Articole despre valorile românești.

Alexandru Philippide

Alexandru Philippide, lingvist, filolog, academician și profesor universitar din Bârlad

Alexandru Philippide

Alexandru Philippide, lingvist, filolog, academician și profesor universitar din Bârlad

Lingvistul şi filologul Alexandru Philippide s-a născut la 1 mai 1859, la Bârlad, judeţul Vaslui. Se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie (Daniil) Philippide, călugăr, erudit, istoric şi om de litere grec, profesor la Academia Domnească din Bucureşti. Acesta a publicat la Lipsca o istorie a românilor şi este primul care foloseşte cuvântul România pentru ansamblul teritoriilor locuite de români.

Între 1866-1870, urmează şcoala primară la Bârlad. Apoi între 1870-1877, urmează Liceul Gheorghe Roșca Codreanu în orașul de baștină.

În 1881, absolvă liceul şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Mihăilene din Iaşi. În perioada studenţiei, până în 1884, a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. Apare lucrarea „Încercări asupra stărei sociale a poporului român în trecut”.

Şi-a continuat pregătirea în Germania, la Halle, între 1888-1890 unde a audiat cursuri de fonetică, filologie clasică şi filologie romanică, în această perioadă fiind şi recenzent pentru filologie română la revista „Litteraturblatt für Germanische und Romanische Philologie”, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost profesor la Catedra de Filologie Română a Universităţii din Iaşi, colaborator la mai multe publicaţii ale vremii („Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Viaţa românească” etc.), precum şi creatorul şcolii filologice din Iaşi. Între lucrările fundamentale alcătuite de Alexandru Philippide se numără „Istoria limbii române” şi „Gramatica limbii române”.

Alexandru Philippide a adus contribuţii valoroase în domeniul istoriei limbii române, căruia i-a consacrat cele mai multe lucrări: „Introducere în istoria limbii şi literaturii române” (1888), „Principii de istoria limbii” (1894), „Gramatică elementară a limbii române” (1897).

În 1890 îşi începe cariera didactică, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iaşi. Mai târziu, în 1893 a fost înfiinţată la Iaşi catedra de filologie română, iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, şi titular al catedrei.

În 1894 apare „Principii de istoria limbii”.

Apoi în 1895, în octombrie se căsătoreşte cu Johanna Minckwitz, doctor în filologie şi fiică a unui profesor din Zürich. Ceremonia a avut loc la Saint Helier în Jersey. Au divorţat însă repede. Se pare că ar fi avut un copil.

În 1897 se căsătoreşte cu Lucreţia Nemțeanu, novice la Agapia. Tatăl ei era fost primar la Vânători-Neamţ şi fost administrator al spitalului de boli mintale din Târgu Neamţ.

În perioada 1897-1905, Academia Română i-a încredinţat sarcina de a conduce lucrările de elaborare a „Dicţionarului limbii române”, stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate „Dicţionarului tezaur al limbii române”, pentru care a adunat un bogat material documentar, din care a alcătuit, într-o primă formă, literele A-D. Proiectul a fost sponsorizat de Maiorescu. Înainte de a fi nevoit să-şi întrerupă activitatea, manuscrisul cuprinde 11744 pagini folio. A realizat o bibliografie şi un plan pentru întregul dicţionar şi a colectat peste 600000 de fişiere.

A fost ales membru corespondent, la 31 martie 1898, apoi membru titular, la 1 aprilie 1900, al Academiei Române.

În 1910 apare volumul „Un specialist român la Lipsca”.

Între 1913-1918 este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie al Universităţii din Iaşi.

Între 1925-1928 a publicat lucrarea „Originea românilor: I. Ce spun izvoarele istorice; II. Ce spun limbile română şi albaneză”, în care urmăreşte istoria poporului român şi a limbii române din punctul de vedere al locului, epocii şi modului de formare.

În 1927 s-a organizat, pe lângă Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în urma demersului profesorilor A. Philippide şi Giorge Pascu, Institutul de Filologie Română din Iaşi care avea să poarte numele patronului ştiinţific Alexandru Philippide, după moartea acestuia. De la 3 martie 1990, Institutul a reintrat în sistemul de cercetare al Academiei Române, sub denumirea actuală, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”.

De asemenea, Asociaţia Culturală „A. Philippide” a fost înfiinţată din iniţiativa unui grup format din cercetători de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” şi din cadre didactice universitare de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

A murit la 12 august 1933, în Iaşi.

/0 Comments/by
Generalul Miloradovici

Gabriel Ciotoran – Ocupația rusească asupra Bucureștiului de acum vreo două sute de ani (1810-1812)

Generalul Miloradovici

Gabriel Ciotoran - Ocupația rusească asupra Bucureștiului de acum vreo două sute de ani (1810-1812)

Războiul ruso-turc început în anul 1806, se derula în cel de-al patrulea său an. Turcii suferiseră numeroase înfrângeri, astfel că armata țaristă condusă de generalul Kameinski, a intrat în ziua de 11 noiembrie 1810 în capitala Țării Românești, orașul București. Din anul 1809, țara se găsea sub conducerea generalului rus Engeihardt.

Generalul Engeihardt

Generalul Engeihardt

Cronicarul Zilotu Românul în lucrarea intitulată „Ultima cronică din epoca fanariotă” a făcut următoarea relatare:

„Într-o vinere, la 9 ceasuri dimineața, și-a făcut intrarea triumfală prin Podul Belicului (azi Șerban-Vodă). Iată traseul urmat de armata imperială rusă ‘De la barieră și până la Mitropole, de aici și până la casele lui Faca de lângă biserica Sf. Apostoli, de pe malul Dâmboviței, unde se pregătea cartierul comandantului general, erau ridicate niște arcuri de triumf făcute din verdeață de brad, lauri și stejar. Sute de stegulețe și alte podoabe erau atârnate de arcurile de triumf. Din revărsatul zorilor, oastea rusească era înșiruită de o parte și de alta a podului. În curtea Mitropoliei de la poartă și până la ușa bisericii stăteau înșiruiți toți preoții din București, îmbrăcați în sfintele odăjdii. În biserică erau generalii și demnitarii ruși înaltul cler cu exarhul Gavriil și cu mitropolitul Ignatie și divanul țării. Spre ușa bisericii și-n tindă stăteau boierii mai mici.

Hronograf, Dionisie Eclesiarpul

Hronograf, Dionisie Eclesiarpul

Generalul Dionisie Eclesiarpul și N. Kamenski era însoțit de 30 de generali, 200 de ofițeri, 800 de dragoni, în strălucitoarele lor haine. De asemenea erau și 500 de prizonieri, un mare număr de tunuri și alte materiale de război capturate de la turci.

După ce contele N. Kamenski cu generalii lui intrară în biserică, restul alaiului s-a înșiruit de-a lungul uliței ce duce la Filaret. Exarhul Gavriil a săvârșit o scurtă slujbă religioasă, iar mitropolitul Ignatie, om foarte învățat grec de obârșie, rosti în limba franceză o cuvântare prin care aduse mulțumiri oastei rusești. Pe urmă alaiul a mers în casele lui Faca, unde s-a dat de către Divan un mare prânz în cinstea căpeteniilor oastei rusești. Seara s-a dansat și s-a iluminat orașul.’

Contele Kamenski

Contele Kamenski

Deși Kamenski ‘mânca puțin, dormea puțin, șirul sărbătorilor a durat o lună’, ceea ce echivalează cu o adevărată jefuire organizată a capitalei Țării Românești. De altfel generalul N. Kamenski într-un raport înaintat țarului Alexandru consemnează ‘puțina iubire de care se bucură din partea poporului’, care-i privea ca pe niște ocupanți; în același raport se menționează ‘starea de slăbiciune a principatelor, a sărăciei până la sleire a acestora’. După scurgerea acestei luni de petreceri lucrurile s-au mai liniștit: comandantul armatei rusești a transmis ministrului rus de externe dorința sa de a ‘se începe tratativele de pace’. El argumenta aceasta prin faptul că ‘războiul a ținut prea mult, am câștigat cinci cetăți mari, 30 mici, am câștigat trei biruințe, dar am pierdut 23 de generali, 500 de ofițeri, 20 000 de morți, 60 000 de răniți. S-au cheltuit sute de milioane de ruble’.”

Generalul Kutuzov

Generalul Kutuzov

Cu toate acestea țarul Alexandru nu a fost de acord cu încheierea păcii. Războiul a mai durat un an și cinci luni. Comandantul armatei ruseși „s-a îmbolnăvit de lingoare” și a murit. A fost înlocuit de generalul Kutuzov. Abia pe 28 mai 1812, s-a încheiat pacea, chiar în orașul București, la hanul lui Manuc. Cu acest prilej, pentru Principate, cea mai importantă decizie a fost încorporarea Basarabiei, adică a ținutului dintre Prut și Nistru, la Rusia. „Moldova a pierdut cea mai roditoare parte a sa si peste un milion de locuitori.” Considerat vinovat că a acceptat aceasta, un dragoman turc (care primise o sumă de bani) a fost decapitat din ordinul sultanului. Turcia încălcase o străveche înțelegere făcută cu Alexandru cel Bun (1430-1432), prin care se obliga să nu cedeze pământul moldovenesc. În schimb generalul Kutuzov, a fost înnobilat, devenind „prinț rus”, deoarece l-a învins ulterior, în cursul aceleiași an pe împăratul Napoleon, în încercarea sa de a cuceri Moscova. Pe 27 august 1812, Ioan Caragea (1812-1818), a devenit domnitor, fiind numit de Turcia, pentru șapte ani.

„Ocupația rusească asupra Bucureștiului de acum două sute de ani”, de Gabriel Ciotoran, „București, Materiale de Istorie și Muzeografie vol. XXIV”, pag. 195, editat de Muzeul Municipiului București, 2010.

/0 Comments/by
etica in aer liber, fii atent cu ceilalti

Etică în aer liber (7) – Fii atent și la ceilalți!

etica in aer liber, fii atent cu ceilalti

Etică în aer liber (7) – Fii atent și la ceilalți! Și ei trebuie să se bucure de Natură!

Una dintre cele mai importante componente ale eticii în aer liber este aceea de a fi politicos cu ceilalți vizitatori. Aceasta îi ajută pe toți să se bucure de experiența lor în aer liber. Mulți oameni vin în aer liber pentru a asculta natura. Zgomotul excesiv, animalele de companie lăsate libere și împrejurimile deteriorate îndepărtează farmecul natural a ceea ce înseamnă să fii în aer liber, în natură.

Sentimentul de a fi singur în natură, în special în zăvoaie sau alte spații deschise, este adesea sporit atunci când mărimea grupului este mică, contactele sunt rare și comportamentul este discret. Ca să vă șimțiți din plin sentimentul de intimitate, evitați călătoriile în zilele de sărbătoare și în weekendurile aglomerate sau faceți o excursie în afara sezonului.

Tehnologia continuă să modeleze experiența noastră în aer liber. Preferințele noastre personale variază de la călătorii high-tech în aer liber (virtuale), ascultând muzică și colecționând imagini pe dispozitivele noastre, până la o perspectivă anti-tehnologică care favorizează o folosire minimă a gadgeturilor (a fi în natură 100% și fără a fi conectați tehnic la nimic). Fiecare persoană are o abordare diferită, dar asigurați-vă că luați în considerare în detaliu modul în care experiența dvs. afectează modul în care altcineva se bucură de activitățile în aer liber. De exemplu, căștile de urechi pot fi o modalitate mai puțin deranjantă de a vă bucura de muzică decât difuzoarele externe, dar dacă aveți volumul atât de ridicat încât nu puteți auzi pe cineva din spatele dvs. care vrea să treacă, preferința dvs. personală pentru muzică îi va afecta în mod negativ pe ceilalți. De asemenea, putem spune că, pentru cei care sunt atenți în natură dar și față de ceilalți, tehnologia actuală poate să-i distragă (diversele medii de socializare ne-la-locul-lor în natură), mai degrabă decât să-i ajute (ex. orientarea pe hărți și geolocație, sau depistarea speciilor de plante sau animale, conform bazelor de date științifice online etc.).

Ceea ce se crede în mod general este că pe o potecă îngustă drumeții care se îndreaptă spre vale se vor da la o parte pentru a permite unui drumeț care urcă să treacă cu ușurință. În multe locuri, există o așteptare ca drumeții să cedeze trecerea celor care sunt călare (pe cal, măgar, catâr), iar bicicliștii să cedeze trecerea atât drumeților, cât și călăreților pe trasee. Păstrați controlul atunci când mergeți cu bicicleta pe munte. Înainte de a-i depăși pe ceilalți, anunțați-vă politicos prezența și procedați cu prudență.

