Articole despre valorile românești.

Moartea medicului Ana Aslan

Moartea medicului Ana Aslan

ana aslan

Moartea medicului Ana Aslan

Ana Aslan, a fost un renumit medic român, specialist în gerontologie, fost director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie și inventatoarea Gerovitalului, cel mai revoluționar produs anti-îmbătrânire din lume, ce a fost folosit în peste 40 de țări ale lumii.

Ana Aslan s-a născut în anul 1897 la Brăila, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai unei familii de intelectuali, iar după ce urmează cursurile colegiului Romașcanu din Brăila se mută cu familia la București, unde va absolvi Școala Centrală de Fete.

La vârsta de 18 ani decide să devină medic și se înscrie la Facultatea de Medicină, urmând ca în timpul Primului Război Mondial să îngrijească soldații în spitalele militare din spatele frontului, de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu, iar trei ani mai târziu, va absolvi Facultatea de Medicină și va fi numită preparator la Clinica II din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu.

Urmează o activitate didactică și spitalicească la Spitalul Filantropia și la Institutul Medical al Facultății de Medicină din București, iar din anul 1949, devine șeful Secției de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog, carieră care a început cu experimentarea procainei în afecțiunile reumatice.

Va continua cercetările într-un azil de bătrâni și va evidenția importanța acestei substanțe în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, obținând rezultate remarcabile ce vor fi comunicate Academiei Române. Astfel, a reușit să convingă autoritățile asupra necesității înființării unui Institut de Geriatrie, care să se ocupe cu cercetările asupra îmbătrânirii. Așa se face că în anul 1952, a apărut în Romania – pentru prima oară în lume – un Institut Național de Geriatrie și Gerontologie unde Ana Aslan a lansat noul produs revoluționar numit Gerovital H3, produs ce va avea un real succes și va fi brevetat ulterior în peste 40 de țări. În următorii ani mii de persoane au testat acest produs și au observat că procesul de îmbătrânire este încetinit cu aproximativ 50%, iar ca urmare a succesului acestui produs, numeroase personalități dintre care amintim pe Iosip Broz Tito, Charles de Gaulle, Nikita Hrusciov, John F. Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali și alții, au urmat tratamentul cu Gerovital, obținând rezultate remarcabile în ceea ce privește îmbătrânirea.

În anul 1980, Ana Aslan inventează, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, un alt produs geriatric numit Aslavital, ce va fi folosit ca tratament profilactic pentru afecțiuni cerebrale și cardiace specific bătrânilor, dar și pentru tratarea pierderii memoriei. Ana Aslan a încetat din viață la Spitalul Elias, pe data de 20 mai 1988, la vârsta de 92 de ani, fiind înmormântată într-o capelă a Cimitirului Bellu din București.

Sursa: Lectia de Istorie.

/0 Comments/by
Dan Diaconu – Libertate fără implicare nu există!
,

Dan Diaconu – Libertate fără implicare nu există!

dan diaconu, libertate, implicare

Dan Diaconu - Libertate fără implicare nu există!

Din estimările făcute pe baza reacțiilor primite, îmi rezultă că au fost depuse între 80 și 200 de plângeri penale la adresa lui Lucovid. E foarte puțin dacă ne gândim că acest individ și-a permis să ne încalce drepturile și libertățile în cel mai rudimentar mod posibil.

Tot vreo două sute de oameni s-au aflat și-n Piața Victoriei pentru a manifesta împotriva ticăloșiei puse la cale de duetul format din Plăvanul oligofren și bețivul frenetic. În afara câtorva nimeriți degeaba pe-acolo, restul celor care-au ieșit au făcut-o dintr-un motiv cât se poate de solid: au simțit cum libertatea le-a fost încălcată flagrant. În ciuda tuturor detractorilor, cei din Piață au fost, în majoritatea lor covârșitoare, oameni cu capul pe umăr, care știau exact ce fac și, mai ales, de ce fac ceea ce fac. Vă spun sincer că am rămas profund impresionat să văd că unii nu se limitează doar la a-și exprima nemulțumirile pe net, ci fac pasul către ceea ce contează.

Știu că pe Facebook sau pe net sunteți mulți cei care vă aflați pe aceeași parte a baricadei cu cei care-au fost în Piață. Știu asta, dar cifrele anemice care se văd atunci când e necesară prezența voastră fizică reprezintă o hârtie de turnesol indicând gradul vostru de implicare și – de ce nu? – sinceritatea voastră. Nu vreau să fac nimănui un proces de conștiință, însă ceea ce mi se pare demn de subliniat este speranța (sau dorința) multor dintre cei care împărtășiți o idee sau alta, că veți reuși să scoateți cărbunii din foc cu mâna altcuiva. Iar asta e o iluzie.

Ca să spun lucrurilor pe nume, la fel e și-n tabăra adversă. Și tefeleii sunt făcuți din același material de „lasă-mă să te las”. Însă, în cazul lor, dincolo de manipularea extremă căreia-i sunt supuși clipă de clipă, există profesioniștii care se oferă să scoată ei cărbunii din foc. De ce-o fac? Nu din determinare, ci pentru că sunt plătiți s-o facă. Iar odată ce-apar profesioniștii diversiunii, armatele spălate pe creier ies în stradă îmbătate de mirajul îndeplinirii dorințelor care le-au fost induse, de-aceea acțiunile din zona irațional-antinațională, militând pentru colonizarea și înrobirea definitivă a noastră, au atâta succes.

În ceea ce ne privește pe noi, demersul e infinit mai complex. Marea majoritate a noastră (dacă nu cumva toți) am experimentat nocivitatea propagandei și-am reușit să scăpăm cumva din ghearele ei: ori singuri, în momentul în care am avut parte de-o iluminare, ori ajutați de alții. Știu că fiecare dintre noi își dorește să scoată câți mai mulți oameni din tentaculele hidrei infecte a propagandei. Facem asta sacrificându-ne timpul și energia. Și, să fim sinceri, n-o facem tocmai dezinteresat, ci pentru că simțim că dacă nu avem cât mai mulți ca noi în jurul nostru riscăm să fim sufocați. O facem dintr-o disperare de a salva ceea ce mai poate fi salvat. Însă asta nu e totul!

Suntem o mulțime amorfă și e bine că suntem așa. De-aici vine puterea noastră. Le va fi imposibil să ne lichideze deoarece suntem disipați, descentralizați, fără o comandă centrală, fără a depinde de cineva sau de ceva. Avem o conștiință puternică și ea ne ajută să-i identificăm pe cei ca noi. Ne recunoaștem unii pe ceilalți fără ne cunoaștem. Și asta ne ajută.

Însă trebuie să fim conștienți de un lucru: NIMENI nu va scoate cărbunii încinși din foc în locul nostru. Așa cum noi nu suntem plătiți pentru ceea ce facem, nu se va găsi nimeni să plătească „profesioniști” pentru a ne face munca sau pentru a se constitui în „scânteia declanșatoare”. Trebuie să înțelegeți că, dacă vă veți limita să aveți satisfacții din postările de pe net sau de pe la vreo televiziune, o veți sfârși în frustrare.

Mai mult, cu toate că mă veți înjura, vă voi spune că n-ați reușit să vă spălați de propagandă decât în momentul în care veți trece la acțiune, când vă veți pune în aplicare propriile credințe. Nu mai așteptați în zadar să vi se aducă mâncare de calitate la supermarket sau să apară cineva providențial care să v-o producă: faceți-o voi! Nu-i mai așteptați pe alții să facă ceea ce puteți face voi! Puneți mâna și faceți ceea ce-i de făcut. Și, dacă vă aflați printre cei care așteptau înfrigurați să-și primească eliberarea via TV în urma manifestațiilor din Piața Victoriei, vă spun cât se poate de simplu că asta nu se va întâmpla niciodată. Dacă ați fi dorit cu adevărat eliberarea, ar fi trebuit să vă eliberați singuri, plimbându-vă pe-acolo. Nu v-a cerut nimeni să mergeți cu sticle incendiare, să faceți dezordine ori să vă luptați cu jandarmii. O simplă plimbare s-ar fi constituit într-o dovadă că „sunteți acolo”, că v-ați prins de ticăloșie, iar asta i-ar fi îngrozit pe cei care s-au auto-întronizat ca stăpâni ai voștri. La fel s-ar fi întâmplat și dacă s-ar fi trimis un milion de plângeri penale împotriva lui Orban, chiar și anonime (cu toate că, din punct de vedere legal, o asemenea plângere n-ar putea fi acceptată)! În acele condiții nimeni n-ar mai fi putut să pună batista pe țambal.

Ceea ce vreau să înțelegeți e că ieșirea de sub nefasta stăpânire a propagandei vine abia atunci când treceți de la vorbe la fapte. Trebuie să conștientizați că timp mult nu mai e și de protejat vă puteți proteja doar implicându-vă personal în propria salvare. Faceți un minim efort și implicați-vă! Asta e ultima noastră șansă de supraviețuire.

A consemnat Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

P.S. Cineva spunea că cel mai mare revoluționar anti-sistem e cel care are curajul să cultive o grădină și să trăiască din roadele ei. Începeți de-aici și, treptat, veți înțelege mult mai multe lucruri decât v-ar putea explica Facebook-ul într-o eternitate.

/1 Comment/by
Calistrat Atudorei – Sfarsitul Ocultei Globale sataniste este aproape

Calistrat Atudorei – Sfarsitul Ocultei Globale sataniste este aproape

oculta globala, new world order, oculta satanista, satanism, noua ordine mondiala

Calistrat Atudorei - Sfarsitul Ocultei Globale sataniste este aproape

Este acum evident pentru toti oamenii inteligenti ca asistam pe plan global la o ofensiva ce se vrea decisiva a structurilor sataniste de factura masonica ce uneltesc de sute de ani pentru a obtine controlul total al omenirii. Asa-zisa „pandemie” este un atac „sub steag fals” prin care de data aceasta Oculta doreste sa prosteasca intreaga planeta. La o scara mai mica au facut-o de nenumarate ori prin intermediul politicienilor vanduti, a gruparilor paramilitare si a presei aservite.

In aceasta conjunctura generala orientarea spre Bine si Bun Simt este mai dificil sa vina in mod concret de la nivelul poporului. Pentru ca populatia a fost paralizata efectiv prin intermediul carantinei aberante si a stirilor fals-panicarde difuzate de presa centrala. Satanistii care conduc din umbra majoritatea guvernelor lumii se folosesc in contextul „pandemiei” de cateva parghii principale pentru a-si exercita controlul:

  1. Forurile de asa-zisi „specialisti” in domeniul medical le apartin. Un exemplu clar este Organizatia Mondiala a Sanatatii, actualmente condusa informal de Bill Gates. Un exemplu din Romania este penibilul Streinu-Cercel, „marele expert” virusolog, in realitate un instrument al mega-corporatiei criminale Big Pharma;
  2. Prin algoritmul artificial creat „problema-reactie-solutie” Guvernul masonic Mondial din umbra a impus deja legi dictatoriale pe care populatia nu le poate contesta. Este legea „pumnului in gura”. Orice opinie diferita devine pe zi ce trece interzisa. Protestele sunt mult mai dificile, iar cenzura internetului a intrat intr-o faza mult mai agresiva.
  3. Ca rod al efortului de inginerie sociala si intoxicare a populatiei (fizic si mental), o mare parte a oamenilor au coborat la un nivel intelectual deplorabil. Sunt extrem de usor de manipulat, nu mai sunt capabili de o gandire critica sau sa realizeze conexiuni inteligente care sa ii conduca la o perspectiva de ansamblu. De aceea este greu de atins o „masa critica” pe baza careia populatia sa se ridice spre revolta.

Din fericire exista si un ajutor providential, pe care maleficii „Iluminati” nu il pot opri. Trasformarea societatii poate veni de sus in jos, dar daca si numai daca macar o semnificativa parte a populatiei se trezeste din somnul ratiunii. Este de asemenea imperios necesara o trezire spirituala, pe baza careia sa aspiram din toata inima sa fim ajutati. Sa ne gandim putin mai atent: de ce uraste atat de mult Oculta Satanica spiritualitatea autentica? De ce vrea sa distruga crestinismul, morala sanatoasa si bunul simt? Pentru ca stie ca oamenii pot fi controlati doar daca nu mai au contact sufletul lor si mai ales cu Dumnezeu. Si ca daca oamenii ies din hipnoza perversa indusa constant de mass-media (deja satanizata) atunci vrajitoria malefica se rupe. Cabalistii sunt constienti ca daca oamenii isi folosesc liberul arbitru si il apeleaza pe Dumnezeu atunci Intunericul va dispare instantaneu risipit de Puterea invincibila a Luminii.

