD. „In timp ce programele transmise pe calea undelor au atins deja acest deziderat in ultimii doi ani, emisiunile prin cablu sau online sunt inca departe.”

Grupul de presiune sustine ca prin aceste solicitari doreste sa se asigure ca „divertismentul reflecta lumea in care este creat si audienta care il urmareste”.

In realitate, aceasta supra-licitare are un scop cat se poate de perfid: raspandirea unei perceptii gresite in randurile populatiei.

Un sondaj Gallup din luna iunie arata ca americanii supraestimeaza cu mult proportia de persoane LGBT in total populatie: aproape un sfert! Si mai grav este ca tinerii sunt convinsi ca acest segment este si mai numeros de atat!

(In imagine, un sarut Gay din serialul Disney pentru copii (!) „Star vs the Forces of Evil”.)

Desi „reprezentarea” personajelor LGBT continua sa creasca in mod constant la emisiunile televiziunilor americane, GLAAD se plange de ani de zile de lipsa personajelor si temelor homosexuale in filmele importante sau in jocurile video.

In august 2018, GLAAD, in colaborare cu miscarea Times Up, a organizat o coalitie de peste 45 de grupuri, agentii de talente si companii de productie care au solicitat o prezenta mai frecventa si o prezentare mai favorabila a personajelor transsexuale in media.

Cu toate acestea, o cercetare realizata chiar de GLAAD demonstreaza ca solicitarile tot mai exagerate ale activistilor privind promovarea LGBT au ca efect scaderea audientelor si o crestere a respingerii acestor mesaje.

Potrivit GLAAD, agresivitatea activistilor a provocat o reducere a proportiei americanilor cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani care se declara „aliati” ai LGBT.

Sursa: evz.ro.

/0 Comments/by

Daniel Dines, UIPath, cea mai valoroasa companie inceputa in Romania


daniel dines, uipath

Daniel Dines, UIPath, cea mai valoroasa companie inceputa in Romania

UiPath, o companie fondata in Bucuresti de romanii Daniel Dines si Marius Tirca si care s-a specializat in cea mai in voga tehnologie la nivel global – dezvoltarea de roboti software care automatizeaza procesele de lucru din companii, ar fi in discutii pentru obtinerea unei runde gigant de finantare care ar duce evaluarea companiei la 7 miliarde de dolari, mai mult decat dublu fata de situatia de la runda precedenta de finantare, scrie Business Insider, citand surse din industrie. Evaluarea nu este inca foarte clara sursele publicatiei mentionand ca aceasta ar urma sa varieze intre 6 si 7 miliarde de dolari.

Iata ce ne relateaza Daniel Dines, fondatorul UIPath, in cadrul ZF Live:

„Eu sunt din Onesti. Am terminat Facultatea de Matematica-Informatica in 1997. Ca fire, sunt destul de lenes, dar aveam un pic de talent la matematica si am intrat usor la facultate, la sectia de Informatica.

Facultatea m-a dezamagit, stilul, profesorii, nu prea am fost la facultate. Un lucru comun pentru multi din generatia mea. Mi-a placut mai mult liceul. Intr-o zi, un coleg mi-a zis ca se angajase ca programator si lua 300 de dolari pe luna. Eu cred ca traiam cu 30 de dolari pe luna atunci. Asa ca m-am apucat sa invat, am petrecut toata vara studiind un limbaj de programare dupa ce am facut rost de o carte. Dupa cateva luni m-am angajat la o firma care nu avea destule calculatoare. Asa ca lucram noaptea, de la 8 seara, pe un calculator de la ei. A fost placerea vietii mele. Era un calculator puternic pentru perioada aceea, a fost jucaria mea timp de sase luni. Imi puneam muzica, eram singur, studiam, lucram.

Cand s-a terminat proiectul, m-am dus la o companie de outsourcing frantuzeasca. Prin 1995-1996 incepuse un prim val de plecari de programatori romani la Microsoft. Veneau anual sa recruteze de aici.

Asa am ajuns sa dau si eu o serie de interviuri si mi-au facut o eforta pentru sediul din Seattle, de 60.000 dolari pe an brut. Era o oferta buna.

Cand am ajuns eu in State, in 2000, erau deja vreo 200 de romani la Microsoft. Am stat 5 ani in State si m-am intors in 2005. Nu ma acomodasem acolo. Si aveam <<drive-ul>> de antreprenor. Incepusem sa ma gandesc la niste produse. Am avut niste parteneri initiali, am facut niste businessuri de outsourcing, nimic major. Una din greselile mele a fost ca lucram speculativ. Asta e o greseala pe care o fac multi antreprenori. Am facut un produs pentru Windows, pentru <<search>>, dar nu a functionat, nu aveam nicio notiune de marketing atunci. Cand am facut primele reclame in Google Adwords si te limitau la un titlu de trei linii, nu inteleam cum poti sa reduci totul asa mult intr-un slogan.

Ingineria software nu e neaparat o munca de sinteza, e elaborare, analiza. De aceea eu am fost mereu un programator ok, nu stralucit. Eu sunt un om sintetic, nu analitic, ma plictisesc repede. Iau decizii cu informatii putine, e un <<skill>> foarte util pentru un CEO.