Grupurile care conduc sau călăresc animale de povară au dreptul de trecere pe trasee (în special cele care cară alimente și apă către cabane sau alte puncte de alimentare pentru drumeți). Drumeții și bicicliștii ar trebui să se mute în afara traseului, pe partea dinspre vale. Vorbiți în liniște cu călăreții în timp ce trec, deoarece caii se sperie ușor.

Faceți pauze de odihnă pe suprafețe durabile, la distanță mare de traseul desemnat. Țineți cont de faptul că cei care vizitează rar locurile folosite de alții trebuie să facă un efort suplimentar pentru a călători în liniște și cu ușurință pe acel teren. Atunci când selectați un loc de campare, alegeți un loc unde stâncile sau copacii vă vor acoperi de a fi văzuți de ceilalți. Reduceți zgomotul în tabără pentru a nu-i deranja pe ceilalți camperi sau pe cei care trec pe traseu.

etica in aer liber, fii atent cu ceilalti

Sunt descurajate purtarea hainelor și echipamentelor strălucitoare, care sar în ochi, cum s-ar spune, precum unele corturi, care pot fi văzute pe distanțe mari. În special în zonele naturale deschise, culorile precum galbenul luminos de zi pot contribui la senzația de aglomerație; luați în considerare culori cu tonuri de pământ (de exemplu, maro și verde) pentru a diminua impactul vizual.

Țineți animalele de companie sub control în permanență — unele rase de câini domestici nu fac parte din categoria animalelor sălbatice. Unele zone interzic câinilor de companie sau cer ca aceștia să fie ținuți în lesă în permanență. În orice caz, orice animal de companie a-ți aduce cu dumneavoastră, țineți-l sub control tot timpul, pentru a nu-l pierde și pentru a nu deranja animalele libere din natură și pentru a nu le atrage către locurile de campare.

/0 Comments/by
paine si circ

Patrick Matiș – Pâine și circ

paine si circ

Patrick Matiș - Pâine și circ

Motto: „În imperiul minciunii, adevărul înseamnă trădare.”

În Roma Clasică, colosseum-urile găzduiau spectacole cu lupte între mercenari/gladiatori și lupte între gladiatori și puternice animale de pradă capturate din diversele ținuturi ale Imperiului, precum lei, urși, lupi etc. Luptătorii aveau să se căsăpească între ei sau să supraviețuiască luptelor cu respectivele animale care ajungeau chiar să-i devoreze. Acele animale erau bine bătute, torturate în așa fel încât să fie suficient de enervate ca să iasă la pradă în arenă. Mulți războinici și-au pierdut viețile într-un mod lamentabil și, desigur, macabru în acele arene.

Publicul arenelor romane, pe atunci, era bine hrănit de către Imperiu și bine distrat (eng. entertained). Hrana lor era fizică (pâine, alimente) și informațională (distracții în arene, spectacole de lupte). De aici și dictonul latinesc panem et circenses, pâine și circ, doar-doar cetățenii imperiului nu se trezeau ca să vadă gradul de degenerare al conducătorilor lor și ce conspirau ei față de ei. Erau ținuți ocupați. Erau ținuți cu burțile și mințile pline.

Putem spune că aceste spectacole sunt precursoarele spectacolelor sportive din ziua de azi cu care ne „hrănește” mass-media lumii. Nici nu aveți idee ce cantități de bani se speculează și se vehiculează în cadrul și în culisele lor. Mai mult, urmăriți cine le organizează și cine deține proprietatea fizică și intelectuală asupra activelor media (firme, spații de spectacole, studiouri, stadioane, circuite de curse, inclusiv bazine de înot, echipamente). Ei, acei oligarhi (gr. oligo – mic, puțin; archos – conducere, conducători) care dețin marile trusturi media sunt deținătorii asupra și cei care decid ce se dă și ce nu, cine câștigă meciurile și cine nu etc. Noi doar AVEM IMPRESIA că echipa x sau y câștigă, sportivul x sau y învinge ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, adevărul este în spatele imaginilor pe care le vedem, scenariul fiind scris dinainte. Aduceți-vă aminte de mitul peșterii lui Platon.

Spectacolul poate fi de multe feluri: sportiv, politic, social, medical, economic, militar, geologic, atmosferic, artistic, științific, filozofic, culinar sau juridic și lista poate să continue atâta timp cât există cerere din partea populațiilor (cetățenilor Imperiului) și dacă se cumpără de la ei. Ce credeți că abonamentul TV e gratis? Gândiți-vă, că nu doare!

Până nu de mult am avut un spectacol numit de ei pandemie, nedeclarată în acte (și nedovedită epidemiologic) în nici o țară de pe mapamond. Încă din primele zile s-au impus restricții de circulație urbană și rurală, prin țară, restricții de activități, restricții „sanitare”, care s-au dovedit în timp a nu fi bazate pe nici un studiu științific. Ne-au ținut „la coteț”. Mai mult, s-au realizat achiziții de anvergură fără licitații publice prin care s-au obținut vestitele „izolete” văzute doar la TV, milioane și milioane de „măști de protecție” neconforme pentru a ne apăra de vreun agent patogen așa de mic precum un virus (oricât de magic ar fi el..), milioane și milioane de aparate de ventilare total inutile pentru mulți presupuși pacienți cu afecțiunile respective din lista lor, și multe alte lucruri printre care și false-vaccinuri bazate pe tehnologii modificatoare genetic. Totul în cantitate extrem de industrială, dacă putem să-i dăm termen de comparație.

Să ne înțelegem! Pandemia nu a existat niciodată, așa cum o arată nedeclararea în acte publice a epidemiilor din mai multe țări, inclusiv a noastră. A fost (și poate să mai fie, pentru că se vinde bine) un spectacol formidabil de bănos pentru realizatorii ei. Marii magnați ai lumii, printre care Bill Gates, Ray Kurzweil, Jeff Bezos, Elon Musk ș.a., și-au cvadruplat (de patru ori) profiturile în spectacolul lor pandemic. Au avut încasări monstruos de gigantice, nemaiavute până atunci. Între timp, Rezerva Federală a tipărit în acei doi ani (2020-2022) vreo 21 de trilioane (mii de miliarde) de dolari care nu se regăsesc nicăieri în Trezoreria SUA, conform rapoartelor lor. Dar au fost tipăriți și aruncați în circulație. Apoi avem diferitele posturi TV din lume și de la noi care primesc milioane de euro stimulente pentru a face propaganda acestui „virus” și acestei „boli”, cu scopul de a face ca oamenii să conștientizeze pericolul de moarte, ziceau ei. Dar totul a fost planificat din timp, conform Programului Lockstep al Institutului Rockefeller și conform Agenda 2030, simulând o pandemie într-un mare oraș chinezesc înainte să o declanșeze. Așa se fabrică un spectacol și un jaf de proporții mondiale.

La antipozi, au ieșit în public diverși medici atât din țară (Răzvan Constantinescu, Vasile Astărăstoaie, Traian Ionescu, Iulian Șerban, Tudor Ciuhodaru etc.), cât și din afară (Rashid Buttar, Tom Cowan, Robert Young, Judy Mikovits, Carrie Madej, John Reizer, Andrew Kaufman, Don Lester, David Parker, Vladimir Zelenko, Sherri Tenpenny, Shiva Ayyadurai, Luc Montagnier, Didier Raoult, Sucharit Bhakdi, Wolfgang Wodarg, Knut Wittkowski, John Ioanides etc.) care au dezmințit totul și au numit-o Plandemie, adică „pandemie” planificată.

Restricțiile pe care le-am trăit cu toții, achizițiile și legile, dar și cenzurile din și după pandemie au fost copia fidelă a celor petrecute în SUA. Aș putea spune în termeni criminalistici, citându-l pe medicul psihiatric și criminalist Andrew Kaufman, „copie la indigo” (eng. copycat).

Mai nou, în SUA, țara tuturor posibilităților, chiar și dintre cele mai rele, s-a înființat copilul de suflet al lui Obama, Ministerul Adevărului (eng. Ministry of Truth). Vă sună familiar? Nu-i așa că și la noi are să se instituiască unul ca ăsta? Tot copilul de suflet al unui alogen, căci și Obama s-a născut într-o altă țară decât SUA, că parcă ai lor nu mai sunt buni de a fi președinți, la fel ca la noi. Totul, copie la indigo. Iar dacă vrem să vedem viitorul nostru apropiat, să urmărim ce se petrece în SUA și vom ști.

Apoi începe vacciniada cu origini peste ocean, desigur. Marile companii (câteva dintre ele startup-uri, ex. Moderna sau Astra Zeneca) s-au grăbit să ne sară în ajutor să nu cumva să murim sufocați de noul virus dându-ne grozavele vaccinuri, care, așa cum mulți știți deja, nu au intrat în categoria vaccinuri și nici în cea a medicamentelor, conform institutelor de reglementare europene și americane, ci la terapii genice cu aprobare temporară doar în situații de urgență. Acestea din urmă nejustificate legal pentru că s-a dovedit un circ prea mare pentru o problemă prea mică și nimic nou sub soare.

Între timp, pe la noi noaptea, prin orașe, mai circulau diverse utilitare care pulverizau în aer niște lichide ba albe, ba negre, văzute de unii dintre noi, și câteva avioane de zbor jos care făceau la fel. Alții au mai raportat și reacții nefaste la radiațiile diverselor dispozitive electro-magnetice din capitală (arsuri pe piele, strănut în exces, curg ochii și nasul în exces, inclusiv mucus prin expectorație, din gât ș.a.). Cu alte cuvinte, e posibil să fim otrăviți și radiați în scopul de a da și amplifica planificatele lor simptome atribuite bietului virus magic. Criminalul perfect avea să se transforme apoi într-o injecție (dublată de rapel și triplată de booster, sau cvadruplată… octoduplată etc.) pe care nu știi dacă te-a omorât sau nu. A propos… s-au interzis autopsiile în tot timpul acestui show. Nici măcar nu a fost izolat, purificat și făcut studii clinice pe virusul magic. Totul a fost din pix și va fi din pix.

Apoi a urmat amenințarea războiului, atacurilor cibernetice (printre care și avertizmentele unor armate din Europa față de blackout-urile pe care sigur le vom trăi cât de curând), atacurilor extraterestre.

S-a și făcut o listă neagră cu toți cei care sunt pro-Putin, spre exemplu, aidoma listei negre americane cu cei care erau (și sunt) antivacciniști.

Știți, nu există nici un pericol dintre cele expuse de ei. Acestea sunt create băgând bățul prin gard ba în Rusia, spre exemplu, ba în diversele echipe de hackeri (deși nu s-a dat public nimic, nici în media alternativă, existând doar un site de programe defensive împotriva lor), ba amenințând cu teraformarea planetei Marte, doar-doar cineva ne va ataca, iar ei ne vor salva. Ei nu ne mai pot ataca pentru că-i vedem deja, nu se mai pot ascunde, de altfel nici nu mai vor să o facă.

Totul este manipulare prin frică, exact cum a explicat pe scurt Hermann Goering la Nurnberg, iar dacă nu ne supunem, ne înspăimântă și mai tare. Nu pot risca să piardă întreaga umanitate, acești vampiri, suntem prea scumpi pentru ei, cu toate că ne consideră consumatori inutili (de fapt ei sunt așa). Dar vor face tot ce este posibil să ne îngenuncheze și să ne supunem lor ca niște mizerabile prostituate ce cad în păcat de fiecare dată când li se prezintă tentația în fața ochilor. Însă…

Totul a fost coordonat la fel peste tot în lume și avea, are și va avea ca scop încarcerarea și reducerea la tăcere a ființei umane din toate cotloanele lumii. Mii și mii de trâmbițători (nu jurnaliști, atenție!) peste tot în lume, din toate posturile TV (de propagandă) cântau la unison același șlagăr în care îi acuzau pe cei care spun adevărul ca fiind trădători (fake-news-isti) ai marii lor cauze pentru binele comun. Adevărul, desigur, devine un trădător în Imperiul Minciunii, însă Imperiul Minciunii e un gigant cu picioarele de lut care mai devreme sau mai târziu va cădea sub propria sa greutate, precum vârful dens și greu al piramidei după ce și-a vampirizat baza… va redeveni ceea ce este: o adunătură de neica-nimeni de rând născuți la fel de în-fundul-gol ca și noi ceilalți.

Am consemnat,

Patrick Matiș

PandeMia, capitolul IV, „Pâine și circ”.

