Articole despre valorile românești.

Spiru Haret, reformatorul invatamantului romanesc

Spiru Haret, reformatorul invatamantului romanesc

spiru haret, scoala muncii

Spiru Haret, reformatorul invatamantului romanesc

Data de 15 februarie a marcat implinirea a 168 de ani de la nasterea celei mai mari personalitati a invatamantului romanesc din toate timpurile: SPIRU HARET. S-a nascut la Iasi, la 15 februarie 1851, in familia unui judecator, parintii sai fiind Costache si Smaranda Haret. A fost matematician, astronom, fizician, profesor, om politic, ministru al cultelor si instructiunilor publice, membru titular al Academiei Romane. Supranumit „omul scolii” pentru opera sa reformatoare, Spiru Haret este considerat organizatorul scolii moderne romanesti.

Originea. Studiile

In septembrie 1862 este admis la Liceul „Sfantul Sava” din Bucuresti, unde devine bursier, apoi urmeaza studii superioare la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. Pe 30 ianuarie 1878, obtine la Paris titlul de doctor in stiinte matematice. A fost primul roman care a obtinut doctoratul in matematici la Sorbona. Teza de doctorat cu titlul „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare” a fost un eveniment stiintific, mentionat ca atare in presa vremii. Prin aceasta, Spiru Haret s-a anuntat ca unul dintre pionierii stiintei cosmosului.

Activitatea didactica si academica

Revenit in tara in acelasi an, devine profesor de mecanica rationala, algebra si geometrie analitica la Facultatea de Stiinte, sectia fizica-matematica. Totodata, din 1881 este invitat sa predea mecanica rationala la Scoala de ofiteri de artilerie si geniu, iar din 1885 devine profesor si la Scoala de poduri si sosele, unde preda trigonometrie, geometrie analitica si geometrie descriptiva. Pe 31 martie 1892, Spiru Haret devine membru al Academiei Romane, fiindu-i recunoscuta imensa activitate culturala si contributia sa la dezvoltarea invatamantului.

Ministru al Instructiunii publice. Reforma invatamantului

In paralel cu activitatea didactica, Haret este implicat si in viata politica, unde, ca membru al PNL, este preocupat de invatamant si educatie, in domeniul carora este numit in mai multe functii: inspector general, secretar general al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, apoi de trei ori ministru in guvernele PNL: 31 martie 1897 – 30 martie 1899; 14 februarie 1901 – 20 decembrie 1904; 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910. In aceasta calitate, a condus reforma invatamantului secundar si superior din 1898, infiintand cele trei sectiuni ale claselor V-VIII, clasica, moderna si reala.

Legea din 1898 a instituit certificatul de absolvire (bacalaureatul) si a stimulat metodele noi in predarea tuturor disciplinelor, profesorii fiind numiti in functie de valoare. Un an mai tarziu, Haret a propus spre votare o lege a invatamantului profesional cu planuri de instructii si statute speciale pentru scolile de arta si mestesuguri, liceele militare, seminarele teologice. Pentru a da invatatorilor o pregatire adecvata, a reorganizat scolile normale. In programe au fost introduse lucrarile practice agricole, considerandu-se ca „invatatorul sa fie satean el insusi si prin urmare sa pastreze iubirea pamantului si deprinderea de a-l lucra”.

„M-am straduit ca din invatatori si preoti sa creez o forta care sa ridice taranimea”

La toate congresele, Spiru Haret era nelipsit si isi nota in carnetul sau orice idee buna care putea fi luata in seama. Se declara colaboratorul invatatorilor, nu seful lor: „Eu privesc pe toti cei care fac parte din acest corp ca pe niste oameni meniti a aduce la indeplinire o mare opera. Intr-adevar, corpul didactic, care in trecut isi limita toata activitatea in treburile pur scolare, azi se manifesta in mod foarte larg, luand parte insemnata in evolutia activitatii noastre sociale. Va ramane sa mentineti locul inalt pe care l-ati castigat singuri in fata lumii” – sunt vorbele lui Haret de la Congresul de la Bucuresti, din 1904. Li s-a oferit invatatorilor posibilitatea sa se considere nu doar simpli slujbasi ai statului, ci sa-si inmulteasca singuri ocupatiile, sa fie elementele cele mai active ale comunitatilor in mijlocul carora traiau, „sa atace din toate partile ignoranta”, cum spunea Florin Cristescu, un invatator de la Rosiorii de Vede, raspandind cat mai mult „lumina cea binefacatoare a culturii”. La 24 ianuarie 1908, Haret declara in Parlament: „M-am straduit ca din invatatori si preoti sa creez o forta pe care s-o indreptez intreaga contra starii de ignoranta si de decadere a taranimii sub toate formele ei”.

Ctitor de scoala

Tot pentru invatatori, a infiintat „Biblioteca pedagogica”, in cadrul careia se tipareau traduceri din literatura pedagogica, prin Casa Scoalelor. Prin circularele sale repetate, a determinat sporirea localurilor de scoala: intre 1897 – 1910 s-au ridicat in toata tara 2.343 de scoli, dintre care 1.980 cat timp Haret a fost ministru. Pentru ca bugetul statului si al comunelor nu ingaduia gratuitatea unor carti necesare scolilor, a dispus ca editarea lor sa fie facuta de minister, pentru a le ieftini. De asemenea, Spiru Haret este cel care a infiintat gradinitele de copii din Romania. El a incurajat concursurile de carti didactice, sustinand reviste ca „Scoala romana”, „Convorbiri didactice”, a creat scoli de adulti si cantine pentru copiii saraci, fiind si promotorul turismului scolar. In 1904 a infiintat Scoala Superioara de Arhitectura si Comisia Monumentelor Istorice.

Initiatorul primelor gradinite de copii din Romania

Despre realizarile lui Spiru Haret au vorbit chiar si marile publicatii ale vecinilor nostri: „Romania este acel stat din Orientul Europei care este cel mai susceptibil culturii apusene si si-o insuseste cel mai curat”, scria ziarul „Maghiarorzág”. O multime de initiative care au prins contur in societatea romaneasca au plecat de la Spiru Haret. El este cel care a infiintat gradinitele de copii in Romania, cea dintai deschizandu-si portile la 1 decembrie 1897. Dar toate acestea nu erau de ajuns. Pentru ca ridicarea satelor si a nivelului de cultura al populatiei sa fie reala, mai trebuia si o viata culturala si morala. Si atunci activitatea extrascolara s-a completat cu scoli de adulti, cu cercuri culturale, conferinte populare si sezatori satesti, acestea fiind ajutate de publicarea revistei populare „Albina” si de brosurile Societatii „Steaua”, toate infiintate prin staruinta neobosita a lui Spiru Haret. De asemenea, de mentionat mai sunt cantinele scolare, care au intretinut pe elevii saraci, care locuiau la departare de scoala, coloniile de vacanta, Casa Bisericii si Casa de Economie a Corpului didactic.

Ultimii ani de viata. Fantana lui Haret

In 1910 Spiru Haret se retrage atat din activitatea didactica, cat si din cea politica. In acelasi an publica la Bucuresti si Paris lucrarea intitulata „Mecanica sociala”, utilizand pentru prima oara matematica in explicarea si intelegerea fenomenelor sociale.

Spiru Haret a incetat din viata pe 17 decembrie 1912, la varsta de 61 de ani. Constantin Brancusi, care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, solicitat sa faca o macheta pentru statuia acestuia, a prezentat o simpla fantana. Proiectul a fost insa respins de guvernul condus de V. G. Mortun si Fantana lui Haret nu a fost realizata niciodata. Brancusi o va pastra in atelier pana la sfarsitul vietii.

Surse: enciclopediaromaniei.ro, istorie-pe-scurt.ro.

/0 Comments/by
Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Martie 2020 – Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Martie 2020 – Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

calendar certitudinea martie 2020

Calendar „CERTITUDINEA” - Luna Martie 2020 - Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

Anul 1920 incepe sa devina furtunos si in plan politic. La 13 martie, pe fondul plecarii primului ministru Alexandru Vaida-Voevod in strainatate (la 10 ianuarie 1920) pentru a obtine recunoasterea internationala a actelor unirii, guvernul Vaida-Voievod este demis (prin manevrele politice ale lui Bratianu) si inlocuit cu un guvern condus de generalul Al. Averescu. Acesta dizolva Parlamentul si organizeaza noi alegeri. In paralel, la 15 martie, se declanseaza greva muncitorilor metalurgisti de la fabricile „Wolff”, „Vulcan” si „Lemaître”, care vor tine 6 luni, patronii fiind nevoiti sa inchida fabricile.