Asa cum a fost si profetit, iata ca Fiara a aparut in plina vedere. Numarul malefic 666 se refera exact la tehnologiile prin care satanisti ca Bill Gates, Rockefeller, Rothschild, Clinton sau Soros vor sa supuna lumea prin vaccinare cu nanocipuri, reteaua dubla 5G (cu circuite la sol si in spatiu), camere de supraveghere omniprezente, internetul lucrurilor, „orase inteligente” (construite special pentru a furniza controlul total al cetatenilor) etc.

Dar Fiara va fi invinsa. Mai devreme sau mai tarziu, in functie de cat de mare este credinta si aspiratia noastra. Dumnezeu nu va lasa lumea sa piara. Iar ajutorul divin deja a inceput sa se manifeste. Cabala masonica va fi spulberata exact din varful piramidei. Exista numeroase indicii concrete ca destructurarea va incepe in Statele Unite, tara unde cabalistii au infiintat cele mai mari sedii prin care planuiau sa instituie si sa coordoneze „Noua Ordine Mondiala”.

In pofida unui comportament ce a aparut adeseori ca fiind contradictoriu, Donald Trump se dovedeste tot mai mult a fi un adversar redutabil al caracatitei Deep State, ale carei tentacule sunt intinse in intreaga lume. In aceasta lupta presedintele Trump nu este singur, ci este ajutat de servicii puternice de informatii si de departamente ale armatei. Insa aceste forte, din motive usor de inteles, nu trebuie inca sa se arate public. Un argument concludent al existentei acestor forte si a activitatii lor il reprezinta mesajele extraordinar de complexe si vizionare transmise de gruparea Q. Un singur om nu ar fi putut programa evenimente atat de precise asa cum au fost ele anticipat anuntate de postarile respective, care apar sistematic in momente-cheie de mai mult de trei ani. Exista multe alte indicii ca Donald Trump nu este din acelasi aluat cu predecesorii sai la Casa Alba. Sa avem in vedere ca a spus clar ca „pandemia” e un hoax (escrocherie), a retras finantarea OMS, a declarat ca e impotriva vaccinarii, ca incalzirea globala este o farsa, a inceput sa nationalizeze FED (Rezerva Federala – Federal Reserve Bank – n. red.), ca Hillary trebuie arestata, a destituit zeci de agenti ai Deep State din administratia SUA, ca presa mainstream distribuie din greu fake news… Dar cel mai important este ca nu a mai angrenat SUA in niciun conflict major in ultimii patru ani.

Asadar, cine va face urmatorul pas in aceasta lupta?

Va indrazni Cabala masonica sa treaca la impunerea efectiva a vaccinarii obligatorii a intregii populatii mondiale? Greu de crezut! Pentru ca intreaga lor falsa realitate se naruie sub potopul minciunilor demascate: falsificarea numarului de victime, spitale goale ce erau declarate la stiri ca gemand de infectati, nesimtirea de a avansa tehnologia 5G fara niciun studiu oficial privind riscurile pentru sanatate si multe altele… In aceste conditii nici macar masele largi de populatie (asa manipulate cum sunt) nu pot fi suficient prostite si ca urmare o astfel de mutare ar fi catastrofala pentru planul ocult.

Pasul aliantei care il sprijina pe Trump este insa mult mai logic si mai probabil. Iar acest pas va consta fara indoiala in declansarea unei campanii concertate de arestari a capilor retelei cabaliste. Arestarile trebuie sa fie simultane si ne-anuntate pentru a nu putea fi contracarate. De aceea, nu va asteptati la previzionari exacte. Insa putem fi siguri ca aceste arestari vor avea loc pentru ca situatia (nu doar din SUA, ci din intreaga lume) a ajuns ireconciliabila. Pe de o parte Oculta nu isi mai poate ascunde planurile criminale in fata unei parti crescande (si tot mai nervoasa!) a opiniei publice si de aceea este grabita sa forteze Dictatura Globala. Pe de cealalta parte, Trump si Alianta sunt realmente obligati de situatie sa declanseze arestarile stiind foarte bine ca altfel vor fi linsati fara mila de satanistii care, asa cum ei insisi o marturisesc, „nu uita si nu iarta”.

Balanta a inceput sa se incline tot mai tare spre iminenta arestarilor. Ceasul ticaie!

A consemnat pentru dumneavoastra Calistrat M. Atudorei via justitiarul.press.

/0 Comments/by
Doru Pop – Romania „ne-resetabila” si mostenirea „neamului prost”

Doru Pop – Romania „ne-resetabila” si mostenirea „neamului prost”

romania ne-resetabila, neamul prost

Doru Pop - Romania „ne-resetabila” si mostenirea „neamului prost”

„Resetarea” societatii in care traim nu este posibila pentru ca pur si simplu nu exista resursele umane pentru a o realiza. Marea problema a Romaniei contemporane este golirea demografica. Catastrofa noastra este una biologica, ceea ce produce cumplite efecte politice. Asteptand aceasta resetare, demonstram ca suntem o comunitate care asteapta minuni din nimic. Pare o constatare cinica, dar e o trista realitate: Romania nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decat ceea ce este acum. De trei ori Romania a fost secatuita de cele mai bune resurse umane ale sale. Oameni de calitate, barbati curajosi si femei inteligente, cetateni bine educati si intelectuali formati de-a lungul catorva generatii au fost ucisi sau au fugit din aceasta tara. Am asistat nepasatori la decimarea biologica a celor mai buni dintre noi.

Natiunile si popoarele nu sunt un sac fara fund, bazinul lor genetic nu regenereaza la nesfarsit. In teoria politica exista o stiinta numita demografie politica, specializata in studierea efectelor transformarilor care au loc la nivelul structurii populatiei asupra societatii in ansamblul ei. Functionarea unor sisteme politice sau disfunctionalitatea sociala nu pot fi intelese fara studierea dinamicii populationale. In intreaga lume asistam la niste transformari demografice fara precedent, iar dezechilibrele demografice au fost mereu o sursa pentru marile conflicte globale sau regionale.

As vrea sa atrag atentia asupra efectelor negative ale acestei schimbari demografice pentru istoria recenta a natiunii noastre si asupra modului cum arata institutiile publice si private de la noi. Pretutindeni vedem surogate de profesionisti publici, fantose de politicieni, profesori contrafacuti, medici incompetenti. Peste tot intalnim o lipsa cumplita de profesionalism si ne ciocnim de zidul competentelor false.

De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel national? Din epuizarea demografica! Prima golire demografica s-a produs la inceputul secolului trecut si a fost o consecinta nefasta a celor doua razboaie mondiale. In urma conflagratiilor mondiale, Romania a pierdut, cumulat, aproape 10% din populatie, mai ales de sex masculin. Conform estimarilor, in urma primului conflict global am pierdut peste 600.000 de oameni (civili si militari), iar in cel de-Al Doilea Razboi Mondial au murit peste 500.000 de oameni (civili si militari). La pierderile cumulate trebuie sa adaugam si victimele Holocaustului si pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce inseamna cel putin inca 1,2 milioane de oameni.

Catastrofa demografica a continuat si in Romania stalinista. Urmand modelul sovietic, statul roman a demarat un proces de epurare demografica pe criterii de clasa, orientandu-se mai ales impotriva elitelor sociale si intelectuale. Astfel, conform evaluarilor din Raportul Tismaneanu, se pare ca ar fi vorba de 350 de mii de victime – desi alti cercetatori sustin ca, intre 1948 si 1989, au fost ucise 1,2 milioane de persoane. Oricum, inca 10% din cetatenii statului roman au fost eliminati, si nu vorbim doar despre elita politica. A fost distrusa o intreaga patura medie, inteligenta si valoroasa: sateni bogati, preotimea educata, precum si o mare parte a intelectualitatii urbane (medici, avocati, jurnalisti). La aceste victime politice se adauga cumplita disparitie a unor etnii intregi, care are consecinte grave pe ansamblu.

Pierderea irecuperabila a cel putin doua etnii foarte importante pentru structura sociala a statului roman modern, evreii si etnicii germani, este incomensurabila. In aceeasi perioada au plecat din Romania aproape jumatate de milion de evrei (conform statisticilor din 1947 erau peste 400 de mii de evrei in statul roman), dar distrugerea este si mai mare, daca tinem cont ca, in 1930, Romania Mare numara peste 750 de mii de etnici evrei, in timp ce astazi mai exista doar 6.000 de persoane care se declara de aceasta etnie. Evreimea romaneasca a avut un rol de urbanizare, de racordare la valorile cosmopolite si de stimulare a vietii artistice, culturale si economice.

Sa nu uitam nici ca Nicolae Ceausescu a primit jumatate de miliard de marci pentru alti aproape 200 de mii de etnici germani, pe care i-a vandut ca pe niste bunuri de export. Numai ca, tot conform recensamantului din 1930, stim faptul ca Romania avea peste 745 de mii de etnici germani. Astazi mai sunt putin peste 60.000. Romania a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetateni, dintre care multi reprezentau o elita sociala, modele publice de comportament.

A treia si cea mai mare golire demografica a avut loc dupa 1989. Desi statisticile nu sunt concludente, pentru ca multi romani si-au luat lumea in cap, pur si simplu au plecat fara sa se mai uite in urma si fara sa oficializeze aceasta plecare, se estimeaza ca undeva intre 2,5 si 3 milioane de concetateni au emigrat in ultimii 25 de ani. Numai in 2007 au plecat voluntar aproape o jumatate de milion de romani. Si nu au plecat infractorii, lenesii sau ignorantii. Au plecat tinerii de pana in 35 de ani, oameni educati si bine pregatiti profesional, barbati si femei curajosi si cu initiativa, cu profil psihologic de invingatori, indivizi gata sa munceasca, dispusi sa faca eforturi remarcabile de adaptare la o noua societate. Iarasi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic. Golirea etnica a dus si la atingerea limitelor morale si etice. Pentru ca marlania si primitivismului comportamentelor nu se schimba peste noapte. Lipsa de decenta si eleganta in comportamentele publice nu pot fi predate sau invatate din manuale de „bune maniere”. Cine a luat locul acestor oameni, pentru ca, de fiecare data, dupa fiecare golire demografica, locurile goale au fost umplute de cineva? Din pacate, in locul unor oameni cinstiti si educati, institutiile romanesti au fost populate cu hoti si sarlatani. In locul unor intelectuali de calitate, am fost obligati sa punem analfabeti snapani, in locul unor oameni capabili sa dialogheze civilizat, am adus fapturi care urla si creaturi care injura si scuipa, ghiolbanii si primitivii i-au inlocuit pe oamenii inteligenti si seriosi, urmand vechea filozofie mioritica: nimeni nu este de neinlocuit, cum nu se poate mai FALS. Cu cat te pricepi mai putin la un lucru, cu atat ai sanse mai mari sa fii pus intr-o functie care sa-ti permita sa administrezi acel domeniu.

Incompetenta a devenit la noi o forma de calificare. Militienii au ajuns profesori de democratie, turnatorii au devenit instructori de etica si morala, iar nulitatile s-au transformat in modele de comportament. Cand vulgaritatea si nesimtirea sunt substitutele bunei-cresteri, nu mai e nimic de facut, nu mai poti dobandi deprinderi civilizate la doctorat. Pseudo-intelectualitatea compusa dintr-o clica nepotista s-a instaurat definitiv si confortabil in fotoliile lasate libere de oamenii de calitate, diversi mitocani iau drept libertate de exprimare sudalmele, si orice semianalfabet care crede ca vorbirea este egala cu inteligenta isi da cu parerea despre cum ar trebui sa arate lumea. Farsorii danseaza goi pe scena publica, mimand societatea civila, iar mass-media este plina de ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatica elementara, nimic nu-i impiedica sa debiteze aberatii. Impostura academica pe care o vedem expusa zilnic este doar varful de aisberg, cu cat coboram mai jos in infrastructura demografica a tarii in care traim, vedem pretutindeni dezastrul. Din pacate, el se produce de mai bine de o suta de ani, de un secol si mai bine asistam cum se instaleaza domnia neamului prost – mai ales din punct de vedere moral, nu doar organizational sau administrativ.

Daca astazi suntem o natiune distrusa, nu e din cauza disparitiei fabricilor si uzinelor, aceasta fiind doar o consecinta, ci din cauza factorului UMAN, calitatea acestuia din urma stand in numarul de like-uri pe Facebook. Am inlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continua sa se perpetueze. Democratia are multe plusuri, dar si un urias minus, lipsa oricarui criteriu de selectie a liderilor. Acolo, in radacina ADN-ului nostru, reformele si resetarea sistemului nu mai inseamna nimic.

Romania este o colonie… vasala multora, dar mai ales „neamului prost!”.

A consemnat conf. univ. dr. Doru Pop via cuvantul-liber.ro.