/0 Comments/by
gheorghe piperea

Gheorghe Piperea – Nici actorii piesei de teatru, nici regizorii, nici scenariștii, scenografii, nici cei cu ilustrația muzicală, nu își doresc pacea

gheorghe piperea

Gheorghe Piperea - Nici actorii piesei de teatru, nici regizorii, nici scenariștii, scenografii, nici cei cu ilustrația muzicală, nu își doresc pacea

Suntem prizonierii unei piese de teatru în care actorii își exersează războiul pe care l-au declanșat în mod planificat și, pentru că vor aplauze și chiar osanale, îl escaladează pe zi ce trece, fabricând noi și noi episoade și chiar sezoane. Nimeni, nici actorii, nici regizorii, nici scenariștii, scenografii, nici cei cu ilustrația muzicală, nu își dorește pacea. Iar noi, prizonierii obligați să le fim spectatori, plătim cu viața, sănătatea, integritatea corporală, coeziunea familiei și cu destinele noastre. Și finanțăm grotesca piesă de teatru și nefireasca sa continuare, cu taxe, impozite, contribuții și chiar donații.

Cât timp continuăm să tolerăm la conducerea lumii asemenea actori, suntem complici. Cât timp aplaudați entuziasmați asemenea actori, sunteți co-autori. Iar faptele sunt grele.

Statele membre ale Uniunii Europene, în special „motoarele” economice și progresiste ale acesteia, recte, Franța și Germania, au achitat pentru gazul rusesc 1 (un) miliard de dolari pe zi pe toată perioada celor peste două luni de război. Începând de ieri, Polonia și Bulgaria nu mai primesc gaz rusesc decât dacă îl achită în ruble (condiția pusă de Poutine…). Țările mari ale UE, mă refer inclusiv la Italia, Spania și Olanda, au permis corporațiilor importatoare de gaz rusesc să deschidă conturi la Gazprombank… în ruble. Interesant este că, deși toată lumea financiară s-a bătut cu pumnul în pieptul de aramă că a scos complexul bancar rusesc din sistemul de plăți și încasări internaționale, iată că această bancă rusească e tot acolo. Pentru că e singura căreia i s-au permis aceste operațiuni pe ruble, va avea și monopol, deci și câștiguri exponențiale. Cu ocazia plăților care s-au făcut deja în ruble, portalurile de știri financiar-bancare anunță că rubla a ajuns la o cotație față de dolar mai mare decât înainte de război, iar inflația din Rusia (17% înainte de război) a început să scadă, ajungând pe la 15%.

Așadar, Occidentul finanțează războiul lui Poutine. Numai din gaz, Rusia a încasat peste 60 de miliarde de dolari în cele două luni de război. Așa cum remarca zilele trecute Financial Times, față de anul trecut, prețul gazului a crescut de 6 (șase) ori. Adică, Europa plătește Rusiei un preț cu 600% mai mare decât anul trecut. Rubla s-a întărit, inflația a scăzut, o sumedenie de întreprinderi deținute de companii vestice care s-au retras din Rusia ca să își semnalizeze „virtutea” de rusofobi au fost naționalizate, avioane, mașini și echipamente de tehnologie înaltă luate în leasing de întreprinderile sau de particularii ruși au fost luate în posesie de statul rus etc. Rusia își finanțează războiul, își consolidează economia, își sporește averea, iar Poutine își consolidează credibilitatea în raport de cetățenii ruși (și chiar de cetățenii statelor „independente”, care s-au desprins acum 32 de ani din URSS). Dacă înainte de război Rusia era în cvasi-faliment suveran, acum și-a revenit brusc. Rusia devine un pericol și mai mare pentru lumea din jurul său, dar mai ales pentru lumea din proximitatea sa, adică pentru unii ca noi. Și s-a întâmplat, se întâmplă asta pe banii noștri.

Greenpeace a denunțat ipocrizia Marii Britanii care, pe de o parte, trimite armament și antrenori militari Ucrainei, iar pe de altă parte, cumpără materie primă de la ruși*. Greenpeace spune că în cele 2 luni de război, UK a importat 2 milioane de barili de petrol rusesc, în valoare de „numai” 276 de milioane de dolari.

Apropo de green.

Bloomberg titra ieri că războiul crește dependența lumii de cărbune la cote inimaginabile. În lipsa gazului și a petrolului rusesc, lumea este nevoită să redeschidă exploatațiile de cărbune, care este destul de rar acum, date fiind închiderile de mine din anii anteriori. Penuria de cărbune este atât de mare încât cotațiile cărbunelui au explodat, efectiv. Cetățenii din Cehia au început încă de pe acum să își facă stocuri de lemne de foc pentru sezonul rece 2022-2023, ceea ce nu numai că determină creșterea exponențială a prețului materiei lemnoase, dar determină și un mare pericol de tăiere excesivă și ilegală a pădurilor pe care Dumnezeu ni le-a mai lăsat în Europa. Asta pune într-o lumină nouă așa-numitul green deal transatlantic și reglementarea privitoare la certificatele de emisii de CO2. O lumină supărătoare pentru progresiștii „verzi”, dar lămuritoare pentru oamenii normali, care au asistat neputincioși până acum la experimentele „verzi” și la explozia repetată a facturilor la utilități pe motive de ecologie și schimbare climatică în varianta Davos – Greta – Obama – Biden – Macron. Politicile europene în aceste domenii se dovedesc acum nu numai aiurite, premature și costisitoare, ci de-a dreptul prostești. Grav este că trecerea la sursele de energie regenerabilă se amână cu cel puțin 10 ani – banii de cercetare fundamentală în domeniu sunt puțini, pentru că s-au cheltuit pe mașini electrice (care nu utilizează energie regenerabilă pentru încărcarea bateriilor, ci energie convențională…) și pentru că au mers în conturile celor 7-8 speculanți globali cu certificate de emisii de CO2, care au avut prețuri „progresiste”, majorate de la 2-3 dolari în 2010, la 75-80 de dolari, făcând ca facturile să fie și mai umflate decât erau deja dată fiind penuria de gaz și petrol.

[Notă referitoare la aceste certificate: industriașii care nu respectă cota anuală de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să cumpere certificate de la speculanți pentru a putea să continue să funcțioeze și la anul. Imaginați-vă câți bani suplimentari vor face acum speculanții ziselor certificate când toată lumea va redeschide centralele pe cărbune, principalele ținte ale acestei reglementări globale „înțelepte”].

De unde bani pentru asemenea aventuri?

De la noi, desigur, că doar nu din conturile de sponsorizare, din salariile sau din moștenirea acestor actori care conduc și controlează lumea. Din taxe, impozite, contribuții și chiar donații achitate de noi.

Este la modă, este obligatoriu după canoanele „corectitudinii politice”, ține de „semnalizarea virtuții”, că fiecare companie care crede că respectă „standardele comunității” și fiecare cetățean care se crede „trezit” („woke” – n.red.), să doneze pentru susținerea eforturilor de război ale Ucrainei, chit că asta duce la prelungirea pe termen nedefinit a războiului și, deci, la amplificarea consecințelor războiului – iar acestea nu sunt aplauze, urale și osanale pentru actori de la publicul din sala de spectacol, ci moarte, suferință, dezrădăcinare, foamete, sărăcie, manipulare, control prin frică al populației, regres cognitiv și democratic.

Pe scurt, dezastru social și umanitar.

Continuând să finanțăm acțiunile și planurile nocive ale acestor actori, contribuim la adâncirea dezastrului. Tolerându-i la conducerea lumii, le suntem complici.

Continuând să donați pentru război și să aplaudați pentru propaganda războiului, sunteți co-autori.

*Să nu uităm cu UK a făcut cu oligarhii și cu rușii înstăriți afaceri ultra-profitabile în ultimii 22 de ani de hegemonie a lui Poutine; nu doar că în Camera Lorzilor au fost primiți oligarhi, niște „aristocrați” remodelați/resetați de KGB, dar capitala UK ajunsese, înainte de război, la supra-numele „onorant” de Londongrad…

A consemnat pentru dumneavoastră prof. av. Gheorghe Piperea.

/0 Comments/by
convingatorii tainici

Patrick Matiș – Convingătorii tainici

convingatorii tainici

Patrick Matiș - Convingătorii tainici

Motto: „În regatul orbilor, Omul-Cu-Un-Singur-Ochi este Rege.”

În capitolul Pâine și Circ am vorbit despre cele două tipuri de hrană: fizică și mentală (informațională). Cea din urmă nu este o hrană pentru conștiință pentru că nu e pentru ea, ci doar îmbuibă mentalul cu informații brute și nedigerate care „regurgitează” din când în când precum propagarea unor viruși, de această dată mentali. În lumea modernă se mai numește și memetică. În fine..

Din aceste informații se nasc convingătorii tainici care ne șoptesc în urechile interioare, ne șoptesc în cap că e teoria conspirației, nu se întâmplă nimic, să continuăm cu ceea ce facem, să dormim (în loc să veghem) și să permitem șoarecilor să joace pe masă. Mentalul și conștiința adorm la loc, după hipnoza colectivă.

Problema cea mai mare este când ne identificăm cu acești convingători tainici și dăm mai departe minciuna lor la toate nivelurile ei informaționale. Cu alte cuvinte începem să contaminăm mentalul și inconștientul celorlalți. Oamenii nu se mai uită, apoi, în sus, spre cer, ci le cad ochii în pământ, crezând cu fermitate că nu se mai poate face nimic, iar viața lor devine orizontală. Sau sunt cu nasul în cer și privirea în pământ.. se numește aroganță, infatuare.

Modelul plandemiei a fost și este unul foarte interesant. A „început” în Asia, în cea mai uniformizată și tehnologizată țară din lume: China, care a devenit un „țap ispășitor” pentru escrocheriile de la Chapelhill, Carolina de Nord. În China conformismul, care a distrus democrația umană și drepturile și libertățile, prin auto-implozie, prin auto-colaps psiho-social, a dus la pregătirea pentru Marea Resetare, cum o mai spun unii de pe la un anumit „forum economic mondial” cu același tipar de mentalitate care domnește în China, și anume faptul de a considera ființa umană un consumator fără conștiință care trebuie controlat global. Au un vis erotic cu asta. Acestui consumator i se promite nemurirea prin tehnologie. Se convinge tainic ființa umană că trupul fizic, biologic, poate fi hack-uit și modificat genetic pentru a obține imortalitatea mult râvnită.

Să neînțelegem! Ei ne mint că au bani, ne mint că e pandemie, ne mint că e un virus nevăzut („care circulă cu 7 metri pe secundă”, comforn unui imbecil care a scăpat din ospiciul Capriciilor lui Goya, unde „somnul rațiunii – nu-i așa?! – naște monștrii”), că e criză economică, criză politică, ne mint că suntem în prăpastie, pe când alții, buni sau răi după calapodul psihologic, o duc foarte bine. Mai există clasă de mijloc în lume? ..În România? Sigur că da! Unii sunt combinatori, alții antreprenori pe bune, rezolvatori de probleme și dătători de locuri de muncă. Culmea e că nu-i știe nici vântul, nici pământul că sunt discreți, sau li se permite să fie pe cumetrie. Deci, mai sunt… iar combinatorii îi vedeți cu mașini de extra-lux, SUV-uri formidabil de scumpe și noi, sau bolizi. Ei sunt pensați, au gleznele goale, sunt rotofei de felul lor sau tăiații de atâta sală și tatuați până în dinți, și trăiesc din combinații… unii dintre ei fac și videochat, atât băieți cât și fete (care-s foarte mult plasticizate fizic)…

Acest model va fuziona cu noi cândva în viitor prin complicitatea și complacerea noastră în visul global în care am intrat puțin câte puțin, așa cum se fierbe în mod corect o broască pentru a găti „pui de baltă”. Aceasta este „continuarea” modelului plandemic. Și în acest caz va avea un prezent continuu. Se vrea supunerea de bună voie, căci, nu-i așa?, cei care nu-și cunosc drepturile și nu și le exercită, și le pierd.

Problema este că atât în modelul suveranist, cât și în modelul globalist, statul va fi (și se implementează deja în țara celui mai mare criminal genocidar care a existat pe mapamond, mă refer la Mao – în China). Atât în modelul suveranist, cât și în cel globalist, „conducătorii” își vor ține în frâu populațiile. De mult e așa, de când s-au inventat hotarele și „al meu, al tău”. Pentru primul, ei sunt cetățeni mimând „democrația” (care a murit odată cu Pericle în Grecia Clasică), iar pentru al doilea, ei sunt consumatori.

Modelul real al unor oameni treziți nu este nici suveranist, nici globalist, ci unul de omenie. Acolo nu domnește nimic din instituțiile statului, iar oamenii nu sunt funcționari, ci toți au vocațiile lor și fiecare are ceva de făcut. Ah, ca să nu mai spun că nu se „moare de foame”.