In acelasi timp, in Ungaria proaspat eliberata, in 1919, de Armata Romana, la 23 martie, Amiralul Horthy face o miscare de o absurditate monumentala, declarand Ungaria monarhie fara monarh. Dar, la Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Pál Teleki, Imre Csaki si Albert Appony obtinea un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvenrul francez. Ele au fost finalizate la 12 mai 1920 prin semnarea unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda, pe o perioada de 90 de ani, exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Ca urmare, Maurice Paléologue (diplomat francez de origine romana, secretar general al MAE al Frantei) transmite Bucurestiului, la 23 martie 1920, propunerea-capcana de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii” (copie avant la lettre a Integrarii europene), confederatie revizionista, care urmarea reinfiintarea Imperiului Austro-Ungar. Take Ionescu refuza „marul otravit” si incepe demersurile pentru constituirea unei aliante regionale contra revizionismului statelor invinse in razboi.

/0 Comments/by
insula șimian, mehedinti, proiect de tara
,

Insula Şimian – Proiectul pentru transformarea insulei intr-un produs turistic unic in Europa

insula șimian, mehedinti, proiect european, proiect de tara

Insula Şimian - Proiectul pentru transformarea insulei intr-un produs turistic unic in Europa

Cu un urias potential turistic, insula Șimian ar putea fi transformata intr-un adevarat centru multinational, populat de tarile riverane Dunarii.

Potrivit unui proiect propus in 2010 de fosta conducere a Consiliului Judetean Mehedinti, fiecare tara dunareana ar fi urmat sa aiba reprezentativitate pe insula prin amenjarea unor standuri cu produse traditionale, pentru ca turistii sa aiba de unde alege: „Ideea a pornit de la un concept unitar, atractiv, un concept care sa inglobeze ideea de multietnicitate si multiculturalitate. Pornind de la acest concept ne-am gandit ca trebuie sa oferim spatii care sa inglobeze elemente din cultura fiecarei tari dunarene. De acolo a venit ideea unei piete care sa aiba galerii cu specificul fiecarei tari dunarene pornind de la Germania, pana la varsare, la care se adauga Turcia pentru a pastra elementul de tradite specific fostei insule Ada Kaleh”, a declarat senatorul Marius Balu, presedintele Consiliului Judetean Mehedinti din perdioada 2008-2012.

Pe insula ar fi urmat sa se construiasca hoteluri, cinematografe, restaurante, spatii pentru camping si piata de spectacole in aer liber. De asemenea, autoritatile tinteau si la amenajarea unei plaje plus un centru de cercetari dunarene: „Ideea a pornit de la aceasta piata centrala in jurul careia am dezvoltat multe alte proiecte: un port, un hotel, un centru de multilingvism unde toti copiii din tarile dunarene sa vina sa invete orice limba dunareana, o scena pentru concerte, loc pentru camping, galerii comerciale in zona fortificatiilor fostei cetati, un complex sportiv, ponton, spatiu pentru expozitii, zone de agrement cu plaja, ternuri de sport, tabere internationale de copii, parc de distractii. Practic, atunci cand un vas de croaziera acosteaza la insula, fiecare turist sa gaseasca o oportunitate de a-si petrece timpul liber. De asemenea, tot ca sa acoperim si o parte educativa, o parte stiintifica, am gandit si un Centru de Cercetare Dunareana”, a mai precizat Marius Balu.

insula șimian, mehedinti, proiect european, proiect de tara

Prin realizarea studiului de fezabilitate si depunerea cererii de finantare din fonduri europene se urmarea sustinerea dezvoltarii infrastructurii si facilitatilor turistice in Insula Simian – un produs turistic transfrontalier, punerea in valoare a mostenirii culturale si a resurselor naturale cu potential turistic in Insula Simian si promovarea comuna a potentialului turistic al Insulei Șimian, ca destinatie turistica romano-bulgara atractiva.

marius balu, insula șimian, mehedinti

Proiectul s-a prafuit insa in ultimii doi ani prin sertarea Consiliului Judetean, institutie ai carei reprezentanti au abandonat ideea: „Proiectul a fost scris in perioada 2010-2011. A fost depus pe axa Romania – Bulgaria un proiect in valoare de circa 450.000 euro pentru studiul de fezabilitate si un proiect tehnic pentru transformarea Insulei Simian in produs turistic. Contractul a fost semnat in 2013 insa, presedintele Consiliului Judetean de la acea vreme, Adrian Duicu, si, mai apoi, Aladin Georgescu nu au reusit sa implementeze acest proiect. Astfel, s-au pierdut foarte multi bani pentru dezvoltarea turismului”, a sustinut promotorul acestui proiect, fostul presedinte al Consiliului Judetean, Marius Balu.

Ramane, totusi, de vazut daca viitorii reprezentanti ai Consiliului Judetean Mehedinti vor reusi sa gaseasca si sursele de finantare necesare pentru ca Insula Simian sa devina un obiectiv touristic: „Conceptul exista, trebuie sa reluam demersurile pentru gasirea solutiilor optime pentru finantare. Va garantez insa ca din toate discutiile pe care le-am avut cu oamenii pe care i-am cunoscut cu prilejul intalnirilor organizate pe Strategia Dunarii, multa lume este interesata de acest proiect, chiar daca este vorba de zeci de milioane de euro”, a declarat pentru DescoperaMehedinti.ro senatorul de Mehedinti, Marius Balu.

insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european
insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european
insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european
insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european
insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european

Sursa: descoperamehedinti.ro.

/0 Comments/by
Serban Popa – Concluzii la privatizarea comunismului. Incheiere la „Capitalul” lui Marx
,

Serban Popa – Concluzii la privatizarea comunismului. Incheiere la „Capitalul” lui Marx

karl marx, ion iliescu, 1989, capitalism, comunism, revolutie, privatizare, privatizarea comunismului

Serban Popa - Concluzii la privatizarea comunismului.
Incheiere la „Capitalul” lui Marx

Referiri la natura si esenta comunismului, precum si la privatizarea sa ca parte a devenirii, decurgand din propria (auto)definire, au fost permanent facute pe tot parcursul ciclului de peste 20 de articole publicate in CERTITUDINEA.

Credem de aceea ca, in mod absolut justificat, este necesar ca, la finalul demersului nostru, sa incercam sa decupam un set de concluzii finale, daca se poate cu valoare apodictica, si care sa fie prezentate ca provenind ierarhizat tocmai din natura, esenta si practica comunista.

Astfel, analizand doctrina, impreuna cu punerea ei in lucrare, vom fi nevoiti sa postulam faptul ca NU exista comunism fara proprietate comuna a tuturor membrilor colectivitatii asupra mijloacelor de productie, deoarece, prin transformarea capitalului in proprietatea colectiva, caracterul social al proprietatii (isi) pierde caracterul sau (privat) de clasa. Poate exista comunism fara „electrificare si puterea sovietelor”, fara dictatura proletariatului, fara partid unic, fara cultul personalitatii… Si chiar ar fi (fost) bine sa existe un astfel de comunism. Dupa cum, de altfel, ni se si promive la sfarsitul Manifestului comunist. Iar unii chiar au si incercat astfel de experimente.

Fara proprietate comuna a tuturor membrilor colectivitatii asupra mijloacelor de productie NU poate insa exista comunism deoarece, prin definitia data de insisi inventatorii lui, se postuleaza ca: „Ceea ce caracterizeaza comunismul nu este desfiintarea proprietatii in general, ci desfiintarea proprietatii burgheze […]. In acest sens, comunistii pot rezuma teoria lor la desfiintarea proprietatii private.”

De aceea, de la aceasta FUNDAMENTALA premisa ontologica, expunerea noastra privind identificarea concluziilor referitoare la comunism va urmari doua cai care, in final, se vor reuni.

Astfel, o prima cale va fi aceea a concluzionarilor privitoare la natura preponderent teoretica (si) intrinseca a fenomenului comunist, plecand de la insasi definirea comunismului.

