Articole despre valorile românești.

,

Catalin Berenghi – Voi repune in drepturi contul Eminescu, in valoare de 3.000.000 de euro

Catalin Berenghi - Voi repune in drepturi contul Eminescu, in valoare de 3.000.000 de euro

Nu sunt deloc uimit de mascarada politica la care asistam. E consecinta fireasca a unui mod fraudulos de a determina electoratul sa aleaga intotdeauna – chiar intotdeauna! – intre doua nenorociri. Toata aceasta miscare de trupe politice pentru demiterea – la cerere! – a guvernului incearca sa mascheze incapacitatea de a guverna in mod real, asa cum, tot in mod real, nici cei dinaintea lor nu au fost capabili.

Dar, indiferent daca noul guvern va fi validat sau nu, indiferent daca vom avea sau nu anticipate, jocurile au fost deja facute. Adica raul a fost deja facut, prin cel putin una din cele 25 de ordonante (privatizarea mascata a sistemului public de sanatate) si prin viitorul program de guvernare care, daca va fi sa fie, cuprinde si privatizarea sistemului feroviar de transporturi (CFR Marfa, CFR Infrastructura si CFR Calatori).

Ce au facut cei de dinaintea lor am vazut. Ce vor sa faca actualii, ne-au anuntat ei. Si au demarat impetuos, eliminand, chiar din prima sedinta de guvern, din denumirea Ministerului Culturii si Identitatii Nationale, exact „identitatea nationala”. Asadar, Romania este fezandata sa fie livrata la cheie, gratis.

Am putea sa salvam, totusi, macar Bucurestiul. In numarul trecut am vorbit despre un proiect concret de transformare a gunoaielor in resurse, prin tehnologia EcoHornet. Mai sunt si alte solutii concrete, total ignorate sau evitate de primarii care s-au succedat pana acum, solutii pe care le voi puncta in numerele viitoare.

Primaria Capitalei are insa si o mare datorie morala fata de Mihai Eminescu. O datorie in valoare de 3.000.000 de euro, care trebuie restituiti. Nu din conturile Primariei, ci doar prin implicarea Primariei, de care depinde totul. Voi relata pe scurt povestea acestei sume care a fost prezentata si in CERTITUDINEA, intr-un numar anterior, si care are ca baza documentara Dosarul Eminescu Nr. 715, aflat la Arhivele Nationale. Conform acestui dosar, in 1889, dupa moartea poetului, s-a constituit un comitet de initiativa care a colectat, prin subscriptie publica, o suma de 7.392 lei pentru ridicarea monumentului de la Bellu. Din acestia au fost folositi doar 6.392 lei. „Pentru restul de 1.000 lei – se arata in Darea de seama ‘asupra sumelor incasate si cheltuite cu monumentul funerar Eminescu’ (din 14/26 iunie 1892, aflata la dosar), ‘s-a cumparat un titlu de renta romana perpetua 5%, de aceeasi valoare, care va fi depus la Onorab. Primarie a Capitalei, sub a carei administrare se afla cimitirul cu mormantul lui Eminescu. Venitul anual de 50 lei al acestui titlu de renta va fi intrebuintat prin ingrijirea Primariei pentru mentinerea in buna stare a monumentului si a plantatiilor de pe mormantul poetului”.

Pe 17/29 decembrie 1892, Comitetul Eminescu inainteaza primarului Capitalei o scrisoare oficiala, prin care ii solicita acestuia sa binevoiasca „a primi acest titlu de renta in depozitul Primariei”. La data de 8 ianuarie 1893, Primaria ii adreseaza lui Titu Maiorescu urmatorul raspuns: „Domnule, / Am onoare a ve comunica, ca s’a primit la Cassa Comunala un titlu de renta Romana perpetua 5% sub Nr. 112 cu cuponul de Octombrie 1892, ‘naintat Primariei de Comitetul pentru ridicarea monumentului Poetului Mihail Eminescu pe langa hartia registrata la Nr. 57610/92”. Documentul era semnat de primar si contrasemnat de „Seful Comptabilitatei”.