Primul client al UiPath a fost in 2014, cand o companie de BPO din India a venit la noi si a spus ca fac un proiect-pilot cu unul din competitorii nostri, dar ca acestia sunt foarte scumpi si nu prea receptivi la sugestiilor lor. Testand ce facem noi, au vazut ca se potrivea bine nevoilor lor. Am trimis trei oameni in India, inclusiv Marius (Tirca – n.red., al doilea fondator), unde au stat trei luni si am inteles in sfarsit piata. Ne-am dat seama ca noi aveam produsul bun, dar eram intr-o piata gresita. A fost noroc, un moment exceptional pentru noi. Daca se intampla cu 2 ani mai deveme nu am fi avut un produs pregatit. Competitorii nostri ar fi avut timp sa fie in fata si sa sugrume piata.

Urmatorul client important a fost Capgemini, care ne-a ales pentru ca si-au dat seama ca aveam cea mai buna tehnologie la acel moment. Tot in 2014, un alt client a fost Cognizant, o firma importanta americana, cu baza mare in India. Din feedbackul acestor 3 firme am reusit sa dezvoltam produsul.

In 2015 am primit prima finantare, la un incubator la Londra, de 1,6 mil dolari. Am folosit fondurile ca sa angajam oameni si sa ne extindem. Ne-am mutat din apartamentul din Delea Veche in iunie 2015. Finantarea ne-a ajutat sa ne schimbam mentalitatea,. Noi ne concentram sa ne pazim „cash-ul”. Acum am reusit sa avem curaj sa investim intr-o piata bazandu-te pe intuitia ca o sa creasca. E greu sa te desparti de bani cand ai muncit pentru ei.

In aprilie 2017 am ridicat o finantare de 30 de milioane de dolari, la o evaluare a companiei de 110 milioane dolari. Am dat mai putin de 30% din companie. La acel moment avem nevoie de capital si am inceput sa cautam investitori. Fondul de investitii Accel s-a miscat cel mai repede. A fost o coincidenta ca era o romanca partener acolo. Luciana (Lixandru – n.red) chiar ne spunea ca nu credea ca fondul va investi vreodata in Romania, nu era in target. Ei se uita la companii care pot valora un miliard. Nimeni nu se astepta sa ajunga la un miliard in 10 luni, dar si in 6 ani daca faci 10x nu e rau.

Eu am fost reticent la ideea de investitor, mi-l imaginam ca pe un rechin care vrea sa iti fure puiul. Dar am descoperit ca exista si investitori sofisticati, care vor sa duca un business inainte si cauta antreprenori care pot face asta. La marile companii de IT din SUA, CEO-ul este de cele mai multe ori chiar fondatorul.

Fondurile de investitii te ajuta sa recrutezi oameni foarte valorosi. Noi am platit 4 mil. de dolari comisioane catre firmele de recrutare. E foarte scump sa recrutezi o echipa. Noi platim salarii de top la nivelul tarilor in care mergem. In Romania ne uitam cat platesc alte firme pe aceeasi pozitie si platim 20% peste ei. Un programator bun face cam 3.000 euro net usor, pe cartea de munca, plus bonus de 20-30% pe an. UiPath are 600 de angajati cu oferte acceptate, din care in Romania peste 250.

Noi vrem sa fim un soi de Google sau Facebook in Romania, sa creem un nou tip de companie aici. Noi avem oameni de top din toate domeniile, nu doar programatori, ci si pe vanzari, juridic si marketing. Toti oamenii sunt la un nivel foarte sus.

A doua runda de finantare, de 153 milioane dolari, a evaluat compania la 1,1 mld.dolari. In general, ca organizare exista o companie care conduce runda de finantare si altele care fac parte dintr-un sindicat. Fondul Accel US a condus la noi negocierea. Ei au investit in Facebook, in Atlasian, la inceputurile companiilor.

Noi am avut si evaluari mai mari pe masa, de 1,2 mld.dolari. Dar e foarte important si ce oameni aduci la masa, cum te intelegi cu ei, cum se implica in companie. Investitorii nostri sunt foarte implicati, vin cu knowledge, cu relatii, ne deschid piete noi. Sunt oameni care sunt foarte interesati ca noi sa crestem, altfel au aruncat banii pe fereastra. Noi luam langa noi oameni care ne plac, cu care putem iesi la o bere. Altfel nu iese relatia. La fel am ales investitori care ne plac.

In acest moment, fondatorii companiei detin mai putin de 50% din UiPath, dar detinem controlul, avem drepturi de vot de peste 50%. Nu conteaza cat detii ca procent.

Avem venituri intre 50-100 mil. dolari astazi. Targetul de venit pe 2018 este de peste 200 mil. dolari. Suntem pozitivi. Nu avem nevoie de alta runda de finantare. Urmatorul pas este listarea pe bursa.

Sfatul meu pentru antreprenori este sa se duca la un accelerator. O idee singura nu are nicio valoare. Degeaba o ai daca nu faci ceva cu ea.

In prima runda de finantare, la o evaluare a companiei de 8 mil. dolari, investitorii au investit in noi, in echipa. Nu aveau nicio putere. Era un fond nemtesc, Early Bird, la care unul din parteneri este roman, Dan Lupu.