Si, ca o prima concluzie a caii alese, va trebui sa observam ca, in comunism, proprietatea comuna, colectiva, devalmasa, asupra mijloacelor de productie poate fi gestionata – asemeni oricarei alte proprietati indivize – DOAR prin consensul TUTUROR proprietarilor. Decizia majoritara, proprie capitalului privat, nu numai ca nu functioneaza in comunism, ci este chiar CONTRARA spiritului si literei acestuia.

Din acest punct de vedere, de exemplu, bolsevismul leninins abdica, cu siguranta, de la marxism.

De altfel, este elementara observatia – pe care, totusi, nu am gasit-o nicaieri si de nimeni expusa – potrivit careia „unanimitatile” comuniste sunt tocmai reflectarea consensului obligatoriu impus de gestionarea proprietatii socialiste, comune, apartinand tuturor.

In consecinta, comunismul este incompatibil cu democratia careia, pentru a functiona, ii este suficienta majoritatea.

Mergand pe aceasta cale in continuare, prima concluzie o impune si pe cea de-a doua. Caci, afirma marxistii, principala si ireductibila contradictie in capitalism (generatoarea tuturor relelor) consta in incompatibilitatea dintre caracterul privat si caracterul social al muncii. Se intelege, prin „social”, contributia (directa a) general comuna a tuturor participantilor la actul lucrativ si, prin extensie, contributia, fie ea si indirecta a tuturor membrilor colectivitatii.

Desigur, afirmatia este falsa!!!

Motivul este unul cat se poate de evident – desi nu l-am vazut a fi invocat – si el este dat de diviziunea sociala a muncii, care cuantifica calitativ si cantitativ (inca din preistorie) activitatea individuala. Inclusiv cea prestata intr-un grup. Cuantificare care, daca este luata in calcul, interzice practic si teoretic capitalizarea egala a unor prestatii lucrative, diferite calitativ si cantitativ. Faptul e confirmat inclusiv de principiul socialist al repartitiei: „de la fiecare dupa posibilitati/aptitudini, fiecaruia dupa munca”.

In realitate – si aceasta este cea de-a doua concluzie la care ajungem, vrand, nevrand – incompatibilitatea fundamentala, ireductibila, este cea existenta in comunism, prin care constatam ca: proprietatea comuna asupra bunurilor mijloace de productie este incompatibila cu proprietatea privata/personala a fiecarui individ asupra propriei sale forte de munca, cea care creeaza bunurile mijloace de productie.

De unde rezulta si cea de-a treia – si poate cea mai importanta – concluzie: comunismul este INCOMPATIBIL cu LIBERTATEA. Sau, si mai precis spus: din punctul de vedere al libertatii, comunismul nu este (doar) o utopie, ci o CONTRADICTIE IN TERMENI.

Sa abordam acum cea de-a doua cale, care tine cu precadere de transpunerea dogmei marxiste, in practica socialismului real.

Si vom observa cum, din premisa primordiala, fundamentala, decurge, in mod implacabil, prima concluzie privitoare la transpunerea, in praxisul socialismului real, a naturii si esentei doctrinare a comunismului, concluzie care statueaza ca: in comunism, statul NU poate fi proprietarul mijloacelor de productie, deoarece acestea se afla in proprietatea COMUNA a TUTUROR membrilor colectivitatii, a INTREGULUI POPOR. Daca, totusi, in practica socialismului real, statul isi aroga dreptul de proprietate asupra mijloacelor de productie, atunci organduirea cu pricina nu mai este socialista, ci capitalista. Mai precis, capitalist monopolista.

Iar daca privim lucrurile din perspectiva inversa, cea in care, prin invocarea neavenita a unui fals punct de vedere juridic, intregului popor i se refuza calitatea de proprietar in comun al mijloacelor de productie, atunci comunismul nu poate da nastere la alcatuiri juridice, potrivit normelor de drept. Prin definitie adica, comunismul se situeaza atunci in afara legii. A oricarei legi.

Ca o a doua concluzie, corolar al primei, se va impune atunci constatarea ca, in comunism/in socialismul real, statul poate fi DOAR administratorul mijloacelor de productie, nicidecum proprietarul lor.

Drept urmare, ca o a treia concluzie decurgand din cea de-a doua, vom constata ca, pe cale de consecinta, nici statul post-comunist, in calitate de mostenitor asumat al statului comunist, NU esti si nici NU poate fi proprietar al mijloacelor de productie acumulate in socialism si, dupa caz, redevenite capital. Proprietarul lor, al mijloacelor de productie, ramane in continuare, si dupa 1990, intregul popor, toti membri colectivitatii, traitori in fostele state socialiste.

In atare situatie, statul post-comunist este un INFRACTOR care a FURAT – in cazul Romaniei, prim promulgarea de catre Ion Iliescu a legii 15/1990 – de la propriii cetateni, intreaga lor avere comuna, avere pe care a instrainat-o si o instraineaza la fel de INFRACTIONAL, prin ceea ce, in mod cu totul fals, este numit a fi „privatizare”.

Punand acum la final, cap la cap, cele doua seturi de concluzii derivate din premisa fundamentala privitoare la natura, esenta, si practica comunista vom (putea) afirma urmatoarele:

  • Avem convingerea ca, la originile pe care i le cunoastem (atat cat le cunoastem), comunismul este o conspiratie menita a se derula pe parcursul mai multor generatii, avand ca scop final acapararea absoluta a puterii in beneficiul unei minoritati oculte, privilegiate.

Aceasta convingere ne este data de chiar analiza principalelor texte doctrinare comuniste, care releva incongruente ireconciliabile, provenite nu dintr-o insuficienta cunoastere a unei realitati (pe care comunismul vrea oricum sa o schimbe), ci dintr-o patenta rea credinta. Patenta rea credinta pe care exegetii comunismului, fie ei critici sau adepti, o pun (cei mai multi tot cu rea credinta) doar in seama exponentilor vizibili: Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, Castro. Exegeti care, astfel, au evitat si evita, in continuare, sa demanteleze nucleul dur al doctrinei, care consta in raportarea cauzala a tuturor aspectelor cu statul de efect: lupta de clasa, teroare revolutionara, economie planificata, birocratie omniprezenta si omnipotenta etc., la cauza primordiala reprezentata de desfiintarea proprietatii private si inlocuirea ei cu proprietatea comuna.

  • Avem deci convingerea ca, de fapt, cei peste 150 de ani de iesire la rampa a comunismului, mai intai ca proiect si apoi ca punere in practica a acestuia, au avut menirea de a crea, pas cu pas, conditiile propice de dominare absoluta a lumii de catre acea minoritate oculta care nu este neaparat cel mai fidel reprezentata de finanta mondiala. Pentru credibilitatea enuntului anterior este suficient sa aducem ca argument episodul (declansarii) „Marii Revolutii Socialiste din Octombrie”, episod care nu este altceva decat o succesiune nesfarsita de evenimente nici acum pe deplin elucidate.
  • Drept pentru care, in final, luand aminte la instaurarea comunismului, avem convingerea ca asa-zisa lui cadere este doar o etapa de parcurs a acestuia si ca privatizarea comunismului, despre care am scris in paginile „Certitudinii”, este o CERTITUDINE in contextul mai larg al globalizarii.

Privatizarea comunismului fiind, asadar, procesul care serveste in cea mai mare masura puterea absoluta, conferita de monopolul proprietatii private, controlate ocult, putem spune fara teama de a gresi: iata adevarata incheiere la „Capitalul” lui Marx.

A consemnat pentru dumneavoastra Serban Popa via CERTITUDINEA, nr. 57 din 2020.

/0 Comments/by
,

Catalin Berenghi – Antidotul la CORONAVIRUS

Catalin Berenghi - Antidotul la CORONAVIRUS

Revin la ideea, formulata in urma cu doua numere, ca, daca nu putem salva tara, macar sa salvam Bucurestiul. N-are legatura cu ONG-ul lui Nicusor Dan, e vorba de salvarea oamenilor, pentru ca, de fapt, omul e tinta finala a oricarui demers cinstit. Omul concret din Bucuresti, in cazul de fata, cu necazurile lui, cu nemultumirile lui, cu problemele lui create de inconstienta sau lacomia altor oameni, dar si cu propria complicitate prin tacere si lipsa de reactie la jaful si distrugerea care se desfasoara sub ochii lui. Am vorbit atunci despre un proiect concret de transformare a gunoaielor in resurse, prin tehnologia EcoHornet.