De fapt, mai este ceva ce se ignoră și se omite: realitatea dinăuntrul modelului. Aceasta este că totul se degradează în timp pentru a fi redus la elementele din care este fiecare lucru făcut, inclusiv tehnologia. Cu alte cuvinte, vreau să spun că între timp ființa umană degenerează, mai nou devine dementă digital, și se vede. Dar și tehnologia se va degrada. Amintiți-vă că după cinci ani („din cincinal în cincinal, fără de Dumnezeu”, e așa?) toate dispozitivele ies din uz, ies din garanție, multe dintre ele se strică irecuperabil pentru că așa au fost programate de constructor să fie.

Unii, care încă au conștiință trează până la un mic punct, se revoltă pentru că nu mai suportă tensiunea. Este acea fereastră a lui Overton despre care am vorbit în capitolul anterior. Dar manipularea este mare, complexă, cu subtilități imense, doar-doar nu ne dăm seama, fiind „useless people”, adică „oameni inutili”. Erau două cărți scrise de Russ Kick care m-au impactat, „Sunteți mințiți” și „Iar sunteți mințiți” (titluri originale – „You Are Being Lied To: The Disinformation Guide to Media Distortion, Historical Whitewashes and Cultural Myths” și „You Are STILL Being Lied To: The New Disinformation Guide to Media Distortion, Historical Whitewashes and Cultural Myths [Disinformation Guides]”), vi le recomand să le citiți/studiați. Diseacă manipularea la cele mai importante niveluri cu scopul de a șoca în ce fel suntem mințiți. Aproape totul este minciună și falsitatea se duce la cote paroxistice pe care nici nu vi le puteți imagina, încâlcând și legile lor.

Știrile false sunt acele șoapte răspândite, propagate, pe canalele din „eter”, adică pe internet. Nu ajută pentru că tensiunea a început să crească, crește pentru că s-a dat mai tare focul la oala cu broasca. Oamenii și-au dat seama că fierbătorii noștri se grăbesc și deja nu ne mai mint frumos. Multora nu ne mai place minciuna și este normal. Aceasta este trierea… ne separăm.

Cele două lumi care fuzionează au început să se scindeze, este un fapt. Pâinea se rupe încet în două și acum ne poate arăta ce se află în interior, niște caverne în care mizeria formează pâinea de zi cu zi, și nu mă refer la cea fizică, ci la cea informațională. Minciuna este un gunoi!

Convingătorii tainici apelează la toate metodele pe care le au în arsenal. După plandemie urmează „războiul”, ca apoi, în China, să revină plandemia. Milioanele de chinezi suferă cumplit lockdown-ul teribil instalat de către oamenii lor. Mulți se conformează, dar există și alții care se revoltă, îi resping. Este și normal să existe și astfel de reacții pentru că încă mai au ceva conștiință. Între timp, unde este „război” se manipulează din umbră ceva forțe nevăzute cu ochiul liber pentru a se menține starea de „război”. La suprafață se demonizează prin metoda „hoțul strigă hoțul” pe acel suveranist care a atacat o țară, chipurile, suverană. Este un steag fals, iar media arată cu degetul către altul decât vinovatul real. Unde este sinceritatea? Între timp, mor oameni, se distrug clădiri etc.

Se pare că ființa umană nu se mai suportă pe sine însăși, auto-considerându-se infectă, crezând în contaminarea mondială, care de fapt s-a dovedit a fi un mit, apoi vrea război cu ea însăși. Dumnezeu știe ce mai urmează! Cert este că nu e greu de aflat. Unii spun că ar putea fi foametea, apoi moartea, recunoscând în acest model apocalipsa din scrierile sacre. Aici aș putea fi de acord că seamănă izbitor…

La înaintare au ieșit convingătorii tainici („cei din prima linie”) care ne-au spus că totul este sub control, iar alții, din spatele lor, care ne-au spus că putem fi fericiți nedeținând nimic, modificându-ne genetic cu serurile pregătite de ei, ca și când ar fi un drog al fericirii, și obținând nemurirea după aceea. Culmea este că în aceleași contexte ne explică tot ei că suntem prea mulți pe suprafața acestei planete și poluăm, și că ar putea ei să rezolve această chestiune prin intermediul a ceea ce ei numesc „vaccinuri”. Dar pentru asta au nevoie de un virus magic care nu se vede, dar se găsește prin „teste” la nivel genetic. Codul respectiv este perpetuu generat pe calculator, el nu există în natură, chiar ei recunoscând aceasta. Contradicțiile în termeni ne fac foarte confuzi, mirosindu-ne a conspirație. Deja se deschide fereastra lui Overton. Ne pute a genocid global planificat! Suntem oare prea mulți pe planetă? Sau prea ignoranți și fricoși?

Cum spuneam, nu ne mai mint frumos! În spatele imaginilor-interviu cu acești convingători tainici se află tablouri puse la mare cinste cu de-al de Marx, Lenin, Troțki.. Hitler.. Hopa! Păi cum?! Parcă am mai fost pe acolo, nu-i așa? Deci, băiețașii ăștia nu l-au uitat pe Marx? Nici noi n-am uitat de Experimentul Pitești.

Nu e nimic nou sub soare…

Dar atenție, și cu asta închei acest capitol! Și ei sunt plini de păcate, adică defecte.. și lor le este frică.

Am consemnat,

Patrick Matiș

PandeMia, capitolul V, „Convingătorii tainici”.

/0 Comments/by
ucraina, rusia, romania, u-craina, tara de la margine, la margine, corvin lupu, razboiul din ucraina

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a treia)

ucraina, rusia, romania, u-craina, tara de la margine, la margine, corvin lupu, razboiul din ucraina

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) - interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a treia)

„Speranța Occidentului este să distrugă Rusia și să intre în posesia uriașelor bogății ale acestei țări”, declară profesorul Corvin Lupu

Tudor Urse: Practic, dacă Putin distruge averea personală a familiei Rothschild din Ucraina, înseamnă că Rusia luptă contra khazaro-evreilor de pe Wall Street!

Corvin Lupu: Da, domnule Urse. Este pentru prima oară când proprietăți personale din Ucraina ale familiei Rothschild, cea mai bogată și mai puternică familie de pe glob, respectiv activele statului ucrainean sunt atacate și bombardate, bucată cu bucată. Este un război cu totul deosebit, din acest punct de vedere. Într-adevăr este și un război al Rusiei cu khazaro-evreii din SUA și cu întregul NATO, cel care a dotat, înarmat și alimentat Ucraina cu mercenari și armament modern și mult.

Pentru mine, în acest moment, este încă neclară poziția Israelului, stat care nu a impus sancțiuni împotriva Rusiei și nu-l face criminal pe Putin, așa cum l-a făcut Biden. Din contră, liderii Israelului se află în dialog cu Rusia. Nu știu încă să explic cauza acestei poziționări importante. Cert este că în Israel sunt mari nemulțumiri populare și la nivelul clasei politice față de faptul că, acum doi ani, de pe Wall Street s-a cerut la Tel Aviv să fie vaccinată populația Israelului. S-au vaccinat aproape toți evreii, iar astăzi rata de îmbolnăviri și mortalitate la cei vaccinați este cea mai mare de pe glob! Este cert că unii evrei nu prea sunt de acord cu politica promovată de elitele khazaro-evreiești din SUA și Marea Britanie, care doresc să creeze un imperiu mondial sub conducerea lor. Asta este de fapt globalizarea și pentru asta se încearcă globaliștii promovarea Marii Resetări. În frământările acestea mari, din spatele cortinei din Israel, în aprilie 2021, a fost înlocuit la conducerea guvernului evreu Benjamin Netanyahu, una din cele mai importante personalități în viață ale evreilor, cel care a impus în Israel linia medicală a khazarilor care conduc Big Pharma. Khazarii nu sunt evrei. Ei sunt o populație turcică, originară din Asia Centrală, seminomadă, stabilită la nordul Mării Negre, în Ucraina de astăzi, cea cumpărată de Rothschild și al cărei drapel național poartă culorile familiei Rothschild, galben-albastru. Kazarii au adoptat religia mozaică, fără să aibă nimic în comun cu evreii, asimilându-se singuri evreilor. Ei sunt rude de sânge cu turcii. Ulterior, ei au fost integrați în comunitatea evreiască internațională, chiar dacă mulți evrei autentici încearcă să se delimiteze de ei, în mod firesc, pentru că acești khazari, repet, nu sunt evrei. Dar fiindcă am menționat culorile familiei Rothschild, galben albastru, mă întreb de ce, cu vreo doi ani în urmă, din senin, mașinile Poliției Române au fost vopsite în galben-albastru, renunțându-se la tricolorul românesc? De ce? Nu era bun tricolorul?(!)

Războiul va continua și evoluția lui este încărcată de multe necunoscute. Pentru mine, un lucru este cel mai probabil, chiar cert. După acest război, lumea va fi una bipolară, așa cum a fost ea construită de comun acord de învingătorii în al doilea război mondial. Această lume bipolară va avea un pol euro-asiatic, în frunte cu Rusia și China, bazat din punct de vedere militar pe Organizația de Cooperare de la Shanghai și din punct de vedere economic pe BRICS și aliatele acestora și un alt pol, în frunte cu SUA, pol bazat în principal pe alianța SUA cu Marea Britanie, Canada și Australia și, în al doilea rând, bazat pe alianța SUA cu NATO și cu UE. Polul euro-asiatic nu va mai folosi ca monede principale dolarul și euro. Acesta va fi modul de desfășurare a competiției mondiale viitoare, care nu este mult diferit de cel din perioada Războiului rece. Fiecare tabără își va baza motivația politicilor interne din fiecare stat pe necesitatea implementării unor măsuri de prevenire a pericolului pe care îl reprezintă celălalt pol de putere. Întreaga propagandă se va baza pe obositoarea retorică mincinoasă despre ticăloșia celuilalt. În numele acestui pericol „al celuilalt”, în ambele zone de influență, se va practica supravegherea strictă a populației și poliția politică represivă. Așa văd eu, în acest moment, viitorul relațiilor internaționale, pe termen mediu.

Tudor Urse: Știm că sunt folosite tehnici de manipulare în teren asupra cetățenilor. Recent, cunosc un caz cu o manipulare CNN în Ucraina în zona unui hotel de lângă Mariupol, unde se aranja un scenariu de război folosind un tanc ucrainean vopsit în unul rus. Când cel care a filmat tot montajul de la una din camerele de hotel cu vedere spre operațiune a mers peste grupul CNN să le pună întrebări, au fugit mâncând pământul. Ce puteți să ne spuneți despre aceste scenarii?

Corvin Lupu: CNN fiind „tutorele” Antenei-3 din România… Văd și eu diverse secvențe prezentate de televiziunile sistemului euro-atlantic. Bineînțeles, nu ai cum să ai încredere în imaginile care ni se proiectează și în textele care le însoțesc. De exemplu, când au vorbit despre „masacrele” făcută de armata rusă, au prezentat clădiri distruse complet, cratere de la proiectilele căzute, câțiva saci negri care aveau în ei ceva ce semăna pe dinafară cu cadavre și, printre ele, se aflau 4-5 cărucioare de copii, intacte, fără copii în ele, încercând să se sugereze că proiectilele ar fi surprins pe acolo și copii mici în cărucior. Este evident că acele cărucioare au fost puse intenționat, în scop de inducere în eroare a telespectatorilor și pentru a crea stări emoționale artificiale. Nu este nevoie de așa ceva. Oricum, toate războaiele, inclusiv acesta, sunt lucruri oribile. Toate războaiele produc morți. În Ucraina, tactica conducerii țării a fost una care a condus la multe victime printre civili.