Cine are un prototip functional se poate duce la Dan Lupu. Cine are doar o idee sa se duca la un accelerator. Dar sa nu se duca singur, sa gaseasca mai multi oameni care cred in ideea lui. Asa ai mai multe sanse ca oamenii care finanteaza proiecte sa creada in ideea ta si sa iti dea 10.000 euro. E mult mai greu sa ridici 10.000 euro decat 1,5 mil. euro. E mai greu sa ridici 30 de milioane decat 153 de milioane.

Eu sunt foarte atasat de Romania, de colegi, de prieteni, de limba. Imi place Bucuresti, ma simt bine aici. Nu sunt traditionalist, dar as vrea sa las o mostenire aici.”

Sursa: zf.ro.

/0 Comments/by

Sunt ungur si nu inteleg de ce nu ne invata limba romana la scoala


ungur, ungaria, limba romana

Sunt ungur si nu inteleg de ce nu ne invata limba romana la scoala

Un chelner din Satu Mare ne-a povestit cat de greu i-a fost in viata din cauza faptului ca nu a invatat la scoala in limba romana. Sa vedem:

Povestea mea cu limba romana incepe pe la sapte ani, cand parintii (pe care ii respect si iubesc enorm) m-au inscris la scoala. La inceput totul a fost bine si frumos –amintiri faine, cum banuiesc ca are toata lumea din acele vremuri– pana cand s-a intamplat „surpriza”. Sau as putea sa-i spun mai bine „socul”. In momentul in care directorul scolii a intrat in clasa mi-am dat seama ca vorbea o limba pe care, spre mirarea mea, nu o intelegeam! Deloc. Omul vorbea limba romana. Vorbea, de fapt, limba tarii in care traim, unde-i ce mai buna paine si ii cea mai curata apa, unde, orice ni s-ar intampla rau, trecem mai usor pentru ca suntem acasa. Inca de la acea vreme am realizat ca am o mare problema pentru ca sunt ungur.

Primii opt ani pierduti din viata

Directorul scolii vorbea la ore numai in romana, stia foarte bine ca nu intelegem un bob din tot ce spunea, dar la salariile de mizerie ale profesorilor nici nu-i de mirare ca nu-l interesa chestia asta. M-a cuprins un sentiment de ceva nou, ceva interesant, eram curios, voiam sa stiu si eu aceea limba. Totusi aveam prea putine sanse sa invat romana. Toate materiile erau predate doar in limba maghiara, adica „limba materna”, iar la romana, pentru ca nu intelegeam mai nimic, invatam pe de rost. Spre exemplu, ne-a luat vreo doua-trei saptamani pana am reusit sa tocim imnul. Iar la vremea aceea nici nu realizam ironia sortii, ca „Desteapta-te romane!”… era chiar un mesaj pe care trebuia sa-l urmam.

La inceputul liceului, regulile s-au schimbat putin, in sensul in care puteam alege romana ca limba de predare a materiilor. Numai ca trecusera deja opt ani de invatat numai in limba maghiara si era foarte greu sa mai schimbi ceva. Cercul s-a inchis, am continuat toata clasa aceeasi drama, in bezna totala, recitam intr-o veselie „Calin file din poveste”, dar in realitate nu intelegeam mai nimic.

Stiam cu totii ca nu o sa fie bine, sau chiar usor in viata, dar nu mai aveam ce sa facem. Nu puteam sa invinuiesc pe nimeni pentru chestia asta, eu sunt democrat, dar nu pot sa nu spun ca totul era o prostie. A parintilor, a sistemului, a politicienilor.

Nu este vina noastra, a generatiei de unguri din Romania de dupa anii ’90, ca multi dintre noi (cam 90%) nu stim sa spunem o propozitie in limba romana fara greseli!

Dar hai sa-ti spun mai departe problemele pe care le-am intampinat in viata.

Am terminat liceul din Satu Mare si am ales sa lucrez, unde altundeva, in comert, ca doar „stapaneam” limba tarii. Asa de bine stiam a vorbi romaneste, ca daca voiai, puteai sa iei si sa vinzi in piata la rusi. M-am angajat asadar la un restaurant si incercam sa vorbesc cat mai putin posibil, ca sa-mi ascund deficienta asta „minora”. In realitate, pe vremea aceea, nu stiam un bob romaneste. Si acum ma mira tupeul pe care-l aveam de a pretinde ca stiu limba asta.

Am invatat limba romana la locul de munca

Norocul mi-a suras totusi de unde ma asteptam mai putin. Patroana restaurantului unde lucram a realizat, la un moment dat, ca nu sunt chiar semi-mut. Problema mea era ca nu vorbeam pe limba ei, adica romaneste. Am fost deconspirat in momentul in care m-a rugat sa-i dau din bucatarie o oala, si eu i-am pus in mana matura… pe foc automat, m-a rugat sa-i dau mai bine o cratita, iar eu facand o legatura logica, i-am pus farasul in cealalta mana. Patroana a ramas muta: „cum eram eu de doua luni pe acolo si nu intelegeam chestii simple din limba romana?”