/2 Comments/by
Ion Coja – Primatul Cetatii si al Neamului
,

Ion Coja – Primatul Cetatii si al Neamului

traci, cetate, primatul cetatii

Ion Coja - Primatul Cetatii si al Neamului

In Constitutia si legislatia Romaniei exista numeroase prevederi privind drepturile minoritarilor etnici. Exista chiar legi intregi care au drept scop sa detalieze dreptul la identitate al minoritarilor. (Vezi Constitutia, art. 6: „Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.”)

In general, in fiecare tara, pe langa minoritati, isi duce existenta si o majoritate etnica, cea care da, de regula, numele tarii respective, precum si limba de stat, nationala. La o lectura atenta, constatam insa ca in Constitutia Romaniei, ca si in legile tarii, nu exista nici macar o singura propozitie al carei subiect sa fie majoritatea romaneasca! Nu exista nici macar o mentiune a acestei majoritati! Vag, in Constitutia Romaniei, s-ar parea ca la romanii majoritari se refera sintagma „ceilalti cetateni” din art. 6, alineatul 2: „Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani.” (s.n.)

Las deoparte caracterul „ilizibil” al acestui alineat, caruia ii putem da un inteles, extrem de vag, numai prin deductie, iar nu si prin decodarea obisnuita a unui text. Si mai constat o data, ca pe un paradox, ca pe o bizarerie nefireasca, ca despre majoritatea etnica nu se face nicio referire in legile romanesti, inclusiv in legea suprema: Constitutia! Majoritatea romaneasca nu este subiect de drept in Romania!

Nu cunosc legile si constitutia din celelalte tari europene, dar sunt gata sa pariez ca pretutindeni situatia este aceeasi, daca nu in toate, macar in majoritatea statelor europene.

Consider asadar ca avem de-a face intr-adevar cu o anomalie! Ca nu este firesc sa vorbim despre drepturile si obligatiile minoritarilor, fara sa identificam deopotriva care sunt drepturile si obligatiile persoanelor care apartin majoritatii etnice, nationale!

Este lucrul cel mai firesc din lume sa vorbim despre drepturile si obligatiile tuturor comunitatilor care alcatuiesc, ca parti componente, intregul care se numeste populatia unei tari, natiunea respectiva! Daca avem legi si prevederi constitutionale pentru minoritarii etnici, trebuie sa avem asemenea prevederi si pentru majoritarii etnici!

Semnaland aceasta anomalie unor colegi, acestia mi-au raspuns mai intai prin observatia ca se subintelege existenta majoritatii, ca, desi nu este subiect de drept, desi nu este mentionata expressis verbis, existenta acestei majoritati se deduce din …numele tarii si al limbii de stat! Se subintelege ca reper in mai multe prevederi!

O fi asa, dar e prea putin totusi ceea ce se subintelege din textul Constitutiei! Subintelesul nu poate fi izvor drepturi, de legi.

Se spune ca legile Tarii nu recunosc si nu acorda minoritarilor „drepturi colective”, ci numai drepturi personale, individuale. Este o naivitate sa spui ca minoritarii nu au drepturi colective. Ei nu au drepturi politice sau, mai corect, nu ar trebui sa aiba drepturi colective politice, fiindu-le suficiente drepturile colective culturale, religioase, lingvistice etc., in vederea conservarii („pastrarii”) si dezvoltarii identitatii etnice. (Nu este clar ce poate sa insemne „dezvoltarea identitatii etnice”!…) In cazul Romaniei, care a legiferat prezenta neconditionata in Parlament a unui reprezentant al fiecarei minoritati etnice, este clar ca in felul acesta se acorda drepturi politice colective! Drepturi care vizeaza ca intreg, ca entitate, fiecare comunitate etnica in intregul ei… (Cu exceptia maghiarilor care nu au un asemenea reprezentant in grupul parlamentar al minoritatilor… E drept ca maghiarilor li s-a permis sa-si faca un partid propriu, constituit pe criterii etnice. Dar daca UDMR nu va reusi sa treaca pragul electoral la una din viitoarele alegeri, minoritatea maghiara, cea mai numeroasa din Tara, va ramane fara reprezentant in Parlament. Vor fi reprezentati italienii si polonezii din Romania – o mana de oameni, dar nu si maghiarii!… Hal de Constitutie si legislatie ce avem!…)

Daca fiecare minoritate este reprezentata in Parlament, prin reciprocitate nu cumva ar trebui sa-i asiguram si majoritatii etnice o prezenta in Parlament corespunzatoare, proportionala cu ponderea majoritatii la ultimul recensamint?

Pentru majoritatea romaneasca nu exista insa nicio prevedere care sa-i ia in consideratie pe romani, pe etnicii romani, ca entitate, ca posibil subiect sau obiect al legilor. Nici ca suma de indivizi, de persoane, nici ca intreg omogen, ca entitate cu o anumita identitate etnica distincta si inconfundabila! Cu interese comune vitale si specifice!

Desigur, ar fi interesant sa vedem de ce s-a ajuns la aceasta situatie. Trecem insa peste acest aspect, ca si peste altele, nu putem epuiza subiectul acesta in toata complexitatea sa. Cu gandul la viitor, la ce ne asteapta, la ce avem de facut, ne vom multumi sa vedem cum punem capat acestei situatii nefiresti, care sfideaza orice urma de democratie. Inainte de a ne gandi la o strategie prin care sa-i convingem pe parlamentari si clasa politica de necesitatea urgenta a remedierii acestei situatii, este necesar sa dezvaluim miezul problemei, sa vedem care ar putea fi, in mare, drepturile si obligatiile specifice majoritarilor. Si vom spune din capul locului ca principalul drept al majoritarilor este, ca si in cazul minoritarilor, dreptul la identitate, la ceea ce are mai specific si mai de pret aceasta entitate. Si afirm ca elementul principal care defineste majoritatea etnica din orice stat, din orice tara, este insusi statutul de populatie majoritara, de grup etnic definitoriu pentru un teritoriu statal.

Cu alte cuvinte, cuvinte preluate din textul Constitutiei, grupul etnic majoritar are si el dreptul la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea statutului sau de populatie majoritara!

Prin reciprocitate, minoritarii au datoria, obligatia de a-si pastra statutul de minoritari! De a nu aspira la alt statut, care ar uzurpa statutul majoritatii!

S-ar putea spune ca protectia majoritatii este o lege ne-scrisa, in termenii propusi de politiologul francez Jules Monnerot. Exista astfel de legi. Legi care functioneaza prin traditie si prin sub-intelegere, asa cum functioneaza, bunaoara, si cele doua legi ale suveranitatii franceze care lipsesc din textul Constitutiei galice. Sunt prevederi atat de importante si atat de definitorii incat toata lumea le cunoaste, le sub-intelege si le accepta ca pe niste axiome. In cazul Frantei, ar fi vorba de prevederile pe care romanii le-au introdus in primul articol de Constitutie: „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”. Asadar, in mod surprinzator la prima vedere, aceste prevederi considerate de romani ca de la ele trebuie sa inceapa Constitutia unei tari, lipsesc din Constitutia Frantei. In formularea lui Monnerot, ar fi vorba de „l’integrite du patrimoine (donc du territoire) national et la non-subordination de la volonte nationale a une volonte exterieure”.

De ce lipsesc aceste prevederi din Constitutia Frantei? Pentru motivul binecuvintat ca Franta a trecut prin alta experienta istorica. De aproape un veac, nimeni acum nu a mai formulat pretentii teritoriale asupra Frantei si nici nu s-a atentat serios la suveranitatea sa nationala… Romania insa a fost pusa de mai multe ori la zid, de mai multe ori teritoriul national romanesc a fost taiat felii si impartit intre mai marii istoriei de prin partile noastre… La fel, in aceleasi imprejurari, suveranitatea Romaniei a fost serios dijmuita! (Dar niciodata anulata complet, astfel ca romanii se pot inregistra in Analele lumii cu una dintre cele mai vechi statalitati neintrerupte din Europa: din secolul 13-14 pana azi!)

Cum poate fi definita la volonte nationale – vointa nationala, altfel decat ca vointa majoritatii? Si ce se intampla cu suveranitatea nationala, ce sens mai are aceasta, atunci cand statutul etnic al majoritatii se modifica, cand majoritatea inceteaza a mai fi franceza?!… Nu se constituie oare o noua vointa, deloc exterioara, care isi va subordona vointa nationala, o va reformula? Iar faptul ca aceasta vointa nu va fi exterioara, ci foarte …interioara, nu va face legala si constitutionala uzurparea vointei nationale odata cu pierderea de catre etnicii frantuzi a statutului de componenta demografica majoritara?

Este putina neclaritate in aceste intrebari, in felul cum punem problema. Aceasta neclaritate, care se transmite in toata legislatia europeana in materie, vine de la ezitarea si sfiala legiuitorului de a defini in termeni clari cuvintul cheie: national. Traim de cateva decenii sub teroarea de a nu fi acuzati de rasism, sovinism, anti-semitism etc. Mai nou, se vehiculeaza si acuzatia de nationalism… Lasam de ani buni ca functionarea legii sa se bazeze mai mult pe inertie, pe cutuma, pe „sub-intelesuri”. Fara sa bagam de seama ca se acumuleaza in spatele acestor cuvinte vagi – si mai ales in „amontele” cuvintelor nerostite, o tensiune si o realitate demografica coplesitoare, exploziva!

Credem ca in lumea in care traim azi si mai ales in cea de maine nu ne mai putem permite o constitutie… romantica, in care ce este mai important sa ramana ne scris (non ecrit), la latitudinea bunei credinte si a bunului simt cetatenesc. Nu mai traim de mult intr-o Europa in care onoarea si respectul angajamentului verbal sa fie mai presus de orice, mai presus de interese sau alte comandamente! N-ar fi rau sa vedem de la ce ni se trage aceasta pierdere, aceasta de-clasificare a fiintei noastre, dar nu cred ca de pe lista cauzelor care au produs acest dezastru moral si institutional poate lipsi propaganda desantata si iresponsabila a drepturilor, in detrimentul asumarii senine a obligatiilor si a indatoririlor cu care te incarca conditia umana, norocul de a te naste om! De a te naste frantuz sau roman!…

Este cazul sa fie identificate toate aceste legi ne-scrise, non ecrites, pentru a fi cu grija introduse in textul constitutional spre a-l face pe deplin univoc si pentru totdeauna valabil. Scripta manent!

Cred ca este corecta si inspirata identificarea acestei categorii: prevederi ne-scrise! Legi ne-scrise!… Prevederi care sunt atat de firesti, de naturale, incat nu le mai pomenesti in scris! O asemenea lege a functionat dintotdeauna si pretutindeni privind regimul populatiei majoritare, statutul acesteia! Iar Jules Monnerot ar fi putut identifica si aceasta lege nescrisa, dar respectata cu strictete pana acum: In Franta suveranitatea apartine majoritatii etnice franceze, si este exercitata in folosul acesteia, in scopul primordial de a se prezerva si spori aceasta majoritate, careia i se datoreaza cel mai mult din istoria si avutia Frantei!

Sau, in termenii expliciti si mult mai inspirati ai lui Mihai Eminescu, enuntati in urma cu un veac si jumatate aproape, „Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea de dezvoltare a acestei tari este ca elementul romanesc (respectiv francez, italian, german, olandez etc., paranteza noastra) sa ramaie cel determinant, ca el sa dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, inclinarile lui oneste si generoase, bunul lui simt, c-un cuvint geniul lui sa ramaie si pe viitor norma de dezvoltare a tarii si sa patrunda pururea aceasta dezvoltare.”

Putem incerca o reformulare generalizatoare: Chestiunea de capetenie pentru istoria si continuitatea de dezvoltare a unei tari este ca elementul majoritar sa fie si sa ramana cel determinant, el sa dea tiparul vietii de stat si norma de dezvoltare a tarii.

Credem ca acest principiu constitutiv, formulat in urma cu un veac si jumatate, este azi deosebit de actual. Dureros de actual pentru multe state europene…

In momentul de fata este foarte probabil ca nimeni in Franta, dintre francezii etnici, nu ar avea ceva de zis impotriva acestui principiu, impotriva inregistrarii sale ca atare in textul Constitutiei. Dar daca nu este inscris acum, peste doua generatii acest principiu s-ar putea sa intre in contradictie cu insasi realitatea demografica, iar inscrierea sa in textul Constitutiei franceze n-ar mai fi posibila! Cu alte cuvinte, daca acest principiu este just, el trebuie inscris in Constitutie cat mai repede posibil pentru a produce efectele legislative care se impun! Mai tarziu va fi prea tarziu…

In conditii normale minoritarii apartin unei etnii care, in alta tara, in alt stat, este etnia majoritara! Respectul minoritarilor fata de statutul de populatie majoritara este in beneficiul fiecarei etnii, in masura in care, in chipul cel mai firesc, fiecare grup etnic minoritar mentine o relatie specifica, aparte, cu tara in care etnia respectiva este majoritara! (Deocamdata nu luam in discutie situatia exceptionala a minoritarilor fara „tara mama”.)