Și acest exemplu mărunt de manipulare, pe care l-am menționat mai sus, ca și multe altele de același fel, este o dovadă a faptului că suntem mințiți, cu un scop bine definit. Se urmărește promovarea comentariilor/analizelor cu impact emoțional cât mai accentuat, pentru a crea climatul internațional de acceptare a eforturilor de ajutorare a Ucrainei în acest război și de a elimina posibile opoziții populare față de masivele livrări de armament, inclusiv ofensiv și alte produse, pe care le fac statele NATO, sub impuls american/rothschildian. Rothschild nu vrea să renunțe la Ucraina, nu atât pentru suta de miliarde de euro pe care a investit-o prin fondul său de investiții financiare Franklin Templeton, cât pentru miile de miliarde de euro pe care le valorau activele statului ucrainean. Chiar dacă rușii li le distrug în cursul acestui război, Rothschild știe că are puterea să-i pună pe ucraineni să i le refacă și să dispună și altor state supuse să se implice în reconstrucția Ucrainei, ca să-i ajute pe ucraineni să le refacă averea. Decât să ajungă Ucraina sub influență rusească și el să-și piardă averile de acolo, mai bine sacrifică Ucraina și poporul ei, chiar fără milă. Cu atât mai mult cu cât vă mai spun ceva foarte important. Când, la începutul lunii aprilie, locotenentul lui Rothschild, președintele khazaro-evreu al Ucrainei, Volodymyr Zelensky, a fost în Israel să ceară ajutor, el a promis că va transforma Ucraina într-un Israel Mare. „Ucraina va deveni Marele Israel”, a spus Zelenski în Cneset. Zelensky a mai promis că noul Israel-Ucraina, cu siguranță, nu va fi un stat de model liberal european, regim politic care nu este promovat în Israel. Pentru cei interesați de detaliile afirmațiilor lui Volodymyr Zelensky, le recomand cotidianul israelit „Haaretz”, din 05.04.2022. Acest proiect, al unui leagăn est-european al kazaro-evreilor este vechi. Totuși, vizita lui Zelensky la Tel-Aviv nu știu dacă a convins foarte mult pe liderii evrei. Mai degrabă nu i-a convins să îl susțină. În fața parlamentului de la Tel Aviv, Zelensky a fost și admonestat. Am mai spus că Israelul a pus Federației Ruse doar două sancțiuni minore, inofensive, care, practic, nu produc efecte, refuzând să adere la sancțiunile impuse de SUA „partenerilor”/supușilor lor.

Sunt de acord cu afirmațiile dumneavoastră din preambulul acestei întrebări. Punctul forte al khazaro-evreimii internaționale a fost totdeauna manipularea și propaganda, dublată permanent cu acuzații de propagandă și manipulare formulate împotriva celor asupra cărora s-au prăvălit. La acest capitol, al controlului asupra mass-mediei internaționale, din sfera de influență occidentală, ei nu au avut și nu au rival. Este arma lor cea mai puternică, fără de care, puterea lor s-ar prăbuși.

Tudor Urse: Lumea și-a pierdut foarte mult capacitatea de analiză și investigație. Când am citit despre invitația făcută actorului Sean Penn de a crea un documentar despre invazia rusă din Ucraina, aceasta având loc chiar la începutul operațiunii, am observat că nimeni nu și-a pus întrebarea ce caută un actor de Hollywood vizitând alt actor devenit președinte de stat, pe timp de război? Cum de a fost timp pentru așa ceva? Are Hollywood-ul oameni bine infiltrați pentru aceste regizări în teren? Mai cunoașteți și alte cazuri asemănătoare?

Corvin Lupu: Aservirea studiourilor de la Hollywood intereselor politice ale puterii americane a început doar după al doilea război mondial. Atunci, guvernul american a început să finanțeze studiourile pentru ca acestea să susțină politica americană și să promoveze imaginile care să inducă liniile politice și culturale pe care dorea să le promoveze în scop de dominație internațională puterea americană, atât cea ocultă, a bancherilor de pe Wall Street, cât și cea de fațadă, de la Casa Albă. Concomitent au început mari epurări politice la Hollywood. Cu timpul, filmele Hollywood-ului au devenit o armă de cucerire prin imagini și proiecte culturale, în mare parte false, a popoarelor-țintă a politicii Casei Albe. Hollywood-ul a devenit gazeta de perete a lumii americane, cea care a consolidat „visul american” și a reușit să submineze cu multă măiestrie regimurile politice adverse, mai ales pe cele din zona de influență adversă, promovând necesitatea și importanța drepturilor individului, care au fost absolutizate, în dauna drepturilor colective, cele care consolidau statele, culturile și civilizațiile tradiționale, economiile naționale și care erau garanții ale dezvoltării suverane a statelor. Hollywood-ul este una din principalele arme ale globalismului, întreținut cu finanțări colosale, iar angajații de acolo sunt recompensați la cel mai înalt nivel.

După al doilea război mondial, Hollywood-ul făcea filme cu războiul mondial de un subiectivism și o stupizenie rară. Filmele cu războiul mondial au captat piața câteva decenii. Toți ofițerii și soldații germani și japonezi erau prezentați ca oameni fără suflet, ticăloși, criminali, torționari etc., iar americani erau frumoși și la înfățișare și la suflet, corecți, umani etc. Acest model a fost împrumutat imediat și de sovietici. În filmele sovietice, soldații sovietici erau prezentați ca fiind instruiți perfect și ca întruchipări ale eroismului. Alioșa, cu țigara aprinsă în colțul gurii, trecea Volga înot, cu arma ținută într-o mână, deasupra apei, ca să nu se ude. Românii au început și ei să facă filme stupide, cu nemți criminali și ticăloși și români extraordinari, bineînțeles, comuniști. Copil fiind, am învățat într-o școală generală mixtă, română și germană. După fiecare film sovietic sau românesc cu război, a doua zi, la școală, în pauze izbucneau bătăi între români și sași. Sașii erau frustrați de modul în care era etnia germană batjocorită de aceste filme. Toată lumea se uita la televizor. De multe ori, începeau românii bătaia, dar de alte ori începeau sașii. Când a venit Ceaușescu la conducere, aceste filme stupide s-au împuținat și nuanțat, iar germanii nu mai erau prezentați ca proști și ticăloși. Ceaușescu a înțeles că bunele relații cu Germania nu se puteau promova în paralel cu aceste mesaje transmise marelui public.

Apoi, după ce lumea s-a plictisit de filmele cu războiul cu nemții, Hollywood-ul a început să facă filme cu războiul din Vietnam, concepute pe același calapod. Mai ales după înfrângerea și retragerea americanilor din Vietnam, filmele aveau misiunea să salveze onoarea armatei americane și a guvernului american. Toate aceste filme sunt propagandă în stare pură.

Referindu-mă la ceea ce spuneți dumneavoastră, este posibil ca în perioada următoare să se vândă bine filmele referitoare la războiul din Ucraina, care să elogieze conducerea „eroică” khazaro-evreiască a Ucrainei, în frunte cu președintele „erou” Zelensky și vitejia apărătorilor în fața „bandiților” ruși, mai ales a „nebunului”/„criminalului”/„bolnavului de cancer”/„șocatului din copilărie” etc., Vladimir Putin.

Din acest punct de vedere, însă, al manipulării prin filme și prin „analize politice”/comentarii făcute pe bază de informații manipulatoare venite de la o singură parte aflată în conflict, nu cred că vor mai putea prosti multă lume. Opinia publică se trezește tot mai mult. Ați văzut și în Ungaria și în Serbia, unde Occidentul a finanțat insistent campaniile mediatice împotriva lui Viktor Orban și a lui Aleksandr Vučić, aceștia au câștigat cu scoruri mai mari decât când nu au fost sabotați din Occident. Lupta între globalism și național-suveranism continuă. După acest război, indiferent de ce se întâmplă în Ukraina, o mare parte a Lumii se va deglobaliza aproape complet, iar în zona de influență euro-atlantică, mai multe state vor pune propriile interese peste interesele comunitare sau ale organizației militare. În zona euro-atlantică, deglobalizarea a fost accelerată de brexit și de guvernarea americană a lui Donald Trump, cel care ne-a spus că globalizarea este „gogorița băgată forțat pe gâtul popoarelor”. Indiferent de voința bancherilor de pe Wall Street, în frunte cu Rothschild și locotenenții săi, deglobalizarea merge înainte. Tipărirea de bani fără acoperire în aur și în muncă și datoriile statelor față de marii cămătari ai lumii nu cred că vor opri deglobalizarea și modificarea radicală a modului în care va evolua omenirea. Cred, cel puțin pentru o vreme, că schimbările care vor veni, în ciuda crizei mari a sistemului „ticăloșit” în care ne găsim sunt spre bine. Pentru noi, pentru români, mai ales pentru etnia română, mult mai mult decât pentru minoritățile naționale, regimul globalist euro-atlantic a dat faliment și, cum am mai spus, este doar o chestiune de timp ca această realitate să fie recunoscută public, inclusiv oficial.

Tudor Urse: A fost foarte interesant. Vă mulțumesc mult.

(Va urma!)

/1 Comment/by
regele carol I al romaniei, tarul nicolae al II-lea al rusiei

Înainte să înceapă Primul Război Mondial, Regele Carol I al României și Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei s-au întâlnit la Constanța

Înainte să înceapă Primul Război Mondial, Regele Carol I al României și Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei s-au întâlnit la Constanța

În 1914 a început Primul Război Mondial, mai exact pe 1 iunie (14 iunie, pe stil vechi), iar portul Constanța a fost cel mai fierbinte loc din Europa. Doi mari suverani ai bătrânului continent se întâlniră aici, pentru prima dată pe pământ românesc. Țări din Balcani și din Occident se temeau de alianța celor doi monarhi, și ne referim la Regele Carol I al României și Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Din păcate, avea să fie ultima vizită în străinătate a familiei țariste.

Asasinatul de la Sarajevo avea loc cu trei săptămâni înainte și avea să ducă la pornirea Primului Război Mondial. Însă la Constanța avea loc un eveniment istoric major: vizita ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea. S-a desfășurat într-un context politic extern foarte aprins în Europa. România, ca țară tampon între cele două blocuri militare – Antanta și Puterile Centrale –, fu obligată să aleagă una dintre cele două.

Cu toate că, regele României, Carol I, german de obârșie, înclina către Puterile Centrale, a pregătit primirea Țarului din Est cu toate onorurile care i se cuveneau.

Petru Vulcan

Petru Vulcan

Constanța a fost reședința de vară a României mult timp. Astfel că orașul-port, perlă a Pontului Euxin, a fost ales drept gazdă pentru această primire. În nici o lună urbea maritimă se transformă în așa fel încât să se ridice la înâlțimea primirii înalților oaspeți.

Dar haideți să vedem o reconstituire a acelor momente istorice:

Marea Zi

Doina Păuleanu

Doina Păuleanu

Dimineața venii pe 1 iunie 1914. Aproximativ 100.000 de oameni, localnici și români veniți din toată țara, de-o potrivă, dar și străini, veneau rânduri-rânduri spre faleza din Constanța. Acolo urma să ajungă, pentru prima oară în România, familia Țarului rus Nicolae al II-lea. Publicistul Petru Vulcan se afla printre ei, cel care a dat mărturie în cartea „Constanța 1878-1928. Spectacolul Modernității târzii”, cu semnătura criticului de artă Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă Constanța.

„E o zi strălucită. Soarele pe cer străluceşte în lumina-i majestuoasă. Plantaţia Parcului Carol I surîde binecuvântând Cerul. Marea calmă îşi întinde braţele moi şi străvezii legănând la sânul ei atâta frumuseţe, atâta putere şi atâta bogăţie! E o sărbătoare cum nu s-a mai văzut la Constanţa”, consemna jurnalistul Petru Vulcan, în bilunarul „România Mare”.

„Bun-venit, Majestate!”

Generali și ambasadori în uniforme de gală în coloane de automobile rulau pe esplanadă către debarcader. Tunurile începură a bubui pe coastă spre Școala de Marină, iar clopotele Catedralei și ale tuturor bisericilor sunară de „Bun-venit, Majestate!”. Familia regală apăru și își atrase uralele mulțimilor. Regele Carol I purta uniforma de mareșal rus și ținea în mână bastonul de feldmareșal primit cu doi ani înainte din partea Țarului Nicolae al II-lea. Principele moștenitor Ferdinand, nepotul regelui, împreună cu fiul său Carol, viitorul rege Carol al II-lea, se aflau și dânșii în uniforme militare rusești conform gradului pe care îl dețineau, și anume Ferdinand – de comandant de regiment, iar Prințul Carol – de locotenent.

Țarul Nicolae al II-lea și Regele Carol I

Țarul Nicolae al II-lea și Regele Carol I

Iahtul imperial Standard, escortat de crucișătorul cuirasat Kagul, iahtul Almaz și patru contratorpiloare, intră în apele Constanței la ora 9:45. La 10:15, Țarul Rusiei coboară de pe vas și pune pentru prima oară piciorul pe pământ românesc. Consemnează ziaristul Petru Vulcan din tribuna unde se afla: „Noi de aici nu putem vedea scena îmbrățișărilor, ni le închipuim doar că trebuie să fie duioase”. Țarul era întâmpinat de regele Carol I.

Au urmat jumătate de oră de prezentări

Regele, țarul și Prințul Carol au trecut prin prezentările companiei de onoare. Au intrat apoi în pavilionul de primire special construit, unde era poftită familia imperială, în care regele Carol I i-a prezentat Țarului Nicolae pe membrii Casei Regale a României și pe demnitarii țării. Principele Ferdinand i-a prezentat aceleaşi persoane Ţarinei Alexandra, care era înveştmântată în roz, cu pălărie neagră de pai şi cu voal alb.