Ceea ce nu stiam era ca doamna era o profesoara de romana pensionata, cu o mica afacere de familie. Si acum cand ma gandesc la ea mi se umple sufletul de respect si multumiri. In loc sa ma concedieze, a inceput sa ma invete romaneste si nu s-a lasat batuta. Ce nu am invatat la scoala in 12 ani de zile, ea a reusit sa ma invete in doi ani. Cu calm, cu rabdare si multa iubire, spunand cuvintele si aratandu-mi ce e ala „mar” sau „oala” sau „faras”, desenand animale, epuizand toate metodele care ar fi putut sa ma ajute.

Sunt barbat, dar tot trebuie sa recunosc, nu mi-e deloc rusine sa o fac, dar imi dau lacrimile cand ma gandesc la ea. Mi-a fost ca a doua mama. In lumea asta moderna, nu stiu cine ar fi facut astfel de sacrificii pentru mine.

Incetul cu incetul, am inceput sa fac diferenta intre oameni, buni, rai, indiferenti sau cum o fi, si nu intre natii. Asta datorita ei.

In momentul de fata am ajuns sa inteleg piese de Nane, B.U.G. Mafia. I-am ascultat, mai citeam si chestii despre ei si acum pot sa spun cu mandrie ca sunt roman, desi poate nu chiar pur sange… A nu se confunda cu reclama electorala a PSD, eu sunt un democrat innascut, ceea ce facea PSD era cu totul altceva.

Multumiri UDMR!

Revenind la subiectul limbii romane, pe aceasta cale as dori sa-i trimit multumiri Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania, care ne sprijina sa invatam in limba lor, ca se lupta pentru noi (pe banii nostri, desigur), sa se cultive o noua generatie, care nu stie sa scrie si sa vorbeasca in limba romana! Iar pentru dragii de parinti vreau sa le transmit urmatorul mesaj: daca peste opt sau noua ani, nu vreti sa va mutati in tarile vecine, macar nu-i luati sansa copilului vostru la o educatie normala. Lasati-ne pe noi sa decidem, ar trebui sa avem dreptul asta de mic, sa ajungem si noi undeva.

Apropo, dintre minoritati, ghiciti cat la suta au ajuns in functii de conducere? Mai nimeni sau foarte putini. Asta nu din vina noastra. Nu ca am fi prosti, dar educatia pierduta in limba romana conteaza enorm. Cat despre facultatile cu predare in maghiara, ce sa mai spun, noroc ca nu am avut ocazia. Poate nici articolul asta nu reuseam sa-l scriu. Facultatile efectiv lucreaza pentru export de profesionisti, nu numai ale minoritatilor (a lor exclusiv pentru asta), dar si in general.

Pun la o parte trecutul, si ma bucur de cele intamplate, m-au ajutat sa fiu eu, intr-un mod sau altul, sa realizez cine sunt, ce vreau de la viata. M-as bucura foarte mult, daca si altii ar putea spune asta, avand o sansa la educatie neimpusa in limba „materna”, oricat de mica, dar sa aiba.

Articol realizat de Cristian Antal via vice.com.

/0 Comments/by
,

Stefan Odobleja – Fondatorul Ciberneticii


stefan odobleja, cibernetica

Stefan Odobleja - Fondatorul Ciberneticii

Stefan Odobleja s-a nascut la 13 octombrie 1902, in Valea Hotului, judetul Mehedinti. A fost autor, filozof, medic militar si scriitor roman, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el insusi a denumit-o „psihologia consonantista”. Datorita contributiilor sale remarcabile, indelung ignorate si nerecunoscute, Stefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane (in 1990).

In 1909, Stefan Odobleja incepe scoala primara in satul natal, terminand cele cinci clase ale ciclului primar din satul sau de origine in fiecare an cu premiul I. A urmat Liceul Traian din Turnu-Severin, unde a invatat foarte bine limba franceza, fapt care i-a permis mai tarziu sa-si scrie si publice operele sale fundamentale la Paris, in Franta, in limba franceza. Dupa terminarea liceului, Stefan Odobleja se inscrie la facultatea de medicina, sectia militara. Devine medic militar si profeseaza in orasele Bucuresti, Dej, Drobeta Turnu Severin, Lugoj, Targoviste si altele. Scrie si cerceteaza fara oprire, lasand in urma peste 50.000 de pagini de lucrari inedite.

In decursul vietii, Stefan Odobleja a practicat medicina si a scris importante lucrari despre cibernetica. Prin activitatea sa in domeniul ciberneticii si-a atras ostilitatea regimului socialist, iar spre sfarsitul vietii s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate dupa moartea sa.

In 1938, Stefan Odobleja, publica „La Psychologie Consonantiste” (Psihologia Consonantista), lucrare in care arata importanta „legaturii reversibile” (conexiunea inversa) in functionarea sistemelor vii. La 10 ani distanta, americanul Norbert Wiener scoate pe piata o carte in care vorbeste despre aceeasi conexiune inversa si devine cunoscut in lumea intreaga drept intemeietorul ciberneticii. Stefan Odobleja se stinge aproape nestiut la 4 septembrie 1978, iar Academia Romana ii recunoaste meritele post-mortem si il face membru de onoare.