Echilibrul planetar credem ca are azi nevoie de aceasta reglementare internationala: mentinerea planetei in status quo nunc est – in starea de acum. Epoca moderna, contemporana, consemneaza o anumita repartitie a statutului de minoritate si majoritate etnica. Fiecare tara cu populatia ei majoritara si cu minoritatile ei etnice. Consevarea acestei stari credem ca este una din conditiile stabilizarii politice a planetei, una din conditiile instaurarii pe planeta a unui climat de incredere si pace intre popoare si tari! Este neindoielnic justa ideea ca avem dreptul, respectiv obligatia, de a mentine starea actuala, repartitia pe planeta a statutului de populatie majoritara sau minoritara. In caz contrar nu facem decat sa semanam vrajba si confruntarea intre oameni…

De cateva generatii, drepturile omului si ideea de egalitate au facut o treaba buna pe aceasta planeta! Se poate spune ca progresul societatii umane a reclamat actiunea acestor principii, recunoasterea si cultivarea lor. Insa, ca orice lucru pozitiv, principiile respective au si ele un revers negativ, au limite imposibil de ignorat. Acest revers este vizibil prin cateva consecinte produse, care n-au fost totdeauna cele mai dorite! Un bun exemplu in acest sens il prezinta fenomenul migratiilor moderne, care, desi nu se produc in masa, au totusi in final acest caracter, caracter de masa, cu efect destabilizator, creind premizele aparitiei unor stari conflictuale imposibil de evitat si controlat in viitorul apropiat… Dreptul la libera circulatie, la intregirea familiei, si alte drepturi, desi au fost acordate si recunoscute numai fiecarei persoane in parte, ca drepturi individuale, ale Omului, prin cumulare au creat efecte de masa, la nivelul „gintilor”, al popoarelor si natiunilor! Cazul catorva state europene, in care masa emigrantilor a ajuns sa puna in cumpana statutul de populatie majoritara al populatiei autohtone, al populatiei gazda! Evident, nu acesta a fost scopul urmarit de „gazde” atunci cand, cu toata generozitatea, chiar daca si cu anumite interese imediate, au deschis larg portile tarii pentru emigranti!

Nu intram in detalii pentru a nu pierde din vedere firul principal al naratiunii noastre. Acest fir ne duce la situatia demografica actuala din anumite tari – nu numai europene, care se confrunta cu o schimbare neasteptata a structurii demografice, structura care evolueaza spre o rasturnare a raportului dintre majoritari si minoritari. Majoritati etnice cu o vechime istorica de sute de ani, de „dintodeauna” majoritari in spatiul geografic dat, se vad in pragul capotarii, al pierderii acestui statut!

Nu discutam cauzele. Sunt multiple si nu usor de identificat. Credem ca este suficient, deocamdata, pentru punerea problemei, pentru lansarea ei in constiinta publica, sa constatam si sa nu uitam ca principalul efect al acestei emigratii este adancirea starii de inapoiere culturala si economica a tarii din care pleaca emigrantii! Atrasi de luminile civilizatiei occidentale, au plecat intr-acolo de regula indivizi intreprinzatori, capabili sa faca fata exigentelor Apusului. In felul acesta s-a produs o veritabila hemoragie in sinul comunitatilor parasite de emigranti, o scadere calitativa (sic!) a potentialului uman din aceste comunitati! Ceea ce face ca decalajul dintre tarile bogate si tarile sarace sa creasca mereu, chiar prin contributia persoanelor care pleaca din tarile sarace in tarile bogate. Ceea ce, in mod evident, nu poate fi considerat un scop, o tinta, ci un efect nedorit, care se cere corectat! Alaturi de alte efecte!

Un model firesc(sic!) al emigratiei il ofera romanii si alti est-europeni din secolul al XIX-lea care „au dat navala” in Occident, in Franta si Germania indeosebi, de unde insa majoritatea s-au intors in tara de bastina pentru a contribui la ridicarea nivelului de civilizatie al propriei tari… Este regretabil sa constati ca foarte putini emigranti afro-asiatici din zilele noastre urmeaza acest model. Probabil ca multi nici nu-l cunosc… Nici nu le trece prin minte ca, pe langa drepturile de care beneficiaza in tara gazda, ar putea exista si niste obligatii fata de tara in care s-au nascut! Probabil ca cea mai indreptatita sa faca educatia acestor obligatii ar fi trebuit sa fie comunitatea internationala, organismele acesteia.

Credem ca nu este tarziu sa se indrepte aceasta situatie! Ba chiar ni se pare ca remedierea situatiei este reclamata de spiritul si perspectiva globalizarii, de care se face atata caz! Sa ne intelegem de la bun inceput ce vrem sa obtinem prin globalizare. Daca vrem sa globalizam bunastarea si buna intelegere, nu putem ignora perspectiva deschisa mai sus! In termeni mai clari si mai cuprinzatori, consideram ca „religia” drepturilor omului este lacunara, incompleta si devastatoare in ultima instanta daca nu este traita impreuna cu „religia” mai veche a obligatiilor cu care te incarca conditia umana! Asadar, Carta Drepturilor Omului nu poate fi aplicata decat impreuna cu Carta Obligatiilor Omului, a Indatoririlor sale.

De asemenea, s-a mai comis o greseala, un exces, in aplicarea drepturilor Omului! Aceste drepturi, ale individului, nu pot fi concepute decat in stransa corelare cu Dreptul Gintelor, cu drepturile popoarelor. Trebuie constientizata, asumata, discutata si rezolvata de principiu contradictia ce se iveste destul de des intre individ si societate sub forma de contradictie dintre drepturile Individului si drepturile Cetatii! Recunosti dreptul la libera circulatie a individului, dar acest drept nu poate ignora dreptul Cetatii de a-si proteja populatia majoritara ca populatie majoritara, intemeietoare, istoriceste constituita, cu continuitate etc., etc. In antichitatea greaca acest drept era cunoscut ca Primatul Cetatii! Nu a fost niciodata contestat! Ci doar uitat, in ultimele decenii…

Ca masura de prevedere, dreptul la libera circulatie asigura numai dreptul individului de a parasi orice localitate sau orice stat in care s-ar naste ori s-ar afla. Dar individului nu i se recunoaste dreptul de a decide in mod unilateral in ce tara si localitate se stabileste. In mod „ne-scris”, as zice, se recunoaste fiecarui stat dreptul de a decide pe cine primeste in interiorul hotarelor sale. Numai ca propaganda drepturilor omului a devenit in ultimii 50 de ani un instrument de presiune asupra „Cetatii” atat de puternic incat un numar extrem de mare de persoane „ne-dorite”, „neinvitate”, au reusit totusi sa patrunda in Cetate si sa-si perpetueze prezenta intra muros, practic eternizand-o! O prezenta ilegala si ilegitima, dar, cu toate acestea, greu de eliminat. Se opun sistematic activistii drepturilor omului.

In momentul de fata este foarte probabil ca nimeni in Franta, dintre francezii etnici, nu ar avea de zis ceva impotriva acestui principiu, sa fie inscris ca atare in textul Constitutiei. Chiar daca unii ar aprecia ca este vorba de o lege care poate sa ramana in continuare ne-scrisa! Dar daca nu-l scriem acum, peste doua generatii acest principiu s-ar putea sa intre in contradictie cu insasi realitatea demografica, iar inscrierea sa in textul Constitutiei franceze n-ar mai fi posibila! Ar fi caduca(sic!), tardiva si fara efect! Cu alte cuvinte, daca acest principiu este just, el trebuie inscris in Constitutie cat mai repede posibil pentru a produce efectele legislative care se impun! Mai tarziu va fi prea tarziu!…

De mai multi ani am intrat intr-o epoca istorica noua din perspectiva drepturilor omului: epoca in care incep sa se vada tot mai clar efectele nescontate de cei care au aplicat cu entuziasm drepturile Omului, ca pe un panaceu al problemelor social-politice! E foarte posibil ca, daca si-ar fi putut imagina aceste efecte, propovaduitorii si activistii drepturilor Omului ar fi luat distanta cuvenita si ar fi fost mai putin insistenti, mai putin zgomotosi! Indiferent care este etiologia acestor efecte extrem de daunatoare, contracararea lor se impune cu maxima urgenta! Nu va fi un proces usor, rapid si fara mari riscuri si dureri!…

Emigratia in Occident era desigur/probabil necesara, dar in anumite limite si cu o finalitate anume: emigrantii sa se intoarca la un moment dat in tara proprie spre a o ridica din saracie, din inapoiere! Emigrantii trebuiau cuprinsi intr-un program global de ridicare a nivelului de civilizatie planetar!

Procesul emigrarii trebuia planificat si proiectat cu alta menire! Nu pentru a dez-europeniza Europa, ci pentru a extinde Europa, valorile europene!…

Caci se pune si aceasta intrebare: a existat o planificare a emigratiei care se produce dupa al II-lea Razboi Mondial? In ce masura a functionat asemenea planificare si cu ce finalitate? Situatia de azi si cea care se iveste la orizontul viitorului apropiat a fost si ea prevazuta, planificata, scontata? Intrebari importante, pe care le lasam pentru alta data…

Semnalez insa o ciudata contradictie in conceptia globalistilor despre minoritatile etnice versus natiunile majoritare din statele nationale. Se afirma cu fiecare ocazie un sprijin calduros si fratern pentru minoritari, ceea ce ni se pare normal! In numele globalizarii, al societatii „deschise”, se preconizeaza insa o „fluidizare” a frontierelor pana la disparitia acestora, diminuarea atributelor suveranitatii nationale, crearea de institutii si structuri politice supranationale, care preiau sarcinile guvernelor nationale. Nici nu se face un secret din scopul urmarit: omogenizarea planetara, sub toate aspectele! Adica, in termeni mai realisti, mai exacti, poate, uniformizarea! Este incurajat metisajul rasial sau inter-etnic, societatea „multi-culturala”, lipsita de o identitate nationala inconfundabila. Se lucreaza cu pasiune la „religia unica a viitorului” pentru intreaga planeta! Iar inainte de a se ajunge la aceasta religie, ateismul este sustinut cu varii strategii discrete! Moda este tot mai mult aceeasi la scara planetara. Si nu numai moda vestimentara!…

Cu alte cuvinte, in interiorul fiecarui stat establishmentul planetar (sic!) incurajeaza (si chiar impune uneori, peste vointa autoritatilor nationale) conservarea diversitatii lingvistice, culturale, religioase, a minoritatilor etnice. Iar pe plan global, diversitatea nu mai este vazuta ca o valoare, ci este subminata, descurajata, deservita prin institutiile supra-nationale! Se lucreaza in chip deschis si organizat impotriva tuturor „nationalismelor”! Aceasta contradictie pare sa ne dezvaluie o strategie extrem de rafinata si de perversa: incurajarea minoritarilor are ca efect si slabirea statutului de majoritar, a coeziunii nationale, in virtutea dreptului de a fi diferit! Se produce o atomizare a societatii nationale. Inclusiv tendintele separatiste sunt incurajate, iar daca acestea nu sunt destul de puternice, se inventeaza sau se impune nevoia de regionalizare a teritoriului national!… Rezulta astfel segmente politice mult slabite, incapabile sa opuna o rezistenta serioasa la procesul de globalizare, de uniformizare a planetei, a omenirii! Acest efect, care este in mare masura un efect urmarit, planificat, scontat, nu ne poate lasa indiferenti. Daca cumva cadem de acord ca nu aceasta este infatisarea viitoare a planetei care corespunde viziunii noastre, atunci trebuie sa actionam cu fermitate si fara nicio intarziere. Iar actiunile noastre sa le subordonam principiului enuntat: Primatul Cetatii si al Gintei!

Inceputul s-a facut deja, in mod intuitiv aplicandu-se acest principiu, fara ca el sa fie in-scris sau recunoscut ca atare. S-a aplicat in cateva tari africane, a caror identitate a fost amenintata de prezenta unui contingent mult prea numeros de „albi”. S-a aplicat dupa 1990 in tarile baltice, unde efectele sovietizarii, ale rusificarii, au fost contracarate si in parte diminuate prin legi care au anulat egalitatea intre cetateni, introducandu-se o serie de masuri care i-au discriminat pozitiv pe localnici, pe autohtoni!