Acum a aparut o amenintare planetara care ne pune tuturor in pericol iminent vietile. In timp ce intreg mapamondul a intrat in fibrilatii de teama inspaimantatorului flagel Coronavirus, solutia impotriva lui se afla in Romania si apartine inginerului inventator Dumitru Panculescu (aflat deja in negocieri, pe mai multe filiere, cu chinezii). Inventia lui este un aparat care functioneaza cu plasma rece si care distruge, prin ardere si prin alimentare cu ozon, ORICE FEL DE MICRO-ORGANISME, inclusiv Coronavirus-ul.

Mai mult decat atata, poate consuma tot fumul ce polueaza atmosfera din spatiile inchise sau deschise, in functie de marimea aparatelor. Este o tehnologie (numita Tehnologia PANCUANTIC) prin care aerul atmosferic este depoluat fara utilizarea consumabilelor si fara sa genereze poluanti secundari. Nu mai pomenesc de faptul ca Romania a avut deschise, in anul 2017, doua proceduri de infringement pe subiectul calitatii aerului, iar Comisia Europeana a aratat ca poluarea atmosferica provoaca mai mult de 25.000 de decese premature pe an in Romania.

Aparatele si echipamentele realizate in ultimii 10 ani prin tehnologia PANCUANTIC, au produs peste 1 milion km3 de aer curat. Inventia inginerului Dumitru Panculescu este brevetata in Romania si SUA, iar aparatele realizate au fost medaliate cu aur la saloanele de inventica nationale si internationale de la Bucuresti, Bruxelles si Geneva.

Pentru cei care pretind ca Primaria nu are instrumente sau bani pentru dezvoltarea unei linii de productie, reamintesc ca, inca din 2007, Comisia Europeana a creat un sistem transnational dedicat transferului tehnologic in UE, care se numeste „Enterprise Europe Network”. Reteaua e construita cu scopul de a ajuta institutele de cercetare, universitatile si intreprinderile mici si mijlocii sa-si dezvolte potentialul de inovare, oferind si un serviciu la care antreprenorii pot solicita consiliere.

Pot sa pun problema si altfel: se apropie termenul scadent acordat Romaniei pentru conformarea la directivele europene pe probleme de mediu. Daca nu ne conformam, urmeaza amenzile Comisiei Europene. Stiti cat vor fi de mari? 200.000 Euro/zi, respectiv 6 milioane de Euro/luna, in primele luni, si 1.000.000 Euro/zi, respectiv 30 de milioane de Euro/luna, in urmatoarele luni. Asta in timp ce calculul estimativ al unui metru cub de aer proaspat, rezultat ca urmare a functionarii aparatelor Pancuantic, pentru un necesar de 12.000 m3/ora de aer proaspat, este de 0,01 Euro centi.

Dar sa revin la Coronavirus, care poate „exploda” din clipa in clipa si in Romania, extinzandu-se necontrolabil, in toate spatiile de carantina. Aparatul inginerului Dumitru Panculescu poate face o sterilizare totala cu ozonul produs, astfel incat virusul nu se mai poate propaga de la om la om.

Multi vor spune, probabil, ca problema prezentata nu e de competenta Primariei Capitalei. Proabil asa au gandit si primarii care s-au perindat pana acum. Nimic nu era de competenta primarului, de aceea nu au facut nimic pentru bucuresteni. De aceea, va intreb direct: vreti tot asa? Votati-i pe oricare dintre ei! Ei sunt Coronavirus-ul vietii noastre publice, caci vin din zonele politice infectate. Vreti antidotul la Coronavirus? Votati-ma pe mine!

A consemnat pentru dumneavoastra, Catalin Berenghi via certitudinea.ro, numarul 58, 2020.

/0 Comments/by
Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (II)

Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (II)

pamfil seicaru, 23 august 1944

Pamfil Seicaru - Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (II)

Cunoasteti Dv., Domnule General, in istorie un popor care sa se faleasca, sa manifeste o bucurie asa de zgomotoasa pentru ziua infrangerii? Stai nedumerit in fata acestei rasturnari cinice a notiunilor tuturor valorilor morale.

Si nu vi se pare Dv. suspecta insistenta cu care atribuie actul capitularii en rase campagne Regelui Mihai, astfel ca cei in adevar responsabili sa se poata lepada de raspunderea consecintelor provocate?

Nu cunosc in istorie ca un rege sa fie proclamat erou, pentru ca nefericitul a capitulat, si ma inspaimanta consecintele politice ale celor intamplate intre 23 august si 12 septembrie [1944], consecinte menite sa dea un aspect dramatic crizei constitutionale create prin abdicarea Regelui, indiferent de conditiile in care a fost data abdicarea. Sunt probleme de viitor pe care numai naivii isi pot imagina ca vor fi solutionate cantand Traiasca Regele si proclamand ca Regele Mihai a salvat poporul roman, printr-un fals armistitiu. Dar acestea sunt probleme pe care numai natia are autoritatea sa le solutioneze.

Eu raman mai departe credincios valabilitatii razboiului contra Rusiei. Condamnat la moarte in 1945 ca criminal de razboi, pentru crima de a fi crezut in dreptatea natiei mele, de a fi crezut ca Basarabia si Bucovina erau pamanturi romanesti, cuprinsul de tara in care nu-i palma de pamant sa nu fie udata cu sange moldovenesc. Pastrez ca un titlu de glorie acea condamnare care a omagiat activitatea mea de gazetar al razboiului contra Rusiei Sovietice si veti recunoaste si Dv., Domnule General, ca nu-i greu azi sa mi se dea dreptate, sa mi se ratifice mandria pe care o simt de a fi primul condamnat la moarte de regimul ocupatiei rusesti.

De aceea ma simt dator sa fiu interpretul acestei legitime revolte a poporului roman fata de spectacolul rusinos al asa-zisilor reprezentanti ai partidelor, care va impiedica sa formati acel comitet de actiune romaneasca, pe care il doreste – se pare – Departamentul de Stat american. De aproape sapte luni stiu ca va zbateti cu o nobila persistenta de a netezi asperitatile si a gasi o formula impaciuitoare, ca cel putin in aparenta sa dea impresia unei unitati a tuturor exponentilor opiniei publice nationale. Si n-ati izbutit. In momentul cand vi se pare ca ati potolit toate pasiunile invrajbite, ca ati amutit toate pretentiile, survine un accident neprevazut, care naruie ceea ce vi se pare bine consolidat.

S-ar parea ca asistam la stradania Mesterului Manole. Nimic nu va indreptateste sa credeti ca ceea ce nu ati izbutit pana astazi, cu toate sfortarile facute, veti realiza maine.

Dar sa admitem ca aceasta truda ar fi incoronata de succes: ce valoare politica ar avea aceasta vremelnica ajustare de interese, intr-un moment in care se cere o unitate de vointa, de sacrificiu, demne de cel mai neprihanit idealism?

Nu intreb cat timp pot dura reconcilierile unor interese, cand interesele sunt atat de triviale. Ma intreb numai ce poate reprezenta ca autoritate un asemenea guvern sau comitet national pentru poporul roman. De ce pun aceasta intrebare?

Pentru ca un asemenea comitet national sau guvern in exil, maine cand va incepe razboiul, va avea pretentia sa ceara poporului roman organizarea insurectiei nationale. Acest guvern va lua desigur si angajamente de viitor, obligatorii pentru poporul roman. Fiecare are dreptul si datoria sa va intrebe: Cum credeti ca veti putea intreprinde ceva la inaltimea tragica a vremurilor cu indivizi ce nu fac decat sa-si agite pretentiile, fara sa fie un singur moment emotionati, intimidati de ingrozitoarea mucenicie a natiei? Cred ca nu veti putea prezenta drept o echipa idealista aceasta colectie abjecta de haimanale. Nimeni nu va crede, si in fondul constiintei, nici Dv. nu o credeti.