Elvetia este tara care i-a recunoscut savantului roman meritele la nivel mondial, infiintand in 1982, la Lugano, in memoria sa, Academia de Cibernetica din Elvetia. La infiintarea acestui forum stiintific a participat, cu ajutor financiar, Prof. Dr. Iosif Constantin Dragan.

De vorba cu fiul Stefan Odobleja

In curtea unei case de pe o strada linistita din Drobeta Turnu-Severin, in parfumul unor mere prea coapte de caldura lui iulie, l-am ascultat pe Stefan Odobleja, un om de 62 de ani, micut si vioi, vorbind despre tatal sau. Desi au trecut 31 de ani de la disparitia parintelui, fiul isi aminteste la fel de bine ciudateniile lui, dar si impresionanta lui capacitate de a cerceta si asimila lucruri noi.

„Tata a fost medic militar; la un moment dat, a ajuns la garnizoana de la Lugoj si acolo avand linistea necesara a avut timp sa scrie in franceza ‘La Psychologie Consonantiste’. A tiparit-o pe cheltuiala lui si a difuzat-o prin libraria Maloine de la Paris. Desi nu a iesit niciodata din tara, tata cunostea sapte limbi straine. Avea metoda lui proprie de a invata o limba straina. Mai intai memora dictionarul. Zicea ca gramatica vine apoi de la sine. Cica e foarte usor sa faci asta”, spune cu admiratie domnul Odobleja. Dumitru Constantin-Dulcan, autorul „Inteligentei materiei”, l-a cunoscut pe Stefan Odobleja in 1978. El il descrie astfel in lucrarea „Somnul ratiunii”: „Era mic de statura, indesat, animat de o forta aspra, ce se degaja din intreaga sa figura. Avea o privire scrutatoare, in care se citea inclestarea vointei taranului roman hotarat sa castige batalia cu soarta, constiinta dreptatii si revolta de a nu fi inteles”. Fiul savantului isi aminteste cum tatal sau ii dedica ore in sir, timp in care ii canta la vioara sau ii citea din Gogol, Dostoievski, Tolstoi, dar si din Mark Twain.

Datorita inceputului celui de-al doilea razboi mondial, publicatia lui Odobleja a trecut neobservata la nivel mondial. Prima editie romaneasca a acestei lucrari nu a aparut pana in 1982.

Dupa 1944, guvernul socialist-stalinist roman a avut putina intelegere asupra ciberneticii, fiind declarata o „stiinta a naturii capitaliste”. Odobleja, principalul vinovat al intemeierii acestei stiinte, a fost pus sub supraveghere si arestat la domiciliu.

Importanta descoperirii

Constantin Balaceanu-Stolnici, unul dintre pionierii romani ai neurociberneticii, care l-a intalnit pe Stefan Odobleja prin anii ’70, ne-a explicat insemnatatea „Psihologiei consonantiste”: „Odobleja, in lucrarea lui, a avut cateva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai importanta a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de catre neurofiziologi, chiar si Danielopol la noi a intuit foarte bine inca din anii ’20 in sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus in psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare si de a fi creat o teorie, teoria consonantista a psihologiei. El spunea despre cartea lui ca este doar un rezumat si ca vrea sa scrie un tratat in mai multe volume. «Psihologia consonantista» este si ramane un lucru extrem de interesant, care insa nu a gasit ecou foarte mare in literatura straina”.

In schimb, Norbert Wiener, care in cartea sa, „Cybernetics: Or the Control and Communication in the Animal and the Machine” (Cibernetica sau Controlul si Comunicarea in Lumea Animala si a Masinilor), aparuta tot la Paris, in 1948, vorbeste de asemenea despre conexiunea inversa, sau feedback. Este considerat si celebrat in lumea intreaga drept intemeietor al ciberneticii. „Wiener a fost un matematician de prim ordin, care a fost insarcinat de armata americana in timpul razboiului sa creeze un sistem automat care sa regleze tirul artileriei pe avioane. Atunci, el a descoperit mecanismul acesta al feedback-ului, a construit masina, masina a functionat si dupa razboi a scris o carte ‘Cybernetics’, care, in fond, se refera la acest lucru fundamental: ca in sistemele vii ca si in unele sisteme construite de om reglarea se poate face automat printr-un principiu fundamental, acela al conexiunii inverse. El a pornit de la niste cercetari aplicative de matematica si a formulat teoria feedback-ului, teoria oscilatiilor in feedback. Descoperirea lui Odobleja se referea la un mecanism psihologic, fara sa faca extrapolari. Wiener a descoperit un model matematic, l-a transformat intr-un model tehnic si a extrapolat in biologie. Si de acolo a venit generalizarea. Edmond Nicolau si cu mine l-am luat si l-am aplicat la sistemul nervos, in neurologie, in neurofiziologie, dupa aceea in psihologie, intr-o carte pe care am numit-o «Constienta din punct de vedere cibernetic»”, spune Constantin Balaceanu-Stolnici.