Protectia autohtonilor este un slogan, o formula care ar putea fi luata in seama in ordinea de idei de mai sus. Mai ales cand autohtonii mai sunt inca majoritari! Caci, in multe tari, autohtonii nu mai sunt majoritari!… De la caz la caz trebuie vazut in ce masura mai pot fi ajutati acesti autohtoni sa-si revina la statutul de componenta etnica si demografica majoritara, principala!

In regim de urgenta trebuie examinata situatia din tarile occidentale, din tarile democratice, care au atras un numar prea mare de emigranti si au ajuns astfel intr-o situatie neverosimila: sunt intr-un declin demografic al componentei autohtone care pune in discutie pastrarea caracterului de populatie etnic majoritara.

Nu consideram reusita stratagema incercata in statele vest-europene cu tiganii: li s-a oferit fiecarui tigan o suma de bani ca sa se intoarca in tara de origine. Tiganii si-au insusit banii, dar de intors s-au intors tot in Vestul Europei!… Se pierde din vedere ca, de bine, de rau, tiganii sunt o populatie destul de veche in Europa! Nu prezenta tiganilor pune in pericol statutul de populatie majoritara al olandezilor sau francezilor! Tiganii, mai exact spus o minoritate dintre tigani, produc mici evenimente cu caracter penal, mici inconveniente, lipsite de consecinte istorice! Li se da prea mare atentie si autoritatile, inclusiv cele legiuitoare, pierd din vedere „primejdia de moarte” pe care o reprezinta emigrantii afro-asiatici, in marea lor majoritate musulmani.

Daca tari impozante, ca India sau China, au legiferat controlul demografic, punand pe plan secundar drepturile omului, ale individului, statele europene ar trebui sa ia aminte ca se cramponeaza intr-o ideologie depasita, a drepturilor omului, puse mai presus de orice! O ideologie care a devenit sinucigasa. Aceste drepturi ale Omului, trebuie urgent subordonate drepturilor Gintei, ale Neamului, ale Natiunii!

„Natiunea – spunea un mare biolog – este o unitate evolutiva”. (Arthur Keith) Este asadar rodul Creatiei. (Sau, daca vreti, rezultatul unei evolutii naturale, care incununeaza principiul parmenideic al diversitatii.) Dar natiunea este o unitate numai cu conditia omogenitatii etnice. Nu este rasism – cum s-ar putea sa ne catalogheze niscai profesionisti ai vorbelor goale, fara acoperire, nu este rasism sa afirmi dreptul etniilor de a-si prezerva identitatea si existenta, de a evita metisajul si creuzetul etnologic in care vor sa le aneantizeze activistii globalizarii! Ai clonarii si uniformizarii universale! Etniile, natiunile, fac parte din policromia si polifonia Lumii, a Universului! Este opera Dumnezeiasca. Desfiintarea lor este vis stravechi diavolesc!

Avem deci, inca o data, ca oameni, ca omenire, de ales intre cele doua cai: a Domnului sau a Ne-Curatului. Cei care au ales deja, mai au timp sa-si revina… Doi-trei ani! Nu mai multi!

A consemnat Ion Coja.

/0 Comments/by
Ionut Tene – Cercetarea istorica, de la directivele NKVD la recomandarea UE
,

Ionut Tene – Cercetarea istorica, de la directivele NKVD la recomandarea UE

ionut tene, cercetarea istorica, directivele nkvd

Aparuta la editura Scoala Ardeleana, lansarea cartii a beneficiat de prezentarea din partea academicianului Ioan Aurel Pop, dar si a istoricilor Vasile Lechintan si Ion Novacescu.

Ionut Tene considera ca „De cativa ani istoricii romani si-au transformat pasiunea si vocatia in meseria de istoric, bine stipendiata de fundatii sau institute publice, cu un rol clar definit de educare in interese ideologice obscure si punctate de societatea noastra ierarhica”.

Cercetarea istorica de la directivele NKVD la recomandarea UE. Noua generatie de istorici romani dincolo de formalismele istoriografiei oficiale

Studiul istoriei si promovarea istoriei in scoli au fost apanajul regimurilor politice si al ideologiei de a lungul timpurilor. Daca in anii ’50 istoria lui Mihail Roller dezumaniza istoria Romaniei dupa chipul celei sovietice in maniera marxista a luptei de clasa, astazi istoria este atent diriguita de oficialii Comisiei Europene. Istoria a fost folosita ca o „tarfa de lux” de catre regimurile totalitare, dar si in prezent a devenit cocota Bruxellesului. Cercetarea istorica corecta, bazata pe izvoare si deductii logice in spiritul adevarului este inca o himera. Cercetatorii, la fel ca in perioada comunista, trebuie sa dea tributul ideologiei, ieri Moscovei sau directivelor PCR si azi recomandarilor de la Strasbourg.

In jurul anilor 2000 ministrul Educatiei, Andrei Marga, a facut o mare greseala acceptand redactarea manualelor alternative de istorie, care au obturat promovarea corecta a faptelor istorice si personajelor majore, nu conform duratei istorice initiate de Scoala Analelor, de viziunile lui March Bloc sau Paul Veyne. Personaje obscure din punct de vedere istoric, prezentatori TV ca Andreeea Esca au luat locul unor personaje emblematice ale istoriei nationale – Decebal, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. S-a urmarit compromiterea unui demers istoriografic national. Facatorii de manuale alternative incurajati de Andrei Marga si directivele europene au pus in prim plan durata scurta de o clipa (an, deceniu) a importantei unei vedete contemporane de televiziune fata de importanta unui Eminescu sau a evenimentului Razboiului de Independenta, reprezentativi pentru durata lunga in istorie. Greseala aceasta istoriografica a indepartat tanara generatie fata de istorie si a dus la o rasturnare a scarii valorilor in societate. Cred ca atitudinea demitizatoare a istoriei si demantelarea ierarhiei duratelor si personalitatilor in timpul istoric a fost facuta intentionat pentru ocultarea adevarului istoric si inversarea ierarhiilor in Romania.

Un popor fara repere si valori poate fi mai usor manipulat. Aproape ca nu este nicio diferenta de logica intima, istorica, pastrand nuantele istorice indubitabile, intre directivele NKVD asupra istoriei din 1947 si Recomandarea nr. 15 a UE din 2001. In esenta, ambele documente aneantizeaza rolul natiunilor, eroilor, culturii si religiei in istoria tarilor europene. In iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Aceste directive intitulate „Moscova 2.6.1947 (Strict secret) K AA/CC113, indicatia NK/003/47”, au fost elaborate de Lavrenti Beria, seful KGB.

„34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activitatea cultural educativa trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilor, cantecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de inmormantare.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti de noi, avand un nivel de pregatire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filosofiei generale, a logicii si geneticii. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii. Se va insista pe lacomia si rautatea oricarui rege, pe efectul nefast al monarhiei si pe lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specialitatea ingusta.”

Pe de alta parte, paradoxal, un document al UE, care pare un altfel de URSS, cu capitala transbordata de la Moscova la Bruxelles, intr un limbaj mai nuantat si democratic inhiba cercetarea istorica bazata pe forta creatoare a popoarelor si culturii nationale. Scopurile sunt clare: ocultarea unor fapte, evenimente si personalitati istorice care deranjeaza mersul unificarii europene. In subsidiar pentru Bruxelles istoria este un mijloc de propaganda, ca la sovietici, si nu un mod de a afla adevarul despre trecutul popoarelor europene.

„Recomandarea No. 15 (2001):

1. Scopurile predarii istoriei in secolul 21. Predarea istoriei intr o Europa democratica ar trebui: sa ocupe un loc central in educatia unor cetateni responsabili si implicati activ in viata politica si in cultivarea respectului pentru diferentele intre popoare, fiind bazata pe afirmarea identitatii nationale si a principiilor tolerantei; sa fie un factor decisiv in reconcilierea, cunoasterea, intelegerea si respectul reciproc intre popoare; sa joace un rol vital in promovarea valorilor fundamentale, precum: toleranta, intelegerea reciproca, drepturile omului si democratia; sa fie o componenta fundamentala a constructiei europene liber consimtite pe baza mostenirii istorice si culturale comune, imbogatita prin diversitate si care contine uneori chiar si aspecte conflictuale si dramatice; sa fie o parte a politicii educationale care joaca un rol important in progresul tinerei generatii, cu trimitere directa la participarea sa activa la constructia Europei, ca si la evolutia pasnica a societatii umane intr o perspectiva globala, in spiritul intelegerii si a respectului reciproc; sa permita cetatenilor Europei sa isi formeze si sa isi afirme propria identitate individuala si colectiva prin cunoasterea mostenirii istorice comune in aspectele sale locale, regionale, nationale, europene si globale; sa fie un instrument pentru prevenirea crimelor impotriva umanitatii.”

Si in UE, ca si in fosta URSS sau lagarul comunist, istoria este folosita ca un instrument, ca un mijloc de propaganda, pentru impunerea ideologiei unificarii europene. Pentru un istoric cu constiinta vastitatii evenimentelor, personalitatilor si faptelor istorice, istoria nu poate fi un vehicul de propaganda in favoarea unei constructii politice supra statale, ci numai o cale spre adevar sau, intr un sens antic, de la Herodot citire: Historia magistra vitae. Noua generatie de istorici romani trebuie sa depaseasca complexul ideologic comunist vetust, dar si pe cel impus de schematismul si formalismul recomandarilor UE, sa se indrepte cu nerabdare, cunostinta si constiinta febrila spre cercetarea aspectelor istoriei nationale in complexitatea si varietatea lor aproape infinita si conexa cu Europa si lumea.

Tinerii istorici romani pot urma modelul istoriografic interbelic, care transcende istoriografia rebarbativa impusa de sovietici sau Bruxelles. Istoricii romani au modele usor recognoscibile in marile valori interbelice si mai au experienta trairii sau parcurgerii directe a experimentului toxic comunist. Ei pot sa scrie studii si compendii de istorie europeana superioare fata de colegii din Occident supusi restrictiilor limitative ale recomandarilor ideologice impuse de Comisia Europeana. Un inceput excelent inspre o istorie dezbracata de false pudori ideologice o fac cercetatorii de la IICCMER din Bucuresti si Institutul de Istorie Orala din Cluj. Aceste centre istoriografice ofera speranta si substanta noilor generatii de istorici romani.

Sursa: activenews.ro.

/0 Comments/by
Declaratia de adeziune a secuilor la Unirea cu Romania!
,

Declaratia de adeziune a secuilor la Unirea cu Romania!

declaratia de adeziune a secuilor, romania mare, istoria romaneasca

Declaratia de adeziune a secuilor la Unirea cu Romania!

Document „uitat” de secui dar și de istoria românească

Consemnata in documentele unguresti inca la 1128, familia Fay a dat, de-a lungul secolelor, vestiti militari, ambasadori (la inalta Poarta si la Venetia), guvernatori, scriitori, pictori, muzicieni etc., precum Fay Andras (1786-l864), Stefan Fay, clasic al literaturii maghiare si ilustrul Joseph (Iosif) Fay fiul lui Stefan Fay, asupra caruia vom starui in randurile ce urmeaza.

Joseph (Iosif) Fay este autorul „Declaratiei” de adeziune a secuilor la Unirea cu Romania din Parlamentul Romaniei din 1918. Discursul sau a emotionat o tara intreaga la acea vreme. De altfel si celelalte discursuri au fost elogiate de marele istoric roman Nicolae Iorga.

Declaratia prin care se exprima adeziunea secuilor la Unirea cu Romania a fost expusa in Parlamentul Romaniei Mari in februarie 1919. Documentul este considerat unul exceptional, dar ignorat de istorici, scrie Nicu NEAG intr-un amplu si documentat material istoric publicat pe adevarul.ro, alba.comisarul.ro, historia.ro si preluat de romaniabreakingnews.ro.

Joseph (Iosif) Fay a fost doctor in drept international, specialist in istorie si poliglot, a ajuns deputat al secuilor in primul parlament al Romaniei Mari, prieten politic cu Octavian si Eugen Goga, Oct. C. Taslauanu s.a., a devenind ulterior ambasadorul Romaniei la Tokio si Bruxelles. Sotia acestuia cobora din spita lui Ioan Kemeny, general si principe al Transilvaniei (1660-l662). Este si autorul unor Memorii faimoase (publicate in 1856 de Academia Ungara), o exceptionala cronica a Transilvaniei pentru o perioada de treizeci de ani. Traditia s-a continuat prin casatoria lui Stefan Fay (fiul) cu Voica Bogdan, descendenta mai multor familii domnitoare din Moldova – Bogdan, Cantemir, Sturza – si stranepoata a lui Grigore Ghika, ultimul domn al Moldovei.