La picioarele lui Crist care agoniza pe cruce, paznicii isi imparteau hainele crucificatului. Este imaginea sinistrei tocmeli dintre asa-zisii reprezentanti ai partidelor si a natiei crucificate.

Deci, Domnule General Radescu, valoarea morala a unui asemenea comitet a fost anulata prin chiar penibilele tocmeli care sunt mai exact cunoscute in tara decat le cunosc eu la Palma de Mallorca. Veti ramane poate surprins ca eu am aflat din scrisorile primite din tara de fazele prelungite ale acestei gestatii a faimosului comitet national. Si sa nu va imaginati un singur moment ca concluziile politice din tara sunt favorabile acestei farse.

Dar sa analizam si alt aspect. Ce valoare au partidele ca expresie a vointei nationale? In ce masura, in situatia lor de astazi, pot angaja poporul roman in ceea ce priveste viitorul?

Orice razboi inseamna o revolutie, si cu atat mai mult vor insemna aceste doua razboaie, caci trebuie sa luam in consideratie si pe cel de-al treilea razboi mondial, altfel toata zbaterea Dv. nu si-ar avea nici un obiect, nici o ratiune. Va amintiti ce partide existau in 1916, ce personal politic si ce partide noi au aparut in 1919. Pastrez amintirea acelui Parlament din 1919, asa de neasteptat in compozitia lui, pentru cei care isi inchipuiau ca viata politica a unei natiuni se creeaza si se continua in cluburile partidelor, si nu se zamisleste din existenta eroica a transeelor. Si Dv. stiti prea bine ca Ionel Bratianu luase toate masurile sa reduca cat mai mult din libertatea de exprimare a curentelor de opinie, punand la interne pe Generalul Arthur Vaitoianu, in guvernul zis de alegeri al Generalului [Constantin] Coanda. Nu discut valoarea politica a curentelor de opinie care s-au impus prin acele alegeri, ci constat doar faptul ca in afara de Partidul Liberal, care s-a mentinut in actualitate numai datorita mijloacelor laturalnice (regizor fiind Barbu Stirbey), nici Partidul Conservator nuanta [Alexandru] Marghiloman, nici Partidul Conservator, nuanta M. Cantacuzino, nici Partidul Conservator al lui Tache Ionescu nu au mai putut exista. Razboiul lichidase tot ce fusese viata politica pana in 1916. Imi amintesc de nedreapta popularitate a lui Ionel Bratianu care realizase unitatea nationala si in iunie 1919 daduse Romaniei rolul de jandarm al Europei, lichidand republica lui Bela Kun, [pentru] ca, in august, poporul roman sa aiba satisfactia de a vedea armata romana intrand in Budapesta. Si totusi… Ar fi o naivitate sa se creada ca partidele care au existat inainte de februarie 1938 vor mai reprezenta maine ceva.

Pe la 500 inainte de Hristos, filosoful Heraclid spunea, pentru a plasticiza ideea eternei deveniri, ca nu te scalzi de doua ori in apa unui rau. Era imaginea curgerii continui a istoriei.

Dar sa admitem ca dupa aceste razboaie mondiale nu se va schimba nimic in viata politica a Romaniei si partidele care au fost (cum au fost si ce au facut nu ne mai intrebam) vor fi aclamate maine si, din toate aceste suferinte, poporul s-ar dovedi incapabil sa traga vreo concluzie politica, sa desprinda o idee noua. Indreptatiti suntem sa ne intrebam: cine reprezinta Partidul National-Taranist, cine sunt agresivii lui mandatari?

Nu cunosc validitatea mandatelor pe care se spune ca le-ar fi eliberat personal Iuliu Maniu si in ce imprejurari, nici nu le voi pune in discutie. Dar orice roman este indreptatit sa puna in discutie valoarea morala a persoanelor care pretind a fi mandatare ale Partidului National-Taranesc, Gr. Niculescu-Buzesti, [Constantin] Visoianu si [Alexandru] Cretzianu, atunci cand aceste persoane urmeaza sa figureze intr-un comitet national roman.

Pot figura, indiferent de orice hartie emanata de la Iuliu Maniu, ca membri intr-un comitet national roman, romani care maine vor fi chemati de natie la raspundere pentru crima de inalta tradare? Poate veti fi surprins de gravitatea afirmatiei, de aceea ma simt obligat ma explic.

In cursul anului 1943, ministrul de externe, Mihai Antonescu, s-a straduit sa realizeze un contact si ulterior un acord de armistitiu cu anglo-americanii. Inutil sa insist asupra importantei unei asemenea actiuni, facuta inainte de Conferinta de la Teheran, daca ar fi izbutit sa realizeze ceea ce isi propusese. Toate straduintele ministrului de externe au fost sabotate de functionarul Niculescu-Buzesti, care a organizat in Ministerul de Externe cea mai infama oficina impotriva intereselor romanesti, o vasta asociatie care cuprindea majoritatea functionarilor acelui minister. Nimeni nu putea fi trimis in misiune fara aprobarea lui Buzesti. Un curier nu putea pleca fara aprobarea acestui individ, care tesuse ca un paianjen panza necesara spre a capta intreaga actiune diplomatica a tarii. Incepand din februarie 1943, M. Antonescu era doar formal ministru de externe, pentru ca, de fapt, ministru era Niculescu-Buzesti, a carui unica ambitie era de a ajunge ministrul acordului de armistitiu. Si nu mai este nici un secret ca in timpul razboiului acest domn a avut schimb de scrisori cu ambasadoarea Rusiei la Stockholm, Doamna [Alexandra] Kolontay.

In august 1943, Antonescu numeste la recomandarea lui Maniu pe Cretzianu, ministrul Romaniei la Ankara, cu acelasi scop de a contribui la ajungerea unui acord de armistitiu.

Indiferent de inferioritatea ministrului de externe, admitand chiar nulitatea lui M. Antonescu, erau in joc interesele tarii si oricine era obligat sa sprijine sfortarile ministrului de externe pentru a smulge Romania dintr-o alianta care incepuse sa arate perspective amenintatoare. Cretzianu, de acord cu Niculescu-Buzesti, nu a actionat, facand tot ce i-a stat in putinta ca sa zadarniceasca sfortarile ministrului de externe. Fara indoiala, o scelerata conspiratie de ambitii disparate, dar curios e ca efortul lui Buzesti coincidea perfect cu interesele Rusiei Sovietice, care cereau ca Romania sa continue sa ramana alaturi de Germania pana ce trupele rusesti vor ajunge pe teritoriul romanesc. Si asa a fost…

In aprilie 1944 se designeaza delegati pentru tratativele de la Cairo, Barbu Stirbey, socrul lui Cretzianu si al lui Buzesti, iar al doilea delegat Visoianu, cel mai nerusinat sovietofil, care, in decembrie 1939, a cutezat sa scrie un articol prin care a justificat atacul Rusiei Sovietice impotriva Finlandei.

Ce au determinat pe Rege si pe Iuliu Maniu sa-si dea consimtamantul la designarea acestor delegatii, recomandati de Buzesti, nu stiu si nici nu ma intereseaza. Dar sa admitem ca designarea ar fi fost impecabila, suntem indreptatiti ca romani sa examinam rezultatele obtinute de cei doi delegati. De la 14 aprilie la 22 august 1944, nu s-a izbutit sa se ajunga la semnarea unui acord de armistitiu, informatiile trimise Regelui si lui Iuliu Maniu au fost false, astfel ca Regele a ordonat incetarea ostilitatilor, fara sa existe un acord de armistitiu semnat.

Un armistitiu este un act bilateral, acordul a doua vointe, or, la 22 august, Regele Mihai a fost impins la o capitulare fara conditii, o capitulare en rase campagne, exact cum au voit-o rusii. Va rog, Domnule General, sa consultati specialisti in dreptul international si veti vedea ca, fara exceptie, vi se va spune ca actul de vointa unilaterala de incetare a ostilitatilor se cheama capitulare. Primul rezultat a fost 130.000 de ostasi romani luati prizonieri, batuti, scuipati, schingiuiti de rusi, prizonieri a caror vina era de a fi executat ordinul Regelui. Si nu se vorbeste nici de cei 20.000 de deportati din Moldova, in primele zece zile dupa capitulare. Acestea sunt primele rezultate ale acceleratei mistificari de la Cairo, opera brelanului tradarii Niculescu-Buzesti, Cretzianu, Visoianu.