Linia vietii

De Stefan Odobleja amintesc, prin numele ce il poarta, doua licee – unul in Turnu-Severin, celalalt in Bucuresti, o strada – cea pe care a locuit savantul si unde sta acum fiul sau, Spitalul Militar de Urgenta din Craiova. Dar si satul in care s-a nascut, in 1902, numit pana in 1968 Valea Hotului, si devenit prin lege adoptata de Parlament in 2004 „Stefan Odobleja”. Elev la Liceul „Traian” din Drobeta Turnu-Severin, Odobleja era pasionat de lectura si studiu; el marturisea mai tarziu ca imprumuta de la biblioteca scolii „si cate 30 de carti deodata”, pe care le devora in „linistea patriarhala” a satului natal. In 1922 devine student al Facultatii de Medicina din Bucuresti, ca bursier al institutului medico-militar. In 1928 sustine teza de doctorat cu titlul „Accidentele de automobil”, lucrare pe care o elaborase la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”. Publica diverse lucrari in revistele medicale de specialitate ale vremii: „Procedeu practic pentru a impiedica aburirea oglinzilor laringoscopice” (1928), „Un nou semn in pleurezie” (1929), „Aplicatiile gravitatiunii in terapeutica” (1929), „Celulita” (1929), „Atitudinile corpului si secretia sudorala” (1930), „Fonoscopia” (1934). Cand vine razboiul, ajunge ca medic militar pe front si devine sef al unei ambulante. In 1946 se pensioneaza.

Nonconformistul

Drumul spre satul lui Odobleja trece prin dealurile inalte de pe care se vede, langa Dunare, orasul Turnu Severin, dealuri pe care, spune domnul Odobleja, traia haiduca Pruica ce dansa la hore cu o caldare de vin pe cap. Nonconformist ca ea, savantul ii uimea si el pe satenii din Valea Hotului cu obiceiurile sale, considerate de unii ciudatenii. „La vremea in care el a iesit la pensie si s-a retras in sat, in 1946, taranii erau obisnuiti sa poarte si vara caciula pe cap. Pentru ei, sa il vada pe taica-meu in slip, facand plaja, era ceva iesit din comun. Avea in intentie sa faca si un bazin de inot pentru tarani, dar nu a reusit sa isi duca proiectul la capat”, spune fiul savantului. Constantin Balaceanu-Stolnici si-l aminteste drept „un om simplu, modest, un batranel care semana mai mult cu un bunicut, solitar, a dus o viata singuratica. Din pacate, avea aspectul unui om sarac, ceea ce nu merita. Intrase intr-un con de umbra, pentru ca imbatranise si pentru ca autoritatile l-au lasat in mizerie cu o pensie de medic militar din care traia intr-o casuta destul de modesta.”

Din cauza bolii de care suferea (cancer), Stefan Odobleja nu a mai ajuns sa participe la al IV-lea Congres international de Cibernetica de la Amsterdam, care a avut loc in august 1978. Comunicarea sa, pregatita in limba engleza – „Diversity and unity in cybernetics” (Diversitate si Unitate in Cibernetica), a fost citita la Congres de Stelian Bajureanu. Stefan Odobleja s-a stins in septembrie 1978.

In urma sa au ramas 10 metri liniari de manuscrise, aflate acum la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Mehedinti, manuscrise care au fost si microfilmate, ca o masura de siguranta, dar pe care in prezent nu le cerceteaza nimeni. Fiul savantului doreste sa reediteze cartea tatalui sau „Pagini inedite”; el a infiintat Fundatia Culturala „Stefan Odobleja”, cu scopul de a promova operele parintelui sau, dar si de a-i pastra imaginea: „Au existat o multime de legende despre tatal meu. S-a zis ca isi scria ideile pe hartie de sac si ca era atat de sarac, incat umbla in opinci, ceea ce nu era adevarat, doar cand iesise la pensie primise 17.000 lei, care erau bani in 1946”.

Stefan Odobleja a fost inmormantat in Cimitirul Ortodox din Drobeta Turnu-Severin; astazi e greu sa ii gasesti mormantul pentru ca monumentul funerar din bronz, alcatuit dintr-o elipsa – „feedback-ul”, un cub – „viata spirituala” si o sfera – „viata materiala”, a fost furat. Fiul isi doreste sa mute ramasitele tatalui sau in Cimitirul Eroilor, unde a primit un loc de veci inca de acum 14 ani. Insa a pus epitaful „Tatal Ciberneticii” pe piatra de mormant, spre „enervarea” guvernului socialist roman.

Un geniu nascut intr-o lume nepregatita

Citind povestea vietii si operei lui Stefan Odobleja nu putem sa nu ne intrebam cum ar fi fost destinul sau, daca n-ar fi venit pe lume intr-un sat de langa Dunare si daca istoria nu l-ar fi izolat, daca s-ar fi nascut, asa ca Norbert Wiener, intr-o tara cu o limba de circulatie universala si puternic dezvoltata tehnologic. Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici crede ca „Psihologia consonantista” nu a avut rezonanta cuvenita din cauza epocii in care a aparut. „Nu s-a intuit importanta. A aparut prea devreme. A aparut cu zece ani prea devreme. Wiener cand a enuntat-o, a enuntat-o in 1948, dar a venit si cu niste realizari practice care permiteau niste investitii. A fost un interes major economic. Modelul lui Odobleja, asa cum l-a facut el, nu deschidea un orizont tehnologic. Deschidea doar orizonturi academice de intelegere a modului de functionare a sistemului psihic uman.