Din discursul deputatului secui Joseph (Iosif) Fay razbate idea ca secuii au inteles comandamentele politice generate de Unirea Transilvaniei cu Romania, la 1 Decembrie 1918. Mai mult , parlamentarul promite ca secuimea va deveni un factor important in consolidarea si dezvoltarea Romaniei Mari.

Din discursul deputatului secui Joseph (Iosif) Fay razbate idea ca secuii au inteles comandamentele politice generate de Unirea Transilvaniei cu Romania, la 1 Decembrie 1918. Mai mult , parlamentarul promite ca secuimea va deveni un factor important in consolidarea si dezvoltarea Romaniei Mari. Prezentam mai jos, declaratia deputatului secui, reprodusa in „Dezbaterile Adunarii Deputatilor nr. 41/1919-1920”:

„Dlor, inainte de toate va rog sa iertati greselile cuvantarii mele, deoarece in romaneste numai de cateva luni vorbesc. Anume vreau sa vorbesc ceva despre poporul secuilor.Vreau sa va atrag atentia asupra acestui popor de omenire sarguincios. Avand nadejde ca interesele sale vitale vor fi ocrotite in marginile noului stat, secuii au primit cu liniste si cu incredere unirea cu Romania.

‘Partea ce mai mare a vietii, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar’. Cum ca asa este, aceasta o dovedeste scurt faptul de parlamentarii maghiari din tinutul Parlament al Romaniei Mare au iesit aproape fara exceptie din sanul acestui popor. Nu tagaduiesc ca au fost si poate sant si de aceia care accentuand lozinci de agitare au voit sa tulbure linistea inteleapta a secuimii, prin lipsa de constiinte si cu usurinta.Dar, domnilor deputati, acestia nu au nici o insemnatate serioasa. Procedeele acestea, drept vorbind, nici nu se pot numi agitatituni. Deoarece agitatie nu este. Este insa o frazeologie nabadaioasa cu care conducatorii care isi au pierdut ostirile mai incearca apusa lor putere si fac pe disperatii politicii. Acesti domni se pot agita. Poate se pot chiar innebuni unii pe altii, dar nu nebunesc pe cumintele nostru popor secuiesc, muncitor. Poporul acesta stie sa cumpaneasca greutatea stringenta a schimbarilor universal istorice si a evolutiunii, precum se vede si din faptul ca mica noasta natiune, inconjurata de popoare straine, nu s-a putut pastra decat facand numai politica reala.

Domnilor deputati, de multe secole – 1500 (sic) de ani – secuimea traieste stransa intr-un colt in muntii Ardealului. In acest enorm timp partea cea mai mare a vietii, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar. (Aplauze prelungite.) Viata traditionala separata a acestui popor a cazut jertfa tendintelor maghiare de unificare soviniste, aproape tot asa ca si existenta altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul statului ungar.

Cat de dezvoltata a fost constiinta existentei separate a secuilor fata de orice alt popor si chiar si fata de fratele sau maghiar este destul sa o dovedesc cu indicatia declarantului fapt istoric ca ostirile secuiesti au luptat pe la 1600 la Unirea cu ostirile lui Mihai Viteazul. Domnii mei, daca asa a fost in evul mediu, cand de fapt piata nationala a secuimii exista si cand deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atat mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri in evul nou, dandu-si cele mai mici urme de viata secuiasca separata au fost sterse.

‘Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul Romaniei Mari’

Chiar si in timpul cel mai din urma, guvernele ungare nu au recunoscut importanta secuimii unguresti, intr-atata chiar, din Ungaria, puternic dezvoltata de la 1867 incoace, asa zicand numai aceasta regiune a ramas nedezvoltata, neglijata, fara o retea de diferite de oarecare valoare si fara institutii culturale, la inaltimea nivelului modern, asa ca functionarii maghiari trimisi in teritoriul secuiesc considerau numirile in acest teritoriu ca o dizgratie, as putea zice ca o deportatie.

Domnilor deputati prin hotararea Conferintei de Pace, Romania a devenit stapana tarii secuilor si prin aceasta indreptarea neglijentelor a trecut ca o problema asupra guvernului roman. Limitele unei cuvantari parlamentare ar fi inguste ca sa insiram toate cate ar fi de facut, dar a caror realizare cu consideratie si bunavointa mult ar contribui si la buna stare a secuimii si la inflorirea ei, dar si la ridicarea culturii si cinstei statului.

Dintre problemele care asteapta solutii le vom pomeni numai (pe) cateva din cele mai insemnate. Dupa parerea mea, in randul intai ar fi nevoia de construire a retelei de cai ferate, care sa aiba ca rezultat legatura secuimii cu porturile marii.

Legatura aceasta ar fi cu atat mai insemnata cu cat este sigur ca si pana aci interesele vitale ale secuilor tindeau spre sud si ca ei, fiind un popor par excellence comercial, trecura pe drumuri muntoase, grele de umblat, trecura cu carele lor si Carpatii ca sa-si satisfaca trebuintele lor.

D-lor deputati, tot atat de insemnat as socoti si sprijinirea eficace din partea statului, a bisericilor si a scolilor, deoarece din cauza neglijarii seculare de care am vorbit, secuii nu sunt in stare sa-si sustina institutele de cultura cu succes, si numai din propria putere. De mana intai ar fi si chestiunea functionarimii secuiesti. Intr-o natie atat de omogena ca cea secuiasca, indraznesc sa afirm ca ar fi in interesul cel mai inalt al statului sa existe o intocmire care si in administratie si in justitie ar fi favorabila existentei in masa a elementului secuiesc, sarguincios si politiceste element de incredere.

Insa daca sustinand unitatea statului roman, poporul secuiesc si-ar putea conduce afacerile sale cu o astfel de solutiune a chestiunii, nu ar duce la iredentism, ci din contra la incopcierea trainica a mai bunei intelegeri, care ar lipi pe secui de statul caruia ar avea sa-i multumeasca renasterea vietii sale traditionale.

Ca cetatean credincios al statului roman si ca secui care imi iubesc neamul, am venit in acest loc, nevoind sa tin seama de acea teroare nestapanita a societatii cu care raposatii conducatori au voit sa sileasca pe secui sa se bata cu mori de vant. Noi am adus cu noi incredere si ca raspuns cerem tot incredere.

D-lor deputati, parerile dv. nu trebuie sa le intemeiati pe aparenta, trebuie sa vedeti, sa cunoasteti poporul secuiesc, muncitor, cu suflet cinstit, de aceea zic: ajutati-ne ca armele agitatorilor sa le luam prin aceea cand nu veti privi la noi ca invingatorul la invins, ci ca va veti intoarce ca prieten la prieten la acest popor de secui care mult a suferit si care este vrednic de o soarta mai buna. Facandu-se astfel, eu sunt convins ca in scurt timp poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul Romaniei Mari. ‘Secuii in cea mai mare parte sunt vechi frati ai nostri romani’.”

Dupa declaratia deputatului secui, a luat cuvantul Nicolae Iorga.

„Domnilor, multumesc in numele dumneavoastra domnului deputat baron FAY pentru cuvintele spuse in numele secuilor, care si alaturi de Stefan cel Mare au luptat la Podul Inalt in 1475 pentru apararea Moldovei si a romanismului, si care in cea mai mare parte sunt vechi frati ai nostri romani care si-au pierdut limba lor. Ii multumesc pentru increderea ce o pune in statul roman, care va sti sa pretuiasca aceasta incredere”.

Istoricul Ion Coja sustine ca Declaratia deputatului de Odorhei, Joseph Fay, citita in primul Parlament al Romaniei Mari, este un document exceptional, dar ignorat sau ocultat de istorici. Atat de cei romani, cat si de cei maghiari. Coja apreciaza ca pentru ultimii este de inteles, dar pentru primii nu.

„Ar fi de recomandat ca acest text sa apara si in manualul de Istorie a secuilor, daca acest manual este scris cu un minim de respect pentru Adevar”, sustine istoricul.

Adeziunea secuilor la o convietuire demna si pasnica in cadrul statului national unitar roman este sustinuta si de prof. univ. dr. Ioan Bojan.

„O pozitie de sine statatoare, favorabila Unirii Transilvaniei cu Romania, au adoptat si secuii. La inceputul anului 1920, baronul Joseph Fay, deputat din partea secuilor, a facut urmatoarea declaratie in Parlamentul Romaniei:

«Secuii, avind nadejde ca interesele lor viitoare vor fi ocrotite in sinul noului stat, au primit cu incredere si liniste Unirea Transilvaniei cu Romania»”

Despre Joseph Istvan Fay vorbeste, intr-un interviu publicat in Ziarul Financiar, si nepotul acestuia scriitorul Stefan Fay:

„Bunicul meu dupa Tata, Iosif de Fay, s-a nascut in Transilvania si s-a casatorit cu Gabriela Kemeny, descendenta din Ioan Kemeny. A fost mai intai Capitan de Fagaras, apoi Principe al Transilvaniei. Ioan Kemeny se tragea din familia Micula de pe Somes cu numele maghiarizat in Kemeny. Iosif de Fay, la indemnul insistent al lui lui Octavian si Eugen Goga, al lui Octavian Tazlauanu si al altor mari patrioti romani, a fost deputatul secuimii din Odorhei in Parlamentul Romaniei, iar discursul sau in romana pe care abia o invatase pentru acea ocazie, pe 19 februarie 1920, nu numai ca a fost ovationat, dar si remarcat de Nicolae Iorga, pe atunci presedintele Parlamentului. Regele Ferdinand i-a propus bunicului meu intrarea in diplomatie. A fost numit responsabilul Legatiei Romane de la Tokyo si, invatand pe langa alte 13 limbi si japoneza, a fost ales de ansamblul Corpului Diplomatic din Japonia sa tina discursul la aniversarea Mikado-ului. Apoi a ajuns prim-secretar de ambasada la Bruxelles unde se pare ca a fost asasinat. In orice caz, a fost gasit fara viata, in conditii neelucidate. Pentru meritele sale, a fost decorat cu Coroana Romaniei, Steaua Romaniei si Ordinul Soarelui Rasare al Japoniei”.

Sursa: romaniabreakingnews.ro.

/0 Comments/by
Mircea Dogaru – Valeriu Carp, un ordin de erou

Mircea Dogaru – Valeriu Carp, un ordin de erou

valeriu carp, al doilea razboi mondial

Mircea Dogaru - Valeriu Carp, un ordin de erou

„Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!”

Valeriu Carp.

La 23 august 1939, imparatii Rasaritului si Apusului si-au dat mana incheind, prin intermediul ministrilor lor de externe, Molotov si Ribbentrop, un „pact de neagresiune” care prevedea, in secret, impartirea Europei. Unul (Adolf Hitler) isi adjudeca, in numele „uniunii europene” national-socialiste, partea occidentala si centrala a continentului, celalalt (I.V. Stalin), in numele „uniunii europene” comuniste, Rasaritul si partea central-rasariteana.

O frontiera a rusinii brazda harta Lumii Vechii, de la Nord spre Sud, smulgand Finlandei regiunile estice, desfiintand Tarile Baltice, impartind Polonia in doua si pulverizand Romania Mare. Rusii pretindeau nordul si estul Moldovei, arbitrar denumite de „hotii de pamanturi” ai veacurilor precedente „Bucovina” (in 1786) si „Basarabia” (in 1807), urmand sa dispuna, in favoarea satelitului lor, Bulgaria, si de Dobrogea, iar germanii, interesati de petrolul romanesc, dar si de mentinerea in Axa a celui ce se declarase primul „fascist” al lumii postbelice, batranul amiral de Balaton, Miklos Horthy aveau libertatea de a decide in privinta restului.

Urmare a trocului de popoare din august 1939, in prima jumatate a lunii septembrie 1940, Polonia a fost invadata de armatele nazisto-sovietice, Finlanda si Tarile Baltice cotropite de rusi. Marea Britanie si Franta au declarat razboi celor doi agresori pe care Societatea Natiunilor i-a condamnat. In aceste conditii, Romania a primit notele ultimative din 26 si 27-28 iunie 1940 si sub presiunea Germaniei, regele Carol al II-lea (1930-1940) si ministrii sai au cedat. Pentru armata romana a inceput umilinta retragerii fara un foc de arma de la hotarele intemeiate de Musatini si, in acelasi timp, calvarul.