Prezentările au durat 30 minute. La ora 10.45, familia regală şi cea imperială au plecat spre catedrală. Ţignalele vardiştilor au anunţat mulţimea că alaiul s-a pus în mişcare. „Marea de capete e întoarsă către Ţar care se află la dreapta Regelui, în urma cărora vine Ţarina la dreapta Reginei, Ţareviciul şi una dintre Marile Ducese. Apoi în automobilul Principeselor României urmează Marile Ducese Tatiana şi Olga”, a mai scris Petru Vulcan. Și acum urmează:

Oare urma iar un atentat?

Ţarul Nicolae al II-lea a salutat poporul care îl aclama. Ţinea mâna în dreptul cozorocului. „Tăietura ascuţită a barbişonului îi prezintă faţa cam ascuţită. Are ochi mari, albaştri, părul şi barba blonde ca spicul de grîu, un adevărat rus. E cam emoţionat ţarul şi cam galben la faţă, se vede că e neobişnuit cu atâta lume atât de aproape de cortegiul imperial, aclamându-l”, a mai observat Vulcan.

Ceva avea să dea emoții foarte mari familiei imperiale rusești. Caii s-au oprit brusc în loc în toiul incidentului și mulțimea entuziasmată a produs o mică busculadă. Țarina s-a albit la față și s-a ridicat în picioare șoptind vădit panicată: „L’empereur, l’empereur!”. Regina Elisabeta a strâns-o uşor de mână şi i-a zâmbit, ca s-o liniştească. Nu avea să fie un atentat în armonioasa şi pestriţa Dobroge. Era regele Carol I care oprise alaiul pentru a anunţa că bravul Regiment 5 de Roşiori, distins în război şi care dădea onorul în faţa arcului de triumf, va purta numele Ţarului Nicolae al II-lea. Ce onoruri!

Episcopul Nifon

Episcopul Nifon

Dar iată că vine un alt moment cu tensiune ce avea să se risipească după ceremonia oficiată la catedrală de Episcopul Nifon. După ce s-au făcut fotografiile după, la pavilion, regele Carol I a fost foarte senin în fața armatei de fotografi și de reporteri. Locul de cinste fu rezervat fotografului constănțean N. Ioanid. Totuși, țarul a trădat o nervozitate vizibilă. Să fi fost oare datorită planurilor pe care le-au realizat antecesorii săi asupra poporului român în marea Țară a Moldovei prin planul Prozorovski? S-o fi simțit „cu musca pe căciulă” cu privire la trecutul lor expansionist asupra popoarelor din împrejurimile lor, cu care au avut o istorie extrem de dramatică? Încă nu putem știi, dar ce aflarăm este că înăuntrul aparatelor cu burduf, în care fotografii îşi vârau capul, se putea ascunde un pistol, iar ţarul era conştient de pericol.

„Prânzul de gală”

Suita monarhică s-a întors înapoi în port, apoi regele a urcat pe iahtul Standard ca să treacă în revistă, împreună cu țarul, echipajul vasului. Toți subiecții roiali și imperiali ai întâlnirii au mers după aceea, cu barca regală Carmen Sylva (ce poartă pseudonimul Reginei Elisabeta) pentru a vizita silozurile și lucrările din Portul Constanța. La o oră după prânz a avut loc dejunul discret al celor două familii la Cuibul Reginei, apoi la Cazino s-a ținut dejunul de onoare unde s-a servit: „zakuski, oeufs broilles, walewska, escalope de ris, jamboneau galce, faisans a la broche”, și s-a băut „xeres, champagne Mumm, muscatel, Cordon Rouge, cointreau”.

Prințul Carol și Ella Filliti

Prințul Carol și Ella Filliti

Un anume prinț părea că era plictisit teribil de această petrecere, pentru care se făceau planuri de căsătorie. Este vorba de prințul Carol, a cărui iubită, Ella Filliti

/0 Comments/by
virgil maxim

Virgil Maxim – Paști (poem)

virgil maxim

Virgil Maxim - Paști (poem)

Duh drept,
Duh sfânt,
Atotstăpânitor,
domneşte peste mine
întru aceste Înalte şi Sfinte şi Tăcute zile,
în care corcoduşii,
măceşii,
porumbarii,

şi-au pus pe frunte
albul,
parfumul,
şi dulceaţa
împodobind mormântul-comun
în care viaţa
s-a îngropat de vie
ca Viaţa lui Iisus…

Străjerii, făcând pază
în noaptea minunată
au aşteptat
ca ucenicii furându-l
să mintă
c-a înviat Iisus…
Şi neştiind că moartea
nu biruie Viaţa
s-au prăbuşit cu-armura-romană
la pământ,
când Învierea-Vieţii
dăduse Moartea… morţii !
Mărire lui Iisus şi Învierii Lui !…

În Dimineaţa-Înaltă şi Caldă
a Primăverii
nici piatra,
nici pecetea,
nici paznicii,
nici Moartea
n-au biruit Viaţa !

Mărturiseau tăcute miresmele luminii
împodobind mormântul…
şi îngerul de pază !…
De-aceea corcoduşii,
măceşii…,
porumbarii…,
şi-au pus pe frunte albul,
parfumul
şi dulceaţa…
Vestind că-n moartea noastră
este ascunsă Viaţa !
Şi florile… NU MINT !

Jilava 1950
(Prietenilor mei care au murit
dar…sunt vii…)

/0 Comments/by
ucraina, rusia, romania, u-craina, tara de la margine, la margine, corvin lupu, razboiul din ucraina

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) – interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a doua)

ucraina, rusia, romania, u-craina, tara de la margine, la margine, corvin lupu, razboiul din ucraina

Adevărul privind țara de la margine (U-craina) - interviu cu istoricul Corvin Lupu (partea a doua)

„Manipularea conflictului dintre Rusia și Ucraina de presa din zona de influență a SUA este colosală”,  declară prof. univ. dr. Corvin Lupu

(Întrebarea de dată trecută era:) Tudor Urse: Dar sunt atacate grădinițe și spitale…

….Apoi, în fața cui și-ar pierde China „reputația”? În fața puterilor vest-europene care în 500 de ani de colonialism au făcut genocid-uri colosale, inclusiv în China, ca de exemplu cu ocazia răscoalei „boxerilor”, de la începutul secolului al XX-lea? Cum își închipuie diplomații UE că Republica Populară Chineză, cu o tradiție politico-diplomatică de 5000 de ani, de pe vremea când europenii erau încă în pom, care contorizează întreaga evoluție a relațiilor ei cu restul lumii și își construiește relațiile actuale cu mare profunzime, va susține acțiunile SUA, NATO și UE împotriva Rusiei? Nu, China NU susține SUA și nici puterile vest-europene. China face afaceri cu ele, dar nu le susține linia lor politică. Linia politică a Chinei, îndelung căutată, este alături de Rusia și de celelalte state din Organizația de Cooperare de la Shanhai și din BRICS. China are alianțe solide cu aceste state. Când s-a aliat cu Rusia și cu celelalte state, China și-a făcut proiectul politic pe termen LUNG. Aceste alianțe sunt stabile și ferme, nu sunt conjuncturale, cum încearcă propagandiștii noștri să ne deruteze. China n-a intrat în Organizația de Cooperare de la Shanhai și în BRICS ca să susțină Occidentul, pentru simplul fapt că face afaceri cu Occidentul. Politica mare, făcută pe termen lung, înseamnă mult mai mult decât afacerile de moment istoric. Pentru a crește în putere de toate felurile, politică, militară, spațială, informativă etc., care este obiectivul fundamental al Chinei profunde, nu se împiedică marii decidenți de grija față de afaceri de moment istoric. Oamenilor de afaceri de rând și oamenilor mărunți, cei care văd viața doar prin prisma zilei de azi, mâine și poimâine, li se pare crucial ca țara să-și păstreze afacerile de moment și relațiile cu Occidentul. Nu acesta este cel mai important lucru. Lumea este mare. UE cu SUA la un loc au mai puțin de un miliard de locuitori. Lumea are peste șapte miliarde. Dezvoltarea este acum și în Asia. Sunt tehnologii înalte și tot ce este nevoie pentru dezvoltare economică. În Asia este și ce nu are Europa: energie, materii prime importante și cereale. 

Occidentul a indus ideea că este „buricul pământului” și fără el nu poate face nimeni nimic. Asta era situația în trecut, în prima parte a sec. al XX-lea. Asta a trecut. În perioada următoare din istorie, Occidentul va vedea că cea mai mare parte a omenirii va funcționa normal și fără Occident. Occidentul Europei însă, este cel care va fi obligat să meargă în Asia, cu mâna întinsă, pentru a cere energie și materii prime indispensabile, pentru că are o economie uriașă pentru care nu are resurse decât foarte puține. Nenorocirea noastră, a românilor, este că noi avem foarte multe resurse, de multiple feluri, multe din ele încă neexploatate, pe care ni le va lua Occidentul, atâta timp cât vom mai fi colonia lui.

Cei care cred că Rusia și China nu sunt aliați buni, sunt foarte naivi și îi prostesc și pe români. Mulți foarte slabi „analiști” au afirmat, în mod repetat, că Rusia și China ar avea divergențe și au o alianță formală, că îi despart mari dispute. China și Rusia sunt state complementare. Actualul război va dovedi acest adevăr. China și Rusia trebuie analizate și luate în seamă „la pachet”, nu separat, cum fac astăzi unii propagandiști. Cred că vă dați seama de mediocritatea analiștilor care susțin că Republica Populară Chineză va susține Occidentul și nu va fi de partea Rusiei…

După acest summit China-UE, de la sfârșitul lunii martie 2022 și după „avertismentele” UE către China,  a avut loc întâlnirea miniștrilor de externe ai Rusiei și Chinei care au reafirmat că alianța celor două mari puteri este una „de stâncă”. China a declarat explicit că se va opune cu toată energia „hegemonismului” internațional. La cine s-a referit, este limpede: la SUA, cea care practică hegemonismul internațional și întreține peste 1000 de baze militare de ocupație în toată lumea și ar vrea să-i supună pe toți. Jandarmul universal, cum este poreclită.

Vă mai spun câteva lucruri care sunt ocolite de presă. În afara Chinei și celelalte state din BRICS sunt solidare cu Rusia. SUA au cerut Braziliei, țară aflată în spațiul pe care SUA îl consideră zona ei de influență și care este într-adevăr zona ei de influență, începând din 1823, când s-a elaborat Doctrina Monroe, de către președintele SUA cu același nume, să aplice sancțiuni Rusiei, dar Brazilia a refuzat categoric. La sfârșitul lunii martie 2022, Brazilia a trimis în Rusia 200.000 de tone de zahăr, produs care a fost deficitar pe piața din Rusia, în ultima vreme, din cauza războiului. Criza de zahăr s-a rezolvat instantaneu. Lumea este mare. Nu mai suntem ca după cel de al doilea război mondial, când, dacă SUA făceau embargo, orice țară era blocată și îngenunchiată. Acum embargoul produce efecte, dar acestea nu sunt ireparabile și se întorc și împotriva celui care îl instituie. Embargoul are mai mult un rol mediatic, propagandistic, de joc politic și, pe de altă parte, îl afectează în egală măsură pe cel care instituie embargoul, după cum am spus deja. Fiindcă am pomenit de Brazilia, această țară foarte bogată și puternică, intenționează să achiziționeze toate îngrășămintele agricole pe care Rusia le exporta în trecut în UE.

Președintele Africii de Sud, una dintre cele mai bogate țări din lume, membră a BRICS, a declarat fără echivoc că NATO este de vină de izbucnirea războiului din Ucraina. Asta este părerea conducerii Africii de Sud. N-au voie să aibă această părere? Ei au voie, dar în România euro-atlantică, „democratică”, aliata țărilor „civilizate”, nu ai voie să spui așa ceva. „Valorile” euro-atlantice nu permit.

Un alt exemplu este Pakistan, o țară cu peste 220 de milioane de locuitori, întindere mare și un mare potențial de multiple feluri, aflată în plină dezvoltare, care este putere nucleară și care, alături de China și de Rusia a înțeles să lase de o parte conflictul istoric, întreținut sute de ani de englezi, cu India. După ce și-a afirmat sprijinul pentru Rusia și și-a manifestat disponibilitatea să achiziționeze o parte din produsele pe care Rusia le exporta în trecut în UE, prim-ministrul Pakistanului a acuzat SUA că uneltește să-l înlăture de la conducerea guvernului. Prin mituire, a declarat guvernul Pakistanului, un mare număr de deputați în Parlament au votat o moțiune de cenzură împotriva prim-ministrului, pentru a-l înlătura de la putere. Asta o fi tot în numele democrației, umanismului și „civilizației occidentale”? Noi nu afirmăm, pentru că nu știm, dacă într-adevăr SUA s-au amestecat în acest caz, dar știm sigur că în trecut au făcut acest lucru de nenumărate ori, în state din toate zările. Prim-ministrul Pakistanului a evitat destituirea, pentru că au fost convocate alegeri anticipate și vom vedea ce va urma.