El a fost un precursor, pentru ca a aparut cu zece ani inainte cu teoria mecanismelor circulare in functionarea sistemului psihic uman. Asta este contributia lui majora. Viata astazi nu mai poate fi inteleasa fara feedback-uri. Odobleja este exemplul unui om care a facut o descoperire interesanta, generatoare de orizonturi noi, atat in domeniul teoretic, cat si in domeniul aplicativ, dar care a ramas necunoscut pentru ca nu a fost sustinut de societatea academica romaneasca, care nu il cunostea, si n-a fost sustinut de mediile de informare, care nu au publicat nimic despre el.” Dumitru Constantin-Dulcan crede ca „istoria lui Stefan Odobleja ca precursor al ciberneticii este aceea a omului de geniu nascut intr-o lume nepregatita sa-l recepteze”.

Academia de Cibernetica de la Lugoj

Fiul savantului Stefan Odobleja are 62 de ani si este inginer silvic. El a participat la evenimentele organizate cu ocazia celebrarii a 100 de ani de la nasterea parintelui sau, in 2002, dar si la simpozionul avand drept tema „cibernetica generalizata”, in 1982, la Lugoj. Desi inaintea simpozionului organizat de Iosif Constantin Dragan a fost somat de un colonel de securitate sa nu participe, domnul Odobleja a decis sa nu se lase intimidat: „M-am gandit atunci: «Daca il tradez si pe tata, atunci ce fel de om mai sunt pe pamant?»”. In decembrie 1982, la Lugoj s-a infiintat Academia de Cibernetica „Stefan Odobleja”, o asociatie intemeiata cu scopul „de a promova o mai buna cunoastere a ciberneticii generale”.

Poeziile savantului

Medicul militar scria si poezii, in clipele de ragaz in care vorbea insa tot despre preocuparile sale stiintifice. In „Totalitarism” spune:

Ce gresita fu parerea
Ce nu poate sa mai tie
Ca gandirea s-ar produce
Printr-un fir de sonerie!

Chiar si encefalograful
Ne arata-n mod precis
Ca gandirea nu se face
Intr-un punct strict circumscris.

In „Gandire si telepatie” isi exprima credinta in telepatie:

Ca gandirea se propaga
La distante mari e-un fapt
Care-a fost stiintificeste
Clar si bine demonstrat.

O dovada ca gandirea
Se propaga-n unda fina
Ca si unda hertziana
Ca si raza de lumina

Cand se-mprastie in aer
Liber, fara de oprire
De ce-n creier vrem cu sila
S-o fortam s-o ia pe fire?

Daca-n cap ar fi pe fire
Tot pe fir ar fi si-afara
Ca n-ar mai avea gandirea
De pe fire cum sa sara,

N-ar putea sa zboare gandul
Kilometri peste-o mie
Daca-n fire-ar sta gandirea, precum unii ne invata,
Atunci televiziunea s-ar propaga tot pe ata…

„Psihologia consonantista”

Prin termenul „consonantist”, Odobleja desemneaza tendinta specifica diferitelor tipuri de sisteme catre o stare de organizare interna si catre una de echilibrare cu mediul inconjurator. El a facut o descriere a functiilor psihologice folosind o schema generala a unui sistem cibernetic, unde organele de simt, care primesc informatii din mediu, reprezinta intrarile, iar muschii sunt considerati iesirile. „Psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice reversibile asociate”, arata Odobleja. Conexiunea inversa era numita de el „cerc vicios”, „legatura reversibila”.

In „Psihologia consonatista”, savantul spunea: „Afectivitatea este un cerc vicios subordonat direct marelui cerc vicios: viata. Cunoasterea este un mic cerc vicios subordonat nemijlocit afectivitatii si, prin intermediul acesteia, vietii”. In aceeasi lucrare, Odobleja se arata preocupat de problema creatiei: „Marile inventii au fost facute de savanti care erau in acelasi timp eruditi. Cu simple incursiuni nu se poate reusi mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai intr-o asemenea maniera se va putea produce o strapungere mai importanta in frontul inamic al necunoscutului… Nu pierde timpul pentru a descoperi praful de pusca sau ceea ce este cunoscut”. El da si sfaturi de viata cititorului sau: „Sa speri intotdeauna. Sa nu descurajezi niciodata. Daca prezentul nu ofera recompense, renunta sa te mai gandesti la aceasta: traieste in viitor… Raspunde durerilor, suferintelor, persecutiilor, aux deboirs, dubland elanul creator… Criticilor, nedreptatilor, atacurilor, raspunde prin intelect”.