Credeti Dv., Domnule General, ca aceasta crima de inalta tradare poate fi acoperita? Credeti ca se pot evita raspunderile? In tara a inceput lumea sa confrunte situatia Romaniei si a Finlandei, sa-si dea seama ca Finlanda, nefiind operata de tradatori, a semnat intr-adevar un armistitiu, iar Romania a fost impinsa la o capitulare fara conditii. Si cum vreti sa figureze asemenea indivizi intr-un comitet national, chemat sa ia hotarari asa de grave si sa impuna poporului roman tragicul sacrificiu al unei insurectii armate?

In ziua cand plutonul de executie ciuruia trupul Maresalului Antonescu, se da pentru prima data in Romania un continut ideii de raspundere. Si acest precedent forma norma dupa care vor fi stabilite raspunderile mistificarilor de la Cairo, care au dus la capitularea de la 23 august si aplicate sanctiunile. Cine ar voi sa le evite, ar deveni implicit complice, neputand sa realizeze altceva decat o teribila incruntare a natiei, unica instanta de judecata a tuturor, a umilului soldat ca si a Regelui.

Individul Niculescu-Buzesti, in tactica lui, nu aduce nimic nou si nici nu prezinta ceva inedit in procedeele rusesti. In 1919 a izbucnit scandalul Azef, unul din cei mai teribili sefi ai terorismului rusesc, pe care ziaristul Bultzef il demasca, dovedind ca este un simplu agent al Ohranei (bunica Cekai, G.P.U.- ului si N.K.V.D.-ului). Sa admitem [ca] informatiile mele se reduc la simple banuieli, dar se poate constitui un comitet national de actiune, chemat sa angajeze poporul roman intr-o insurectie armata, un comitet avand in compozitia lui oameni banuiti a fi avut legaturi tradatoare cu Moscova? Si printr-o stranie coincidenta – studiati cazul Azef – in 1946 politia Anei Pauker descopera planul unei conspiratii organizata de Partidul National-Taranesc, precum si toate piesele necesare, pentru a condamna pe Maniu, Mihalache etc. …

Dar, alta coincidenta, Buzesti, regizorul conspiratiei, iesise la timp din tara, la fel cum se evaporase, la momentul oportun, agentul Azef. De ce nu examinati la lumina acestor fapte si actiunea de azi a brelanului accelerat? Nu serveste mai departe interesele Rusiei Sovietice? Ar fi pacat sa incercati a prezenta natiei, careia i se vor cere noi si inspaimantatoare sacrificii, niste indivizi suspecti, drept autoritate chemata sa zvarle poporul roman in inclestarea unei lupte teribile. Sunteti sigur ca nu vor continua sa joace mai departe rolului lui Azef de agenti provocatori? De ce aveti nevoie de girul partidelor, cand acest gir nu are nici o valoare si nu vi-l cere nimeni? De ce e nevoie in acest moment?

In primul rand de formarea unui comitet chemat sa recruteze voluntari pentru injghebarea unei armate romanesti. Sunteti mai in masura sa stiti ce imens numar de romani capabili sa poarte armele se afla peste hotare. Si cu atat mai necesara este constituirea unui corp de voluntari, cu cat in Germania si Austria se afla atatia ofiteri si soldati romani, sortiti sa fie primele victime ale unei inaintari sovietice. Ma intreb cu groaza ce soarta le este rezervata acestor romani. Vor fi ucisi ca niste caini, atunci cand ei ar putea forma adevarate armate romanesti. V-ati trudit atata amar de vreme sa amintiti unor suflete sterpe de imperativele Patriei, nu este mai politic, mai national ca sa indreptatiti nobilele Dv. eforturi pentru a scoate din campurile de concentrare energiile romanesti aflate in Germania. Nu este obligatie pentru oricine are posibilitatea sa ia contact cu autoritatile militare, sa faca toate sfortarile spre a salva aceste vieti romanesti? Si, tocmai pentru ca va bucurati de increderea Departamentului de Stat american, trebuie s-o faceti.

Acest corp de voluntari ar forma un element de mai mare autoritate si eficienta decat calomnia unui guvern in exil, care sa consume banii tarii si sa ceara natiei noi sacrificii. Sunteti militar, ganditi ca militar, nu va lasati prins in smarcurile politicianismului, actionati ca un soldat, deoarece este mai util decat jocul dozajului pentru a impaca toate trivialele ambitii si toate vulgarele pretentii. Romania cere o solutie eroica, natia cere sa-i dam exemplul sacrificiului si orice credinta are atata valoare cate sacrificii poate sa impuna. Chemarea libertatii este o chemare eroica, nu indemn la lasitate. Deci, nu vad necesitatea unui guvern. Daca l-ati realiza, nu ar avea nici o valoare morala pentru ca nu ar fi expresia unei actiuni spontane, tresarirea unor constiinte romanesti stapanite de tragedia natiei, ci rezultatul celei mai rusinoase tocmeli. Si ce scop ar avea acest guvern? Sa dea doar justificare banilor tarii, consumati de acesti amatori de confort? In Tara Romaneasca se stie tot si mai dureros este ca contrastul intre tragedia poporului roman si amatorii de valuta forte rascoleste pana in adancuri sufletul natiei.

Un comitet restrans, a carui unica menire sa fie crearea corpului de voluntari, destinat parasutarii in Romania, spre a duce lupta contra ocupantilor. Ca presedinte al unui asemenea comitet, cine v-ar putea contesta? Si, daca disperatii ambitiilor vor sa-si manifeste pasiunea pe care pretind ca o au pentru liberarea tarii, cine le-ar refuza dreptul de a participa la lupta ca voluntari, si a face rezistenta pe teritoriul tarii? Stiu ca acestia se vor imbolnavi subit, dar pentru natie va fi o verificare.

Cand fac o asemenea propunere, inteleg sa ma socotiti printre primii voluntari. La 54 de ani ma simt inca destul de tanar pentru a plati tributul datorat Patriei, si puteti sa dispuneti de mine cum veti socoti ca pot fi mai util intr-o actiune de liberare a tarii. In razboiul trecut, va amintiti de sergentul Donici, boierul moldovean, mort eroic in sarja de la Robanesti. Iubirea de Patrie ii scuturase de pe umeri povara anilor, ii redase vigoarea tineretii si impetuozitatea de a infrunta cu elan moartea. Istoria nu cunoaste natii care si-au cucerit dreptul la viata urcand pe branci pe scara de serviciu, ocolind cu staruitoare lasitate pretul sangelui pe care misterioasele legi ale istoriei i le cere. Incheiati comedia tratativelor si treceti la unica actiune pe care o impune tragedia natiei, organizarea armatei eliberatoare. Puteti fi pentru Romania ceea ce a fost generalul Draja Mihailovici pentru Iugoslavia. Sa fiti comandantul efectiv al corpului de voluntari care, parasutat in tara, va reinvia codrii, traditia haiducilor, dand pateticul exemplu al vointei de sacrificiu. Aceasta va insemna mai mult si mai efectiv pentru mangaierea poporului roman, decat sa fiti seful unui guvern de caraghiosi, pe care orice roman demn de acest nume il va dispretui.

Pentru americani, o asemenea actiune va egala cea mai reala si efectiva contributie in lupta impotriva bolsevismului. Viata nu are in sine nici o valoare, ideea pe care o reprezentam, sacrificiile inchinate acestei idei dau un pret vietii. Si cum pe toti ne asteapta la capatul vietii o moarte, este mai bine in numele unei credinte, careia ii dam ofranda multul sau putinul din cat ne-a mai ramas de trait. Sunt sigur ca nu veti ezita, atunci cand la Chisinau sunt atatia camarazi pe care ii asteapta asasinii ca sa-i rostogoleasca intr-o groapa comuna.

Natia asteapta nu un guvern, colectie de triviali ambitiosi, ci vointa de sacrificiu a noastra in lupta pentru eliberare, atunci cand, de mai bine de patru ani, cei care au ramas in infernul bolsevic indura martirajul.

Faceti apel, si la apelul Dv. vor raspunde toti cei pentru care Patria este altceva decat un grup de partid, vor raspunde toti cei care peste hotare nu sunt decat romani si sunt stapaniti de imaginea Golgotei Romanesti.