Pentru ca bandele de cazaci si trupele regulate ale „Armatei Rosii” nu au respectat nici macar termenul de 4 zile, impus de Moscova, hartuind trenurile regimentare, batjocorind, in scopul provocarii, ofiterii si trupa. Si nu au respectat nici macar noua linie de frontiera impusa tot de Moscova, depasind-o si inaintand pas cu pas in adancimea teritoriului. Asa a cazut, in Nord, Herta si invadatorul si-a inceput inaintarea spre Putna si Suceava, localitatile-simbol ale mandriei si vitejiei de odinioara ale romanilor, in epoca marelui Stefan. De nestavilit, pentru ca la Bucuresti isi facuse loc deruta, frica si tradarea! Regele nu a indraznit sa reactioneze, guvernul nici atat, astfel ca, de la ministrul de razboi nevenind nici un ordin, Divizia 7 a generalului Stavrat si-a continuat retragerea spre nicaieri. Unde s-ar fi oprit invadatorii, stimulati de obedienta generalilor, de tradarea ostirii romane de catre elita politica, numai Dumnezeu stie! Din fericire pentru un popor in al carui cod genetic este inscrisa supravietuirea, in astfel de momente apar Eroii! Adevaratii eroi, cei carora le datoram parte din insasi fiinta noastra, cei care-si fac mai mult decat datoria, dovedind ca si romanii pot supune vointei lor vremurile, dar care nu patrund in cartea de aur a istoriei neamului pentru ca impostura si ticalosia, neputand suferii comparatia, fac tot ce pot spre a le arunca numele in uitare! Curajul lor fara egal ramane sa fie povestit urmasilor de catre martori, daca acestia au sansa sa supravietuiasca.

Un astfel de erou a fost atunci maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, cel care si-a asumat o raspundere pe care nici comandantii regimentului si diviziei, ministrul de razboi, guvernul si regele nu au indraznit sa si-o asume.

Aflat in ariergarda, a lasat regimentul sa-si continue rusinoasa retragere si, cu de la sine putere, a ordonat ofiterilor batalionului sau: „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeti la unitati, organizati-va pozitii de aparare si, daca rusii mai inainteaza un pas, DIN ORDINUL MEU SI PE A MEA RASPUNDERE, deschideti focul!” Astfel, „mareea rosie” a fost oprita cu foc pe aliniamentul care a devenit, in Nord, granita Romaniei, aliniamentul Valeriu Carp. Incidentul odata produs, amenintand sa se transforme in scandal international, rusii au trebuit sa cedeze. Un ofiter oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, in locul politicienilor si capilor armatei, oferindu-ne o frontiera si scapandu-ne de rusinea de a vizita astazi, cu pasaport, mormantul lui Stefan cel Mare!

Pentru curajul sau maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici si a ramas pana astazi… criminal de razboi!

I s-a atribuit vina de a fi judecat ulterior, condamnat si executat, in conformitate cu legea martiala, doua duzini de cetateni romani tradatori, care i-au intampinat cu paine si sare pe invadatori, au atacat trupele romane, actionand ca o coloana a V-a sovietica. Din nenorocire faceau parte din categoria „supraoamenilor”, a adeptilor unei anumite religii care le permite sa se considere mai oameni decat oamenii. Nimic nou sub soare! Vlad Tepes a executat 341 de catolici si a ramas pana astazi simbolul Satanei. Gabriel Bethlen si Stefan cel Mare au tras in teapa mii de romani ortodocsi, in Transilvania si Muntenia si, ultimul, zeci de mii de tatari si nimeni nu s-a sesizat, dovada ca, in ochii unora, nu suntem toti egali in fata lui Dumnezeu! Cei care l-au acuzat pe maiorul Carp de moartea agentilor lor sunt aceiasi cu cei care, chiar in acele zile, au atras, sub pretextul acordarii dreptului de stramutare in Romania, populatia stravechilor sate romanesti de pe Siret si Sivetel (Taraseni, Suceveni, Banila, Poiana Mare, Boian, Igesti, Cires, Adancata, Hliboca, Volcinet, Crasna, Ciudei, Sinautii Vechi, Bahrinesti etc.) la Fantana Alba (Belaia Krinita) si i-au masacrat fara mila. Dar ce conteaza, in cumpana justitiei lumii „civilizate”, 15.000 de romani, populatie civila, barbati tineri si batrani, femei, copii, ucisi pentru singura vina de a se fi nascut romani, pe pamantul stramosilor lor, in comparatie cu 20-25 de teroristi “alesi”, reprezentanti ai Dumnezeului-BAN?

Exonerat de raspundere de Conducatorul Romaniei si el recomandat inca memoriei colective drept „fascist” si „criminal de razboi”, pentru vina de a fi incercat sa ne apere „saracia si nevoile si neamul”, maiorul Valeriu Carp a avut sansa pe care o au numai eroii autentici – aceea de a cadea in lupta pentru patria sa, in iulie 1944, la Pascani. Neputandu-se razbuna pe trupul sau, neputandu-l executa sau tari prin gulag-uri pe cel ce le interzisese, prin gestul eroic de a nu se conforma ordinelor primite, inaintarea in adancimea teritoriului romanesc, bolsevicii s-au razbunat pe amintirea sa. Pentru 55 de ani, Valeriu Carp a fost aruncat in uitare! Si ar fi fost
poate, asemeni multor eroi autentici, definitiv sters din memoria colectiva a neamului sau, intoxicat cu „eroi” de teapa unui Filimou Sarbu, I.M. Pacepa sau Mircea Raceanu, daca un batran si suferind veteran de razboi, astazi in varsta de 86 de ani, pe vremea aceea tanar locotenent, in subordinea maiorului Valeriu Carp, nu si-ar fi adunat ultimele puteri, pentru a-si asterne pe hartie, amintirile, in folosul generatiilor tinere, nascute spre nesansa lor in minciuna, hranite cu iluzii si promisiuni desarte de adeptii lui Iuda.

In ianuarie 1999, colonelul(r) Ioan Ambrosa isi publica partial memoriile la Editura „Fiat Lux”, unul dintre punctele forte ale lucrarii sale – „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul” – fiind relatarea odiseei maiorului Valeriu Carp. Ca „Motto”, batranul cavaler ne transmite in cuvinte simple o constatare tulburatoare, care se constituie intr-un adevar de un cumplit tragism pentru militarii romani ai tuturor timpurilor: „Celor ce si-au servit cu credinta patria, dar au fost lipsiti de recunostinta ei”. Iata de ce, tocmai pentru a repara aceasta nedreptate intr-un caz concret, cu valoare de simbol pentru toti aceia care mai simt romaneste, am scris aceste randuri, in atentia
colegilor de generatie si a camarazilor de front ai maiorului Valeriu Carp. „Asociatia Nationala Cultul Eroilor” are datoria de onoare de a face postum dreptate, in pofida a ceea ce ar putea spune diversi senatori din SUA, CSI, Insulele Capului Verde sau Bangladesh, in cazul Valeriu Carp!

Armata romana isi va recapata demnitatea pe care i-au terfelit-o elita politica in vara anului 1940 si nu numai, abia atunci cand singurul militar si roman care a avut curajul sa-si asume in acele clipe de cumpana, raspunderea unei decizii romanesti isi va primi locul pe care-l merita, in galeria eroilor autentici ai neamului! Abia atunci cand bustul maiorului Valeriu Carp va strajui hotarul pe care el l-a fixat si aparat, pentru NOI, cei de astazi, impotrivindu-se, ca David lui Goliat, celui mai cumplit flagel al secolului XX!

A consemnat colonel dr. MIRCEA DOGARU

/0 Comments/by
Constantin Levaditi – Bolile morale ne macina

Constantin Levaditi – Bolile morale ne macina

constantin levaditi, bolile morale

Constantin Levaditi - Bolile morale ne macina

Toate universitatile romanesti i-au trantit usa in nas lui Constantin Levaditi, care a fost nevoit sa-si continue cariera in Franta, acolo unde era recunoscut deja ca unul dintre cei mai mari savanti ai medicinei. Numele romanului este legat de realizarea vaccinului antipoliomielitic, de punerea bazelor chimioterapiei si de dezvoltarea antibioticelor.

Povestea vietii lui Constantin Levaditi, romanul genial care a influentat major medicina mondiala, arata ca Romania a fost mai mereu predispusa sa-si devoreze viitorul. Nu de alta dar eminentul savant a fost pur si simplu alungat din propria tara, dupa ce a fost declarat indezirabil in toata cercetarea romaneasca pentru ca indraznit sa critice deschis clasa politica, administratia si sistemul sanitar.

Desi a fost unul dintre cei mai importanti savanti romani din medicina, Constantin Levaditi este in zilele noastre aproape anonim. Este necunoscut pana si pentru locuitorii de pe strada ce-i poarta numele in Galatiul natal: o straduta banala, care se strecoara gropis printre cateva blocuri anoste, cenusii, dar care poarta cu mandrie nume de flori.

Calea de acces, care este sufocata de masinile parcate de-a stanga si de-a dreapta, da ocol cimitirului Sfantul Lazar, apoi coteste brusc printre blocuri si se termina anonim – inghitita fiind de strada Combinatului – chiar la poarta locului pentru odihna vesnica.

Oamenii nu mai stiu cine a fost savantul Constantin Levaditi si nici macar nu poti sa-i judeci pentru asta, caci pastrarea memoriei inaintasilor nu-i tocmai punctul forte al natiei noastre. Dar sa rememoram povestea vietii unuia dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat Romania.

Orfanul cu origini grecesti

Constantin Levaditi s-a nascut la Galati, pe 19 iulie 1874, intr-o familie modesta, fara avere. Tatal sau, emigrant grec (se nascuse in Livadia), muncea ca salahor in portul Galati, iar mama lui era dintr-un sat din apropiere de Galati.

N-a avut un destin deloc simplu. Pe cand avea doar sase ani si incepea scoala primara, ambii parinti i s-au imbolnavit grav (posibil de tuberculoza; sursele istorice nu sunt prea clare), iar el a fost nevoit sa lucreze, pentru supravietuire, ca baiat de pravalie. Ducea la domiciliul clientilor diverse comenzi de la bacania unui unchi de-al sau.

Dupa doi ani, in anul 1882 (pe cand avea opt ani), isi pierde ambii parinti, la doar cateva luni unul de altul, fiind luat in grija unei rude din Bucuresti, care lucra ca infirmiera intr-un spital. Aceasta ii remarca potentialul intelectual si il da la scoala.

A urmat liceul si, apoi, facultatea de medicina la Bucuresti, unde l-a avut ca indrumator pe celebrul Victor Babes. Specializarea, cu un interesant proiect de cercetare despre tuberculoza (deloc intamplator daca ne gandim la imprejurarile in care au murit parintii sai) si-a facut-o la Paris, la Institutul Louis Pasteur si Laboratorul de Patologie Generala, dar si la Frankfurt, la Institutul de Terapie Experimentala.

In 1902, a obtinut titlul de doctor in medicina in capitala Frantei, dupa care a continuat sa lucreze la Paris, la Institutul Pasteur si Institutul Fournier, fiind unul dintre cei mai apreciati cercetatori de acolo.

Studiile sale despre poliomielita, herpes si encefalita letargica au fost considerate de mare interes practic si teoretic. In 1913, a reusit, pentru prima data in lume, sa cultive virusul poliomielitic pe alte celule decat cele nervoase, contribuind astfel decisiv la crearea vaccinului antipoliomielitic.

Despre „bolile morale” ale romanilor

Levaditi a revenit in tara in 1919 (la varsta de 45 de ani, in plina cariera de cercetator), pentru a preda la facultatile de medicina, dar Iasiul si Bucurestiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat „indezirabil”, dupa ce savantul criticase dur sistemul sanitar romanesc, clasa politica si, in general, grija statului fata de starea sociala a poporului.

„Nu este de acceptat ca zone intinse din teritoriul tarii sa fie lipsite cu desavarsire de medici si de spitale, pentru ca toate guvernele asteapta sa se ocupe de sanatatea natiei strainii si oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici ca romanii fara stare materiala sa fie lasati sa moara pentru ca nu au cu ce plati doctorii si doctoriile”, scria Levaditi despre „bolile morale ale romanilor”, in anul 1926, rememorand incercarea lui de a se intoarce in Romania.

Ca urmare a ostilitatii administratiei, dar si pe fondul invidiei unor colegi, care fac „eforturi” (mai ales pe canale politice) pentru a compromite ambitiosul program derulat de profesor in combaterea sifilisului, alege sa se intoarca in Franta, la cercetare.

In 1920 este invitat sa preia conducerea Institutului Rockfeller din New York, insa refuza. In 1926, devine membru titular al Academiei Romane, al carei membru corespondent era inca din 1910.

Este considerat decanul incontestabil al scolii franceze de bacteriologie, iar ultimii ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilina, streptomicina, bacitracina, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Savantul roman este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei si inframicrobiologiei moderne, studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase la nivel mondial.

A fost nominalizat de patru ori la Nobel

Munca lui a primit fireasca recunoasterea internationala. A fost premiat de Academia franceza de Stiinte si de universitati celebre din Marea Britanie, Germania si SUA. A primit patru nominalizari la Premiul Nobel, evident pentru medicina, insa, din pacate, nu a castigat niciodata prestigiosul premiu.