„Nu este real tot ce s-a scris despre tatal meu”

De-a lungul anilor au circulat o serie de legende despre savant. Inginerul Stefan Odobleja spune ca despre tatal sau s-au spus multe neadevaruri: „Nu este real tot ce s-a scris despre tatal meu. Au aparut, intr-adevar, si destule legende. Privind spre Olimp, el nu era atent la micile sicane facute de ‘mitici’, de pigmei. Nu a murit sarac, asa cum au spus unii care nu l-au cunoscut, toata viata a fost un om pedant. In ultimii ani ai vietii a fost un om puternic, dar a primit destule lovituri, printre care incendierea casei natale din satul unde s-a nascut, eveniment intamplat imediat dupa Congresul de Cibernetica din anul 1975. Mereu era in criza de timp. Avea incredere in semenii sai si, mai ales in tineret doarece era constient ca ideile sale se vor confirma in viitor”.

Fundatia vrea sa ridice o casa memoriala

Fundatia Stefan Odobleja a tradus din limba franceza, dupa 75 de ani „Fonoscopia”. Manuscrisele lui Stefan Odobleja de la Arhivele Nationale Mehedinti, care au fost si microfilmate ca o masura de siguranta, insumeaza 250.000 – 280.000 de file, din care 50.000 de file sunt manuscrise de logica. „S-a publicat Introducere in logica rezonantei (scrieri inedite) si, dupa aprecierile acad. Alexandru Surdu ar mai fi de aparut inca noua volume de logica. Speram sa reusim sa le scoatem la lumina tiparului”, spune fiul savantului. De asemenea, fundatia a demarat lucrarile in vederea construirii unei Scoli de Vara (tip Valenii de Munte) si a ridicarii Casei Memoriale, casa ce a fost incendiata.

In anul 2010, savantul Stefan Odobleja a fost reinhumat in cimirul ortodox „Sfantu Gheorghe” din Drobeta Turnu Severin in sectorul rezervat eroilor neamului. A fost un act de dreptate, pana la urma, pentru ca savantul este si unul dintre eroii celui de-al doilea razboi mondial , fiind ofiter medic in armata regala romana.

Surse: certitudinea.ro, ro.wikipedia.org, cunoastelumea.ro, jurnalul.antena3.ro, adevarul.ro.

/0 Comments/by

Marturii din vechiul Bucuresti – Palatul Odeon, Zahanaua 33


palatul odeon, zahanaua 33, mandravela

Marturii din vechiul Bucuresti - Palatul Odeon, Zahanaua 33

Putine cladiri au conservat spiritul Bucurestiului de aur. Palatul Odeon, situat in jos pe malul Dambovitei, este una dintre ele. Palatul se afla intr-o cladire monument arhitectural, singurul ramas din vechile cladiri ale fostei administratii a batranului Abator, datand din anul 1869.

A fost construit pe vremea aceea in „Livada de duzi”, locul din mahalaua Mandavrela, unde in 1913 s-a nascut si a crescut Maria Tanase, devenita simbol muzical al Romaniei. Ea a cantat mult in perioada interbelica si in restaurantele bucurestene, dincolo de numeroasele turnee nationale si internationale pe care le-a facut.

Constructia Palatului Odeon a fost realizata dupa planurile marelui arhitect Alexis Godillot, predate primariei in anul 1868. Dintre lucrarile importante ale arhitectului Alexis Godillot mai amintim Halele din Piata Amzei in 1872, Hala Ghica, Hala Centrala din Piata Mare (Unirii).

Intre anii 1925-1935, cladirea a fost concesionata societatii Sapira, care era tutelata de catre fosta Banca Chrissoveloni, devenind provizoriu resedinta acestei societati.

Banca Chrissoveloni a fost pana in 1933, la caderea Bursei de pe Wall Street, una dintre cele mai puternice institutii financiare din Romania, fiind construita de-a lungul a mai multe generatii de familia Chrissoveloni.

Sediul central al bancii, construit de arhitectul G. M. Cantacuzino, este astazi sediul Bancii Nationale a Romaniei (BNR).

Intre timp, Palatul si-a pastrat aerul de odinioara, acesta fiind conservat de Zahana 33, un restaurant unde se poate experimenta ospitalitatea timpurilor Micului Paris, redescoperind valorile Bucurestiului interbelic. In fundal se aude glasul duios al Mariei Tanase si al altor artisti consacrati din perioada interbelica.

Acum 100 de ani, Zahanaua era o carciuma de pe langa abatoare, unde gaseai anumite mancaruri specifice – oasele de maduva si fuduliile erau delicatese ale boierilor gurmanzi. Acum, meniul include bucate romanesti, influentele interbelice regasindu-se in preparatele frantuzesti populare acelei perioade.

Sursa: ziarulmetropolis.ro.


palatul odeon, zahanaua 33, mandravela


palatul odeon, zahanaua 33, mandravela

/0 Comments/by

De ce în București se regăsesc doua KM 0?

[vc_row][vc_column][vc_column_text animation=”fade-in” css=”.vc_custom_1521391793777{margin-bottom: 0px !important;}”] Pitit bine după un gard metalic mizer și unul viu, în curtea Bisericii Sf. Gheorghe se regăsește un monument uitat de lume. Piatra Militară a luat naștere în anul 1938 și a fost realizat de către sculptorul Constantin Baraschi (1902-1966), conceptul fiind realizat de către Horia Creangă și Ștefan Niculescu. Acest monument reprezintă o Roză a […]

/0 Comments/by