As dori sa dati acestei scrisori o singura interpretare, ca este expresia unei constiinte romanesti, strabatuta de tragicul vremii pe care o traieste natia. Nu am nimic de cerut, am insa de oferit, puterea mea de munca, energia mea, viata mea.

Pentru o actiune de eliberare a Patriei, puteti dispune de mine ca si de toti romanii egal de revoltati de palmuitorul spectacol al asa-zisilor exponenti ai partidelor.

Politica de partid maine, azi politica nationala.

Cu sentimente romanesti, al Dumneavoastra,

Pamfil Seicaru

/0 Comments/by
Bogdan Andronache – EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)
,

Bogdan Andronache – EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)

ecotree, bogdan andronache, reciclare

Bogdan Andronache - EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)

EcoTree este serviciul care va usura procesul de reciclare si reducere a deseurilor, iar Bogdan Andronache ne-a povestit mai multe in interviul de mai jos!

Care este povestea din spatele ideii, cum a aparut dorinta de a crea acest serviciu? Povesteste-ne putin despre tine si echipa, ce background aveti si de ce vreti sa porniti un startup in industria reciclarii?

Conceptul EcoTree a luat nastere acum 2 ani, pornind de la premisa ca putem aduce tehnologia si inovatia mai aproape de reciclare. La drum am plecat eu, Bogdan Andronache pasionat de tehnologie si inovatie inca de la varsta de 15 ani si asociatul meu, Alexandru Petrescu care administreaza propriul business inca din facultate.

In prezent, am reusit sa aducem in echipa membri talentati si parteneri care ne ajuta sa planificam corect, acoperind toate perspectivele necesare (marketing, design, juridic, development, research).

Impreuna, ne-am propus sa folosim cunostintele IT si de management dobandite in a imbunatati acest domeniu al reciclarii, avand convingerea ca un sistem inteligent poate revolutiona modul in care alegem sa actionam pe viitor in raport cu mediul.

Ce face mai exact EcoTree? Exista ceva asemanator in piata? Daca da, cu ce se diferentiaza?

EcoTree este un serviciu de tip cloud, o platforma deschisa, in care orice persoana fizica sau companie, fie generator de deseuri sau colector/valorificator sa poata administra usor si eficient actiunile de reciclare.

Platforme de „waste management” sau software in general, care si-au propus sa digitalizeze reciclarea mai exista, insa noi vrem sa realizam un ecosistem digital comun, deschis, unde sa isi poata da intalnire atat cei care „predau”, cat si cei care „colecteaza”. Abordarea este similara cu a companiilor de taxi, rezervari hoteliere, food delivery, speram ca si succesul lor sa ne urmeze (Uber, AirBNB, FoodPanda etc.).

Simplu spus, vrem sa facem sa fie foarte usor sa ai grija de mediul inconjurator.

Cum a fost experienta acceleratorului ReUse, cu ce lectii concrete ati ramas?

ReUse Hub este in sine o lectie, un loc in care multi oameni cu idei inovatoare si perspective diverse din domeniul reciclarii si-au dat intalnire. Am dobandit multe cunostinte atat de la ceilalti participanti, cat si de la oameni de afaceri de succes.

Spre exemplu, analizand planul de afaceri, arhitectura sistemului si modul de adresare de acum doi ani si prin comparatie astazi, observand cat de clare au devenit, cu siguranta putem afirma ca programul a contribuit semnificativ.

Care sunt planurile de viitor, ce veti face daca veti castiga?

Ne dorim sa lansam cat mai repede serviciul, sa contribuim la imbunatatirea indicatorilor de reciclare ai Romaniei, care oficial sunt pe la 5%, dar si sa ne facem cunoscuti international, unde apetitul pentru inovatia digitala si interesul fata de protejarea mediului sunt la cote inalte in acest moment.

Care crezi ca este viitorul antreprenoriatului in industria de reciclare/reducere a deseurilor?

Domeniul reciclarii merita si trebuie sa obtina multa atentie si promovare, fiind un loc neexplorat, fascinant. Pentru cei pe care il aleg, satisfactia poate fi dubla: o data prin succesul unei afaceri de nisa, dar si prin a fi parte din ajutorul dat mediului inconjurator.

Sursa: reusehub.ro.

/0 Comments/by
Nicolae Iorga – Popoare turanice parazitare

Nicolae Iorga – Popoare turanice parazitare

nicolae iorga, omul universal

Nicolae Iorga - Popoare turanice parazitare

„Popoare turanice parazitare” este o lucrare aparuta in 1915 la Editura Neamul Romanesc, dupa conferinta tinuta de Nicolae Iorga la Ateneul Roman, in ziua de 7 decembrie 1914. Cartea a fost reeditata dupa 100 de ani de la discursul marelui istoric, la cunoscuta editura Vicovia, din Bacau.

Titlul nu e pretentios, cum ar parea, la prima vedere, „Popoare turanice parazitare”. Sunt totusi dator un cuvant de explicatie in ceea ce priveste felul special cum popoarele turanice pot fi parazitare. Un popor turanic trebuie sa fie parazitar pana la disparitie sau pana la convertirea lui – lucru foarte greu, pentru ca cere bun simt; nu toate lucrurile grele cer bun simt, dar toate lucrurile care cer bun simt sunt grele – deci, pana la acel act, foarte greu, care este convertirea unui brutal popor entuziast intr-un modest popor inzestrat cu bun simt. Cum de am ajuns sa gandesc la aceasta problema? Ea mi s-a impus inca de la inceputul razboiului actual, si mai ales din momentul cand, pe langa ascutita nota maghiara care, amintea campiile catalaunice, in razboiul acesta a rasunat – daca se poate intrebuinta acest eufemism –, guturalul strigat de razboi otoman, scos insa din gatlejurile care, va asigur, nu isi au originile fiziologice in veacul al XIV-lea si al XV-lea, caci gatlejurile care scot strigatele de „razboi sacru” astazi sunt, in foarte multe cazuri, cate un onorabil gatlej semit sau armenesc – de June Turc daca voiti, de foarte June Turc, de tot ce poate fi mai June Turc, asa de june chiar incat nu mai e Turc de loc. Mi s-a parut – desi, de o parte, era un glas asa de ascutit, iar, de alta, o guturalitate asa de necajita, ca intre unul si altul este oarecare legatura, ca seamana in actiunile lor prezente aceste doua popoare.

Si atunci m-am gandit si la alte popoare care se gasesc in situatia lor ori s-au gasit candva, si mi-am pus intrebarea: cum se poate explica aceasta? Ar zice cineva: acestea sunt popoare exagerate, si in special Maghiarii au reputatia de popor exagerat. Numai cat zicand aceasta nu se explica mare lucru.

Noi, acei care avem si ocupatii stiintifice, chiar cand facem politica, e natural sa ne satisfacem mai greu cu un raspuns usor, si am cautat deci sa-mi explica astfel de ce seamana vechiul meu obiect de studiu, Turcul cu noul meu obiect de studiu, Maghiarul, in felul cum se comporta, si nu numai astazi, fata de alte natiuni.

Ungurii, Maghiarii, sunt un popor turanic. Si Turcii vechi, si Tatarii, tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost, ca si ceilalti. Ba inca – spune cu dreptate, intr-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si intre Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si, deci, intelegeti ca eu aveam in fond dreptate cand nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan.

E foarte usor, pentru un Turanian viteaz si neastamparat, sa cucereasca. Este foarte usor, pentru un an brutal si fara scrupule, sa-si mentina dominatia. E imposibil insa, pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a intalnit-o si a imprumutat-o.