Lucrarile si activitatea lui Constantin Levaditi sunt inca puncte de referinta in cursurile unor universitati si in dezbaterile din cadrul congreselor de virusologie si imunologie.

A murit pe 5 septembrie 1953, la Paris, avand marele regret ca nu a fost lasat sa ajute la dezvoltarea cercetarii romanesti. „Am fost fortat sa lucrez printre straini pentru ca nu m-au vrut carmuitorii romanilor mei”, scria Levaditi, in anul 1951, in autobiografia sa.

Sursa: adevarul.ro.

/0 Comments/by
Mircea Dogaru – Precizari pe marginea unui odios fake cotrocean

Mircea Dogaru – Precizari pe marginea unui odios fake cotrocean

mircea dogaru, poporul de imparati, tara nimanui, romani

Mircea Dogaru - Precizari pe marginea unui odios fake cotrocean

De doua zile avem parte de „indignari viforoase” in media si in lumea politica, pe teme patriotice sensibile. Mai „viforoase” decat cele, autentice, ale tot mai regretatului Corneliu Vadim Tudor! Si nu putem sa nu ne intrebam: „Dar pana acum unde ati fost, patriotilor”?

Din 18 decembrie 2019 pana in 16 martie a.c., spectrul politic romanesc a fost preocupat, exclusiv, de promovarea/contracararea Anticipatelor și de cumparari de voturi in Parlament. Iar media „nationala” s-a ocupat exclusiv de Dinca din Caracal, un mafiot de doi bani din reteaua criminala de rapit si traficat minore, si de diverse „Veverite”… Subiecte de „Breaking News” si de mare „interes national”!

De doi ani, in schimb, SCMD si aliatii sai din CNSC (Consiliul National al Societatii Civile) dezvolta in toata Tara (complet ignorați de media centrală) propriul „Program Centenar”, contracarand „Proiectul Trianon” coordonat de Viktor Orban. Iar din august 2019 anunta implicatiile serviciilor straine, inclusiv prin introducerea de materiale de propaganda, arme si munitii in anumite zone din Romania, acuzand pregatirea unei miscari secesioniste, cu sprijinul multor imbecili autohtoni, care se considera „elita intelectuala” transilvana (de inspiratie manista), miscare ce urma sa se declanseze in perioada 10-15 martie 2020 la Targu Mures, escaladand spre configurarea unui razboi civil regizat.

Din „fericire” ne-a lovit COVID-19, care l-a linistit și pe Viktor Orban! Nu total, pentru ca se strang, si in actualele conditii de „distantare sociala”, semnaturi (au 350.000, le mai trebuie pana la 1.000.000) pentru adjudecarea sprijinului Comisiei Europene. Și tot din „fericire”, COVID-19 le-a întrerupt sprijinul dat de actuala „putere”, prin actiunile de injumatatire a slabelor efective militare existente, cu ajutorul indemnurilor de a iesi rapid la pensie, sub amenintarea unei noi legislatii, cumplite pentru rezervisti, sau repetatele tentative de desfiintare a jandarmilor (28.000 de luptatori profesionisti) prin transformarea lor in agenti de politie locala, civili (iredentistilor le sta in gat indeosebi Gruparea Mobila de Jandarmi de la Sangeorzul de Mures) si a pompierilor etc.

In perspectiva a ceea ce trebuia sa suferim, deputatii secesionisti Kulcsar-Terza Jozsef-Gyorgy si Byro Zsolt-Istvan au inregistrat in Parlament, pe 18 decembrie 2019, cu numerele 36-17/321 și 898, „Propunerea Legislativa Privind Statutul de Autonomie al Tinutului Secuiesc”, Camera Deputatilor fiind prima sesizata.

Trei luni de zile am adus acuze grave, inclusiv de inalta tradare pe aceasta tema, inclusiv la RTv, ca raspuns la intrebarile despre „Dinci” si „Vulpite” sau, pe larg, la 6Tv, la emisiunea d-lui Titi Sultan (Realitatea Romaneasca), in fiecare luni, intre orele 20:30 – 22:00. Culmea este ca, la 6Tv, am informat personal colegi de platou, deputati si senatori, despre existenta Proiectului de lege privind autonomia, de care habar n-aveau. Am vorbit, ca de obicei, la pereti!

In 6 ianuarie 2020, subsemnatul, in numele SCMD/CNSC si dl. Rodrigo Maxim Gabriel, presedintele Federatiei Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din Romania (FSTFR), in numele CSN Meridian, am trimis o „Scrisoare/Carte: Președintii Camerei Deputatilor si Senatului Romaniei, domnii: Deputat Ion Marcel Ciolacu si Senator Teodor Melescanu/prin Consiliul Economic si Social (CES)” acuzandu-i pe initiatorii Proiectului de inalta tradare si solicitand, argumentat juridic, respingerea acestuia pe motive de neconstitutionalitate.

Documentul a fost trimis online intregii media si agentiilor din tara si din afara, parlamentarilor, partidelor si ONG-urilor romanesti. Il puteti inca gasi pe site-ul SCMD, pe Facebook, pe Youtube etc. CES-ul, in zilele de 7 si 8 ianuarie a votat respingerea in comisii si in plen, iar presedintii Camerelor au solicitat avizul negativ, imediat. Intreaga media, care astazi se excita, a simtit atunci o profunda durere in cot, impreuna cu toti haznalistii de servicii care se indigneaza acum.

Exceptie a facut media ungureasca de la Budapesta si din Romania, care ne-au porcait in toate felurile, inca din 8 ianuarie, acuzandu-ma ca sunt „condus, ca istoric militar, de catre o sectiune a mass mediei bucurestene legata de fostul retras Dan Voiculescu, (desi nu mai sunt binevenit la Antena 3 inca din 2 mai 2012)” si „aparator hotarat al pensiilor speciale si al intereselor fostilor muncitori la domiciliu” (???) iar pe domnul Rodrigo Maxim Gabriel acuzandu-l ca este un „semnatar profesional anxios” care, in loc sa lupte in continuare „impotriva starii deplorabile a CFR, a inceput sa se ingrijoreze de autonomie in Secuime”. Normal, din moment ce, de la Brasov spre Covasna si Harghita nu mai pleaca trenuri ale CFR, ci „private”!

In aceeasi zi, dl Kulcsar Jozsef Terza, in numele asa-zisului Consiliu National Secuiesc, a perorat indignat, in conferinta de presa la Targu Mures: „Este revoltator, din punctul nostru de vedere, ceea ce se intâmpla. Eu nu cred ca am ajuns pana acolo ca doi lideri sindicali s-au asezat la o masa… si si-au dat seama ca au ura fata de maghiari. Este clar, din punctul meu de vedere, ca institutiile din umbra ii coordoneaza si este revoltator ce spun ei in aceasta sesizare. Ei spun despre 18 articole din Constitutie care ar fi incalcate… Mai grav e ca ei vorbesc si de infractiune flagranta… iar cel mai grav este ca dansii vorbesc despre razboi si arme” etc.

Nici televiziunile si ziarele „nationale” nu s-au sesizat, nici ONG-urile, care mai de care mai patriotice, si nici deputatii nu au reactionat, desi puteau riposta la indemnul presedintelui sau al premierului, la „Sesiunea extraordinara a Camerei” din 20-31 ianuarie 2020, preocupata, din considerente de vrajeala electorala, doar de „pensiile speciale” si „pensiile de serviciu”! Exceptie a facut publicatia „Gandul”, care ne-a redat integral sesizarea si ne-a luat apararea. In rest, da-i cu „Anticipatele” si cu „Vulpitele”, in timp ce serviciile noastre „aservite” si-au pastrat feciorelnica atitudine de neimplicare. Apelurilor, pe care noi, SCMD/CNSC si FSTFR-Meridian le-am lansat tuturor romanilor care mai au o farama de constiinta nationala, le-au raspuns tot sindicatele si cateva ONG-uri de functionari sau emigranti.

Pe data de 17 ianuarie 2020 au adresat o „Scrisoare deschisa presedintilor Camerei Deputatilor si Senatului Romaniei” dna. Denisa Popovici, presedinte al Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR, in numele Aliantei Sindicale Nationale Feroviare, dl. Horia-Dragos Militaru, presedintele Sindicatului Revolutionarilor din Romania – Decembrie 1989, si dl. Dan Hazaparu, presedintele Fundatiei Romane pentru Democratie prin Drept, afiliata Comisiei de la Venetia, acuzandu-l si pe Marcel Vela ca ar crea prin „reforma MAI” conditiile propice destramarii unitatii statale romanesti.

Pe data de 9 martie s-a adresat Parlamentului, in sprijinul nostru, dl. Giani-Mircea Florescu din El Ejido, Almeria, Spania, presedinte al Asociación Socio-Cultural Romanati, in numele emigratilor romani din Spania. Iar pe data de 10 martie a.c. s-au adresat Parlamentului, in acelasi sens, in sprijinul nostru, dl. Ringo Damureanu, presedintele Sindicatului National Forta Legii, pentru Uniunea Sindicatelor Functionarilor Publici si Personalului Contractual, dl. Octavian Daniel Chelemen, presedinte al Sindicatului din Administratia Publica „Consilium” si dna. Claudia-Mihaela Epure, secretar general al Asociatiei pentru Profesionalism si Transparenta in Administratie.

Societatea civila si-a facut, asadar, datoria! Adevarata societate civila! Aceea neabonata nici la banii Guvernului, nici la banii lui Soros, nici la media!

Daca au tacut atatea luni, de ce se agita astazi, „patriotic si revolutionar”, toti neavenitii, mai mult sau mai putin slugi ale politicului? Pentru ca, in disperare de cauza, in fata injuraturilor generale si a situatiei actuale explozive, dand din balba in balba, consilierii presedintelui si ai premierului au aruncat iarasi cu mucii in fasole, strecurand un fake penibil augustei guri prezidentiale: „PSD se lupta sa dea Ardealul ungurilor!”, a citit astazi 29 aprilie 2020, cu un zambet fericit, dl. presedinte, adaugand catastrofic: „Majoritatea toxica PSD-ista… a ajutat UDMR-ul cu autonomia… de aia vrem anticipate”! Si uite asa am uitat de COVID-19 si am ajuns unde ne doare!

Evident ca am uitat, in acelasi timp si de cedarea, nu numai a judetului Sibiu, ci a intregii Tari, cu paduri cu tot si sclavi agricoli, nemtilor! Basca de restituirea catre mostenitorii nazistilor din Grupul Etnic German si Biserica Evanghelica, colaborationista a tot ceea ce le-a fost confiscat pentru inalta tradare de catre asa-zisul rege Mihai. Surpriza placuta a venit din partea domnului Kelemen Hunor care, indignat de neasteptatul atac pe la spate, l-a onorat pe presedinte cu numele de „PRM-ist”!

Intrebarea pe care le-o punem, legat de geniile politice care conduc tara spre dezastru, din umbra, alesilor nostri este… „Oare astia ne cred pe toti tampiti?”. Chiar cred ca vom pune botul la prostia asta, latrand patriotic, precum coardele politice care se gudura pentru un os de la masa stapanilor, indiferent ce culoare au stapanii ori masa?

Sa stie toti romanii cu mintea acasa ca Parlamentul nu a votat nimic! La cererea noastra, CES-ul si comisiile din Camera Deputatilor au dat avize negative. Dar, pe 16 martie, a venit Decretul Prezidential de instituire a Starii de Urgenta. Si parlamentarii, ca si noi, au fost trimisi la domiciliu! Si nu ieri sau alaltaieri, ci pe 25 martie. Expirand termenul, conform procedurii, nemaiputandu-se dezbate in plen, proiectul secesionist a trecut, pe procedura, la Senat, care este Camera Decizionala! Deci sedeti bland, „patriotilor”, ca nu exista niciun vot si nicio autonomie! Exista doar prostia si suficienta unor „specialisti” care au gandit electoral, spre deosebire de noi, membrii SCMD care am vazut, fara sa facem galagie, trecand, tot pe procedura, dar invers, de la Senat la Camera, proiectele de legi care ne intereseaza. Si nu am facut taraboi, pregatindu-ne sa continuam lupta cu propriii nostri tradatori la Camera Decizionala!

Reamintim ca, in spatele acestui circ anual cu proclamarea autonomiei, se afla actiunea extrem de grava, sponsorizata de Budapesta, de strangere a unui milion de semnaturi, pentru Proiectul European al „Zonelor Nationale Protejate”.

Honor et patria. Vae victis!

Președintele SCMD

Col.(r) Dr. Mircea Dogaru.

București, 29.04.2020 Orele 15:00.

Din arest la domiciliu.

/0 Comments/by