Realitatea este una tristă: regimul euro-atlantic, care ne-a înghițit și pe noi, dovedește că nu are nimic în comun cu democrația și libertățile în numele cărora noi, românii ne-am aruncat în brațele lui, dându-le occidentalilor tot ce am avut noi mai bun și sacrificându-ne economia națională românească construită în jumătate de secol de muncă intensă a poporului român, în timpul regimului socialist de stat. Folosesc această exprimare „regim socialist de stat” pentru că ea este mai corectă din punct de vedere politico-ideologic decât cea de „regim comunist”. Comunismul este o utopie care nu a existat niciodată, nicăieri.

Oare nu am fost proști, domnule Tudor Urse, că am făcut atâtea sacrificii pentru a deveni astăzi o colonie a companiilor multinaționale occidentale? Vă răspund tot eu la întrebare. Ba da, am fost proști… Proștii proștilor!!! Eu am mai scris părerea mea că: recunoașterea eșecului regimului politic euro-atlantic în România este doar o chestiune de timp.

Pe de altă parte, eu cred că a fost foarte necesară aderarea noastră la NATO și la UE. Dacă nu am fi aderat, poporul român, în mare majoritate, ar fi fost convins că România a ratat șansa de „a intra în Sfântul Rai”. Trebuia să trecem și prin această etapă istorică, pentru ca românii să vadă că Raiul nu este euro-atlantic și să se convingă că, indiferent de zona de influență în care este arondată România, principala problemă este obținerea unui nivel de suveranitate cât mai ridicată, care să permită unor conducători de bună credință, pe care nu i-am avut după 22 decembrie 1989, să promoveze cât mai multe dintre interesele României profunde și ale românismului. Dacă nu am fi aderat la NATO și la UE și n-am trece astăzi Golgota și Purgatoriul, nici un regim politic, indiferent care ar fi fost el, nu ar fi putut să întoarcă poporul român cu fața către un alt viitor. Poporul român ar fi rămas cu capul întors către înapoi, cu gândul la „Raiul” din NATO și din UE, pe care l-a ratat. Cel puțin acum, o mare parte a românilor, în ciuda unui bombardament mediatic pro-NATO și pro-UE, au înțeles că suntem doar o colonie, jefuită și sărăcită de lăcomia Occidentului. Această înțelegere a situației reale a României de către români va produce efecte tot mai mari și ar putea determina angajarea României într-un efort de obținere de mai multă suveranitate și de promovarea prioritară a intereselor românilor, nu ale străinilor. Alte state din UE au reușit acest lucru, unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai mică, dar noi, DELOC.

Desigur că în vreme de război, dezinformarea și manipularea nu mai sunt doar operațiuni ale presei și ale regimului ideologic. Ele devin arme puse în slujba războiului. Dar în cazul războiului din Ucraina, propaganda anti-rusă urmărește ținte mai îndepărtate și de o mare însemnătate politică și economică. Propaganda anti-rusă este comandată din SUA, cum spuneam, cu un interes economic explicit. Ea urmărește desprinderea totală a UE, mai ales a Germaniei de Federația Rusă, pe multiple planuri. Pentru a evita apropierea dintre Rusia și Germania, SUA au desfășurat unități militare americane între cele două state, de la nord la sud, din Polonia până în România. Aceste forțe militare au darul să fie un zid între Germania și Rusia, mai ales acum, când Germania trece la reînarmare. De altfel, cu câțiva ani în urmă, doamna Marine Le Pen a declarat foarte plastic că SUA au pus zidul Berlinului pe roți și l-au mutat tot mai aproape de Rusia.

De curând, Germania a anunțat că investește 100 de miliarde de euro în înarmare. Este pentru prima oară după al doilea război mondial când Germania deschide un program de înarmare de asemenea dimensiuni. Oportunitatea i-a fost deschisă de războiul din Ucraina, respectiv de tensiunile dintre SUA, pe de o parte și Rusia + China, pe de altă parte. SUA, Marea Britanie și Rusia erau înțelese încă din 1945 ca Germania să nu aibă voie să cumpere, să dețină, sau să producă arme nucleare și nici să aibă acces în Cosmos, pentru că cine stăpânește Cerul, stăpânește și Pământul. Acum, Germania încearcă să profite de conflictul actual și trece la înarmare. Nu știm încă până la ce nivel de înarmare va ajunge. Indirect, pericolul înarmării Germaniei, va trebui să determine SUA să se înțeleagă cu Rusia, Marea Britanie, China și Franța, învingătoarele în al doilea război mondial, legate între ele prin tratate, să stopeze înarmarea Germaniei. Precedentul Germaniei, poate da idei și cataliza aceleași dorințe și din partea Japoniei, putere supusă și ea, ca și Germania, acelorași restricții.

De asemenea, propaganda anti-rusă urmărește și desprinderea UE de BRICS și ruperea legăturilor economice dintre cele două mari entități economice. În acest fel, s-ar realiza și captivitatea totală a UE față de economia SUA, din toate punctele importante de vedere: al achiziționării de resurse minerale, energetice și comercial. Schimburile comerciale uriașe dintre UE și Rusia, generatoare de mari profituri, se doresc la Washington a fi făcute în viitor între SUA și UE, așa cum se întâmpla și după al doilea război mondial. Vedeți cum „roata istoriei” ne conduce la o permanentă reîntoarcere a fenomenelor.

Dar tot ce se va importa din SUA, ca să nu se mai importe din Rusia și de la aliatele ei, Bielorusia, China, Kazahstan, Iran, India, Vietnam etc. (petrol, gaz, cereale, carne, fier, cărbune superior, neferoase, mercur, uraniu, metale rare s.a.m.d.) se va importa mult mai scump din SUA. În anumite cazuri, de trei ori mai scump. Transportul peste Atlantic scumpește toate produsele, mai ales gazul, care trebuie supus și operațiunilor de gazificare, în SUA și degazificare, în Europa. Pentru gaz trebuie și mari investiții în fabrici de gazificare și degazificare și noi conducte care să lege aceste fabrici de consumatorii finali. Această scumpire generală a produselor europene conduce inevitabil la o pierdere a competiției produselor din UE pe piața comercială mondială. Este de urmărit cât timp vor suporta statele puternice din UE această situație economică evident neconvenabilă. Eu cred că această nouă ordine economică internațională a UE, dacă va fi implementată, va crea mari nemulțumiri, care se vor îndrepta împotriva SUA, cea care a impus sancțiunile și a forțat Germania și UE să „o rupă” cu Rusia și aliatele acesteia. Acum se adeverește teoria generalului Charles De Gaulle, care spunea că Europa va fi puternică doar dacă se va întinde până la Urali. Dar cine să vrea o Uniune Europeană puternică? SUA? Rusia? China? India? Marea Britanie? Cred că nici una dintre cele mai mari puteri economice și militare ale lumii nu vrea o Uniune Europeană puternică.

Prin această nouă ordine economică din UE, preconizată de Casa Albă, SUA își vede cu ochii un vis măreț: își ia Europa înapoi! Europa nu mai era ascultătoare, prefera relațiile economice cu China, Rusia și celelalte state din BRICS, dorea armată proprie, alta decât NATO, critica președinții SUA etc. Astăzi, brusc, mulți lideri din UE, până ieri lăudăroși și încărcați de aere de mari decidenți mondiali, s-au aliniat disciplinați în spatele lui Joe Biden, de fapt a lui Rothschild, despre care, înainte vreme, mulți politicieni, inclusiv români, șopteau pe la ureche că este „o fosilă”, în cel mai îngăduitor caz, zâmbeau cu subînțeles.

Europa pare supusă și, cu toate că nu-i convine situația, nu prea are curaj să protesteze, cu excepția prim-ministrului Ungariei, Viktor Orban, cel mai demn dintre toți liderii europeni. A mai fost și președintele Croației, care a spus că nu va trimite nici un soldat la NATO ca să se implice în conflict, a mai fost și Bulgaria, care a refuzat militari americani în țară și alte mici poziții mai suverane. Totuși, Germania, Italia, Austria și Ungaria au anunțat că nu pot să renunțe la gazul rusesc, deci, nu vor respecta sancțiunile impuse europenilor de către SUA.

În aceste condiții economice impuse, regresul UE ar fi o certitudine. Principalul profitor al războiului din Ucraina este SUA. De altfel, de câte ori Europa a fost în mare criză, cel mai mult după fiecare din cele două războaie mondiale, SUA s-au dezvoltat exploziv. Acum SUA sunt în criză economică și vor să iasă din ea pe spatele UE. Germania și UE în ansamblu își taie singure craca de sub picioare cu sancțiunile împotriva Rusiei, agravându-și situația economică și intrând într-o criză colosală, de lungă durată. Ce îi încălzește pe români, sau pe alți europeni, că aceste sancțiuni este posibil să afecteze și Rusia? Pe români și pe ceilalți europeni îi interesează soarta lor, nu soarta Rusiei.

Soarta Rusiei îi interesează pe Rothschild și pe uneltele lui de la Casa Albă, în frunte cu Joe Biden, care speră să slăbească Rusia și să-și mențină întâietatea mondială, în ciuda faptului că, de mai mulți ani de zile, chiar de peste un deceniu, SUA regresează continuu, economic și social-politic. În același timp, de peste două decenii, China și Rusia progresează continuu, ca și unele din aliatele lor importante. În acest timp, UE scârțâie din toate încheieturile, iar acum este absolut cert că intră într-o criză care o va afecta mult, pe termen lung.

În SUA, actualmente, s-a pierdut într-o măsură foarte mare punctul forte al țării, din toată istoria ei modernă și contemporană. Este vorba de atașamentul cetățenilor americani față de statul american. Acest atașament a fost principalul factor de asigurare a securității naționale, a stabilității interne și a progresului general al societății americane. Acest atașament popular față de guvernanți a stat la baza dezvoltării uriașe a SUA. Sunt mulți ani de când atașamentul cetățenilor americani față de stat scade continuu. Guvernul SUA este prizonierul bancherilor khazaro-evrei de pe Wall Street, cei care dețin 100% Trezoreria SUA (Federal Reserve) și sug anual din bugetul poporului american sumele exorbitante reprezentate de dobânzile pentru cele peste 30.000 de miliarde de dolari (30 de trilioane de dolari) datorie a statului american către băncile evreiești și față de China. Cea mai mare parte a datoriei este față de băncile evreiești din SUA.

De altfel, fostul președinte Donald Trump, un adversar al globalizării și al bancherilor evrei, cei care conduc politica SUA din umbră, în frunte cu Rothschild, proprietar unic al activelor statului ucrainean, prin intermediul fondului de investiții Franklin Templeton, a spus că nici o țară care nu-și stăpânește banca centrală, nu este o țară liberă. Or, Federal Reserve este o bancă centrală 100% privată!! Donald Trump a avut în proiectul său pentru un preconizat al doilea mandat prezidențial NAȚIONALIZAREA Federal Reserve! Ar fi fost cea mai mare realizare a poporului american, aceea de a se elibera de sub stăpânirea marilor bancheri khazaro-evrei ai lumii, în frunte cu Rothschild. Dar, adversarii poporului american, cei care-l țin prizonier, s-au mobilizat, au indus pandemia noii boli inventate și, ca urmare a pandemiei, au introdus votul prin corespondență și au trecut la înfăptuirea celei mai mari fraude electorale din istoria lumii. Republicanii au declarat că s-au falsificat 40 de milioane de voturi în favoarea democraților, atât prin voturi obținute prin scrisori fictive, cât și prin fraude informatice, respectiv prin fraudarea softului. În acest fel, „pericolul” Donald Trump a trecut, cel puțin pentru câțiva  ani.