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Noul nationalism
,

Calin Georgescu – Noul nationalism

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Noul nationalism

Societatea romaneasca, bine manipulata, echivaleaza nationalismul cu sovinismul, xenofobia, antisemitismul. In ultimii 26 de ani am fost conditionati sa gandim ca apararea identitatii si suveranitatii nationale inseamna aceste trei cuvinte. Ele au fost folosite pe post de spray paralizant ca sa ne anihileze reactiile de aparare cand incercam sa protestam impotriva pierderii identitatii si jafului sistematic la care a fost supusa Romania de catre agentii culturali si economici ai neoliberalismului globalizant. Nu NATO a distrus Uniunea Sovietica! Nu tancurile Abrams au sfaramat bolsevismul care stergea identitatile nationale pentru a forma un om nou fara radacini, ci sacrificiul patriotilor romani, rusi, polonezi, lituanieni. Daca rusii n-ar fi fost nationalisti, Uniunea Sovietica nu s-ar fi destramat. Nationalismul polonez, cu radacinile lui crestine, a insuflat rezistenta anticomunista a sindicatului Solidaritatea; nationalismul lui Ceausescu a salvat Romania in 1968, iar, in 1989, romanii au murit pentru dezrobirea Romaniei, nicidecum pentru Noua Ordine Mondiala, „drepturile omului” si ale comunitatii gay!

Romania are nevoie de un nou nationalism, adaptat provocarilor secolului XXI!

Un nationalism bazat, mai presus de toate, pe viziunea crestina a limitei, a infranarii si a dragostei fata de Hristos si fata de aproapele nostru. Suveranitatea nationala cere actiune si fapta crestin-ortodoxa care sa intareasca mediul comunitar, ideea de dezvoltare durabila si de cooperare intre natiuni suverane, pentru apararea propriului patrimoniu natural si cultural, tinand seama ca avem o singura planeta. Trebuie sa cooperam cu celelalte natiuni, nu pe baze abstracte si interese financiare inguste, dupa legile neoliberalismului, ci pe baza de vecinatate sau/si afinitati etnice si culturale.

Nationalistul roman adevarat actioneaza din dragoste, nu din ura. Resentimentul si ura fata de alte popoare ii sunt sentimente necunoscute. Dimpotriva, el considera ca binele pe care-l doreste tarii sale, cum ar fi suveranitatea nationala sau controlul asupra patrimoniului natural si cultural, trebuie sa fie si binele de care sa beneficieze celelalte natiuni. De pe aceasta pozitie incearca sa inteleaga conflictele din lume. Nu este insetat de razbunare, ci de dreptate. Desi iubeste traditia si respinge partea decadenta a societatii moderne, nationalistul nu este pironit in trecut sau intr-o viziune defetista asupra lumii. Nici nu este „izolationist”, repliat asupra lui insusi. In relatiile internationale, va condamna orice stat artificial care va oprima o colectivitate istorica de pe teritoriul lui. Nu este etnicist sau rasist. Lupta ca sa-si apere „nevoile si neamul” si intreaga civilizatie romaneasca.

A fi nationalist roman inseamna sa fii, fara rezerve, un aparator al statului-natiune. Natiunea este vatra comunitatilor organice – familia, parohia, satul, comunitatile voluntare gen bresle, cooperative – fara de care nu poate exista o societate stabila, prospera si dreapta. In ultimii 26 de ani, natiunea noastra a fost fragmentata in mici „bisericute” cu interese divergente. Dintr-un popor unit, suntem pe cale sa devenim o populatie dezbinata, care si-a pierdut rostul.

Nationalismul romanesc al secolului XXI respinge in mod hotarat nationalismul expansionist, fie el teritorial sau cultural (vezi Jobbik din Ungaria, Sectorul de Dreapta din estul Ucrainei). Acesta este o relicva a secolului XX si se bazeaza pe ideologii rasiste si pe darwinism social. De fapt, nationalismul expansionist este o forma de imperialism, caci vrea sa-si exporte ideologia si sa controleze interesele economice in statele vecine sau chiar in unele mai indepartate. In locul nationalismului expansionist, nationalismul romanesc va promova un nationalism crestin – crestin in sensul in care provocarile acestor timpuri (provocari economice, ecologice, sociale sau de alta natura) isi gasesc solutia in felul nostru de a fi crestin, in general, si crestin-ortodox in particular. Aceasta implica respingerea fariseismului, a habotniciei si a oricarei utilizari a Bisericii in promovarea unei agende politicianiste.

Nu putem reveni la dreapta randuiala romaneasca daca scopul nostru ultim, ca persoana si colectivitate, nu este cautarea, mai intai si cum se cuvine, a Imparatiei lui Dumnezeu, incepand de aici, din lumea aceasta. Mai presus de toate, avem nevoie de solidaritate in virtutea unui ideal comun, care este din aceasta lume si de dincolo de ea.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/1 Comment/by
Grigore Vieru – Continuatorul lui Eminescu

Grigore Vieru – Continuatorul lui Eminescu

grigore vieru, eminescu

Grigore Vieru - Continuatorul lui Eminescu

In parcul Herastrau, la intrarea dinspre piata Charles de Gaulles, printre multele statui de poeti si scriitori amplasate se afla si cea a poetului Grigore Vieru. Putina lume cunoaste si intelege importanta acestui om de tara. Unul din putinii oameni de cultura care a militat constant pentru reunificarea Romaniei cu Basarabia. Astazi se implinesc 85 de ani de la nasterea sa. Astfel, din partea redactiei Romania Culturala enumaram cateva momente importante din viata poetului.

Se naste pe 14 februarie 1935, in satul Pererita din Basarabia. Scoala o face in satul sau natal urmand scoala medie din Lipscani, pe care o termina in 1953.

Inca din studentie, scrie o serie de versuri pentru copii intitulata Alarma fiind foarte apreciat de critica literara.

Dupa studentie, continua ca redactor la diverse publicatii, in special pentru copii.

A fost un mare iubitor al poeziei eminesciene, drept pentru care in 1964 publica in revista Nistru poemul Legamant:

Stiu: candva, la miez de noapte,

Ori la rasarit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cartii Sale.

In anul 1968 apare volumul de poezii Numele tau, care ii aduce o recunoastere binemeritata a criticii literare. Este considerata o aparitie poetica originala si devine, incepand din anul lansarii, obiect de studiu la cursurile universitare de literatura nationala contemporana. Poemele sale sunt dedicate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brancusi, Nicolae Labis si Marin Sorescu si devine un autor demn de a intra in cadrul eminent al literaturii romane pentru prima data cand asemenea dedicatii apar in lirica basarabeana postbelica.

In volumul de poezii pentru copii Trei iezi (1970), se gasea si poezia Curcubeul, in care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor romanilor. Evident ca „Marele URSS” se pune in miscare si peste cateva zile de la difuzare, retrage cartea din librarii, dand-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.

In 1973 ajunge in Romania, in cadrul unei delegatii de scriitori sovietici, pentru a se intalni cu redactorii revistei „Secolul 20” (Dan Haulica, Stefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo Serban si Tatiana Nicolescu). In urma acestei vizite poetul marturiseste:

„Daca visul unora a fost sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul.”

Colaboreaza cu marele (Ion Popescu) Gopo, scriind versurile pentru coloana sonora a filmului-animat Maria Mirabela in anul 1981. De asemenea, Zdob si Zdub a facut un cover dupa piesa.

Grigore Vieru a compus mult, insa cel mai mult a scris pentru copii. Astfel ii sunt recunoscute meritele in 1988 primind cea mai prestigioasa distinctie internationala in domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

La sfarsitul anilor ’80, Grigore Vieru se gaseste in prima linie a Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia, textele sale (inclusiv cantecele pe versurile sale) avand un mare rol in desteptarea constiintei nationale a romanilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova si se afla printre organizatorii si conducatorii Marii Adunari Nationale din 27 august 1989. Participa activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM in care se voteaza limba romana ca limba oficiala si trecerea la grafica latina.

In anul 1990 Grigore Vieru a fost ales membru de onoare, iar in 1993 membru corespondent al Academiei Romane. In 1992, aceeasi academie l-a recomandat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Pe 16 ianuarie 2009, intorcandu-se de la un eveniment dedicat lui Eminescu, este grav ranit intr-un accident de masina. A incetat din viata pe data de 18 ianuarie a aceluiasi an, la exact doua zile dupa accident, in Spitalul de Urgenta din Chisinau, in urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat. Avea 73 de ani.

Lasa in urma sa, ideea de unire intre doua tari care bat cu aceeasi inima si o poezie pentru care ramane cunoscut ca un mangaietor de suflete. Fie ele mici sau mari. La multi ani, mare ucenic eminescian!

Ca sa fii roman, trebuie sa poti!


Doina

de Grigore Vieru

Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteste rea.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Cat de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!

/0 Comments/by