Aceeași situație este cu Banca Națională a României, condusă de asasinul economic Mugur Isărescu. Domnule Tudor Urse, încă din anul 2001, fostul ministru al Securității, Ion Stănescu (nume real Szilagy) și cu fostul șef al Direcției de Contraspionaj a Securității, generalul Neagu Cosma, l-au deconspirat pe Mugur Isărescu ca fiind ofițer de securitate, care a depus jurământul în anul 1969, împreună cu alte „personalități” de după 1989, care au contribuit și ele, din plin, la lichidarea sistemului bancar românesc și a economiei naționale a României, la jefuirea ei și la transformarea României în colonie. Cartea scrisă de cei doi securiști se numește „De la iscoadă la agentul modern în spionajul și contraspionajul românesc”, apărută la Editura PACO, din București. Este editura fostului colonel de securitate Achim, de la Direcția a I-a, între timp decedat, cel care i-a coordonat pe Mircea Dinescu și Ion Caramitru, ca și informatori ai Securității, care, la rândul lor, au fost deconspirați de colonelul de securitate, fost șef al Direcției a I-a a DSS și fost șef al SIPA, Marian Ureche. Toți aceștia, după 1990, se derobau de vreo legătură cu Securitatea și o înfierau cu mânie capitalistă, euro-atlantică. Problema societății românești este că nu citește, de aceea nu înțelege și tolerează totul, negăsind căile de a se debarasa de stâlpii „sistemului ticăloșit”, cum l-a numit Traian Băsescu, la rândul său stâlp al acestui sistem nenorocit, sistem care acuma nu știe cum să se mai debaraseze de Băsescu, pentru a demonstra poporului că sistemul este curat și îi „pune la colț” pe  alde Băsescu…

Dar ne-am îndepărtat de la subiectul nostru. Revenind la războiul Occidentului contra Rusiei, care se desfășoară în Ucraina, el are menirea să scoată SUA din criza în care se găsește țara de mai mulți ani. Eu, personal, fără să am în acest moment vreo informație, aș fi fost tentat să cred că SUA sunt înțelese cu Rusia. Dacă nu sunt înțelese, ar fi prima oară după anul 1945 când are loc un conflict major al uneia din cele două supraputeri militare ale lumii și ele nu ar fi înțelese.

Tudor Urse: După ce în prima parte a discuției noastre v-ați referit la manipularea opiniei publice din zona euro-atlantică privitor la războiul din Ucraina, la alte războaie declanșate de NATO sau de alianțe militare conduse de SUA, aș dori să continuăm discuția noastră și încep prin a spune că în sfera noastră de influență se induce ideea că Rusia nu ar fi prea arătat că ar fi o supraputere militară…

Corvin Lupu: În acest război, până la ora discuției noastre, Rusia a folosit armament și proiectile foarte vechi. Majoritatea proiectilelor cu care s-a tras sunt de după al doilea război mondial. Am citit undeva că unele nici n-au explodat. Doar în puține cazuri, unde trebuiau distruse obiective din buncăre subterane sau alte obiective militare mai importante, s-au folosit rachete ceva mai moderne. Din multe mii de proiectile, doar mai puțin de 200 au fost proiectile mai moderne, dar nici acestea de mare capacitate și nici de ultimă generație. Rusia nu a acționat cu armamentul cu mare putere de distrugere și nici n-a aplicat tactica „covorului” de bombe. Pentru distrugerea unităților militare, depozitelor militare, a infrastructurii critice, a podurilor etc., este folosit armament vechi, tancuri și transportoare blindate vechi. Este tehnica anilor ’50-’60-’70 ai secolului trecut, care trebuie consumată și pe care fac astăzi școală tinerii militari ruși în condiții concrete de război. Din 1988, când URSS s-a retras din Afganistan, armata rusă n-a mai operat în condiții de război real decât în Siria și acolo cu efective mici. În rest, armata rusă a operat doar virtual, în lecții teoretice, în săli tactice și în poligoane unde s-au simulat conflictele. Așa au făcut și americanii prin numeroasele lor războaie. Și armamentul vechi trebuie consumat. Este cert că astăzi Rusia deține bombe de asemenea tărie încât, una singură, poate distruge întreg Kievul, să-l radă de pe fața pământului, dar până acum nu s-a dat ordin să fie folosite asemenea arme. Nu trebuie folosite doar arme atomice. Sunt și alte bombe de mare putere, dar astea se folosesc doar dacă nu se ating obiectivele pe care le au comandanții militari cu armele cu care acționează în acest moment al războiului. Oricum, Rusia nu-și poate permite să cedeze, să piardă războiul. Ea va folosi arme de distrugere din ce în ce mai mari, până câștigă. Rusia va merge până la capăt, iar dacă va fi nevoie, până la arma atomică. Lupta se prelungește și odată cu prelungirea luptei cresc mult pierderile de vieți omenești și de bunuri materiale pentru că Ucraina are în spate întregul NATO.

Apoi, domnule Tudor Urse, așa zisul „eșec” al armatei Rusiei, cum este el prezentat cu maximă insistență în mass-media sistemului euro-atlantic, este în cea mai mare parte un clișeu de presă. Este mare nevoie să se proiecteze o imagine a unei Rusii slabe, cu o armată slabă, cu un președinte bolnav de cancer (?!), fricos, odată ce stă închis într-un buncăr, tremurând tot, lipsit de vlagă, imoral (divorțat și cu concubină), un președinte care ar deține averi uriașe, o Rusie în pragul răscoalei, cu o conducere care ar dori să-l răstoarne pe Putin de la putere etc. etc. Minciuni după minciuni, însăilate cu grijă, ca să ne prostească pe noi, cum ne-au prostit întreaga istorie contemporană, când ne spuneau că Ceaușescu omora copii și le folosea sângele pentru a-și face transfuzii cu acel sânge, că ar fi furat miliarde de dolari și le-ar fi scos din țară, că ar fi sabotat industria țării și ar fi pus detonatori ca s-o arunce în aer, că a ucis 64.000 de oameni la Timișoara etc. etc. Manipulatorii de astăzi sunt aceieași cu cei care ne mințeau ieri. Eu regret mult, domnule Tudor Urse, că sunt încă români care îi cred pe acești manipulatori. Acum presa noastră ticăloșită ne spune că cel mai teribil palat din Rusia pe care ni-l arată ei la televizor, aparținând protocolului de stat al guvernului rus, ar fi al lui Putin. Așa ne-au mințit și cu Dragnea, când ne arătau un palat luxos din Brazilia, filmat din elicopter și spuneau că este a lui Dragnea. Nici vorbă! Nu i-au găsit nici o faptă de corupție lui Dragnea și l-au băgat la pușcărie pe nimic, condamnându-l prima oară cu suspendare că a trimis niște mailuri prin care invita românii la vot, iar a doua oară pentru că două funcționare în loc să lucreze la Consiliul Județean Teleorman, unde erau angajate, lucrau la partidul de guvernământ, faptă de care nici măcar nu se făcea el vinovat, ci niște slujbași mai mărunți. De ce? Simplu: Dragnea încercase să ia măsuri bune pentru români și neconvenabile pentru străini (să impună redevențe de 50% pentru toate resursele minerale pe care le jefuiesc străinii în România, dorea legea răspunderii magistraților, dorea desecretizarea protocoalelor ilegale ale SRI cu Justiția și alte instituții și prin asta desființarea poliției politice represive din România, dorea să elimine asimilarea „suspiciunilor rezonabile” cu probele în Codul penal, dorea să fiscalizeze companiile străine care nu-și achită obligațiile fiscale față de stat și multe altele. Dacă n-a avut fapte de corupție pentru care să-l condamne pe Dragnea, binomul l-a condamnat pentru niște fapte total nerelevante. Eu invit cititorii noștri, domnule Tudor Urse, să fie convinși că în momentul în care presa regimului ticăloșit se prăvălește nebunește asupra cuiva, cum face acum cu președintele Putin, acela este un personaj cu multe valențe pozitive, chiar dacă are și păcate, căci nimeni nu este fără de păcat, în afară de Dumnezeu.

După ce s-au anunțat tot felul de sancțiuni împotriva Rusiei, guvernul de la Moscova a anunțat că își onorează contractele de livrări de petrol și gaz către statele din UE, dar, întrucât prin sancțiuni a fost deconectată de la băncile occidentale, iar activele ei în dolari și în euro au fost blocate, cere plata energiei în ruble. Europenii au protestat și au spus că sunt șantajați, ignorând faptul că SUA alături de ei au început cu impunerea de sancțiuni, crezând că Rusia nu mai poate trăi fără banii lor. Slovacii, cu îndrăzneală, chiar cu tupeu, au spus că modificarea contractelor este ilegală, dar că n-au ce face și vor plăti în ruble. Tu pui sancțiuni, după care tot tu spui că dacă adversarul răspunde „este ilegal”. Modelul promovat de acest regim politic este inacceptabil. Dacă va trebui să plătească în ruble, UE va fi afectată tare, adică noi.

În același timp, s-au redus livrările rusești de petrol și de gaz. O conductă importantă a fost deja închisă complet, lovind tare Polonia și o parte din livrările către Germania. Acum se simte mai puțin, pentru că a venit primăvara, dar timpul trece repede și va veni din nou iarna. Pe de altă parte însă, s-a produs un fapt pe care Occidentul, foarte încrezut, cel puțin la vedere, nu l-a intuit: valoarea rublei, care scăzuse mult după izbucnirea războiului, s-a ridicat până la nivelul de dinaintea războiului, tinzând chiar să-l depășească. Acest fapt anulează speranțele Occidentului de a declanșa o criză financiară în Rusia.

Occidentul euro-atlantic nu știe decât să promoveze colonialismul. Asta face de peste cinci secole și asta știe el cel mai bine. Speranța Occidentului este să distrugă Rusia și să intre în posesia uriașelor bogății ale acestei țări. E vechiul vis al rechinilor occidentali, conduși de khazaro-evrei, în frunte cu familia Rothschild, cea care sacrifică astăzi poporul ucrainean, pentru ca acesta să se opună cât mai mult Rusiei, în speranța ca după război, Rothschild să-și recupereze activele statului ucrainean și să-l oblige să i le refacă. Eu sunt curios, cât timp mai sacrifică khazaro-evreii de la Kiev poporul ucrainean. Cu tot sprijinul militar, informativ și logistic pe care NATO îl dă Ucrainei, aceasta nu poate opri bombardamentele și acestea, inevitabil provoacă tot mai multe victime.

Eu sper și cred că după ce vor distruge obiectivele militare, industriale și de infrastructură care s-au ordonat armatei să le distrugă, după ce posibil/probabil Rusia va ocupa estul și sudul Ucrainei, rușii se vor opri și poporul ucrainean va putea să înceapă „să-și lingă rănile” și să vadă din ce va mai putea trăi, pentru că într-o zi și ajutoarele se vor termina, căci Occidentul are propriile sale probleme. Probleme grele! Dar, mă întreb, dacă rușii nu se vor opri din bombardamente decât când se predă Ucraina, iar aceasta nu va fi lăsată să se predea? Câți ucraineni vor mai fi condamnați să moară, pentru ca Ucraina să nu se predea? Oare khazaro-evreilor care conduc astăzi Ucraina, ca și americanilor, nu le este deloc milă de ucraineni, ca să le ceară să se predea, dacă nu pot să oprească bombardamentele? Și asta ar fi o alternativă pentru a salva vieți și bunuri materiale. Rușii au milioane de bombe și aruncă într-una cu ele. Întrebarea este: până când?

Nimeni nu știe ce plan au rușii. Americanii și britanicii se fac că ar ști ce planuri au rușii. Dacă americanii sunt înțeleși cu rușii, cum a fost în trecut de fiecare dată, poate știu câte ceva, dar nu știu totul. Până și SRI-ul lui Hellwig se lăuda prin martie că ei au știut ziua și ora atacului Rusiei asupra Ucrainei. Dacă au știut-o, n-au știut-o de la Kremlin, n-au penetrat ei serviciile rusești, au știut-o de la americani și dacă într-adevăr au știut-o de la americani, înseamnă că rușii au comunicat cu americanii asupra atacului (că prea a fost plănuit.. – nota redacției). De altfel și când a venit însuși secretarul de stat al SUA la București ca să-i ceară lui Johannis să-l numească pe Ciucă prim-ministru, președintele Johannis le-a spus liberalilor să nu fie supărați că li se ia funcția de prim-ministru și se dă unui general, că va începe războiul și trebuie un militar la conducerea guvernului.

Și dacă americanii cu rușii au fost înțeleși, propaganda anti-rusă tot nu este fără acoperire. Ea este de mare utilitate. Ea urmărește vânzarea masivă de armament american tuturor supușilor și atragerea lor în siajul economic american. Ce stat din NATO sau din arealul geopolitic legat de Occident ar refuza să cumpere armament din SUA, în acest moment istoric, când pericolul rusesc este atât de mare? Foarte puțini, doar prin excepție. Poate doar Turcia, Serbia, eventual Ungaria.

(Va urma!)

/0 Comments/by