Aceste documente se afla la Arhivele Nationale in dosarul amintit si constituie dovada existentei titlului de „renta romana perpetua 5%” preluat, conform numarului de inregistrare 57610/1892, de Primaria „comunei Bucuresci”. Dupa cativa ani insa, Primaria a uitat de existenta contului iar urma lui s-a pierdut. Dar, conform principiilor elementare de drept, acesta nu a incetat sa-si produca efectele, adica sa se capitalizeze, el facand parte din categoria titlurilor de valoare cu termen de scadenta sine die. Ceea ce inseamna ca, avand ca reper pretul aurului (cel din 1892, comparativ cu cel de astazi) si aplicand formula de calcul a capitalizarii prin dobanda de 5%, suma initiala a ajuns astazi la impresionanta valoare de peste 3.000.000 de euro.

In 2007 ziaristul Miron Manega a redescoperit existenta contului si a publicat toata povestea in „Saptamana Financiara”, pe care a continuat-o in CERTITUDINEA. In februarie 2013, Realitatea TV, pornind de la datele furnizate de ziarist, a realizat si ea un reportaj cu acest subiect (difuzat in emisiunea „Reporterii Realitatii”.

Niciuna din institutiile statului, responsabile direct sau indirect de existenta acestui cont (Primaria Capitalei, Banca Nationala, Ministerul de Finante), nu a catadixit sa faca vreun demers pe baza datelor furnizate si facute publice, desi au fost sesizate si li s-a cerut insistent sa rezolve aceasta chestiune de morala si de onoare istorica fata de numele marelui nostru poet si ziarist. Si chiar mai mult de atat, deoarece Eminescu n-ar mai trebui sa stea „cu mana intinsa” la sponsori de ziua lui – sau de ziua mortii lui – pentru a fi celebrat cum se cuvine. Exista un cont dedicat acestor momente, cont care continua sa se capitalizeze.

Am prezentat datele de baza ale acestui dosar pentru a arata ca prima persoana responsabila de redarea acestui cont propriei lui functionari este Primarul General al Capitalei, functie la care m-am decis sa candidez. Iar daca voi castiga, identificarea si reactivarea acestui cont va una dintre marile mele prioritati ca primar.

A raportat, Catalin Berenghi, via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
,

Dan Diaconu – Cartelurile care ne sufoca

mafioti, multinationale, carteluri

Dan Diaconu - Cartelurile care ne sufoca

Comertul romanesc este controlat de sapte entitati: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora & Profi), Schwarz Gruppe (Lidl & Kaufland), Metro AG, Coop (Selgros) si Royal Ahold (Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin tara trece pe la aceste mega companii. In prezent ele controleaza aproape tot ceea ce mancati si beti, detergentii pe care-i folositi, dar si o mare parte din imbracamintea pe care o purtati, multe dintre electronicele pe care le aveti in case s.a.m.d.

O concentrare de asemenea proportii e greu de inteles din perspectiva securitatii nationale. E clar ca domeniul a fost lasat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni sa acapareze tot, lasandu-ne practic in voia vantului. Acesta este motivul pentru care comertul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanturi. Practici comerciale incorecte, achizitii dupa bunul plac, cresterea nesustenabila a importurilor si multe altele sunt efectul direct al prezentei pe piata a acestor veritabile lipitori catre care se duc o buna parte din banii romanilor. Partea proasta e ca acum e atat de tarziu incat nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru ca, in cazul in care companiile mentionate decid sa paraseasca Romania – suparate de vreo decizie pe care-o percep negativa – pot declansa o foamete mai ceva decat pe vremea lui Ceausescu.

Laptele pe care-l beti dimineata, branza din farfurie, iaurtul si celelate specialitati va sunt oferite de doar cinci companii: Lactalis (liderul absolut al pietei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. In afara acestora, restul fac figuratie. Fermierii romani produc anual 5 milioane tone de lapte, dar de procesat nu se proceseaza decat a cincea parte. De ce? E simplu: telemeaua pe care-o mancati dimineata se face in Polonia, cascavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu in care bravul Consiliu al Concurentei a declansat anchete din care a rezultat ca totul e OK.

Combustibilul pe care-l folositi la masina provine de la doar trei producatori. Asta in timp ce monopolul extractiei de petrol e detinut de OMV. La Revolutie, Romania avea zece rafinarii si procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea sa consumam atata petrol, dar planul de dezvoltare prevedea ca, la un moment dat, se va ajunge la aceasta capacitate. Asa ca, pana sa ne dezvoltam, exportam in draci in Occident carburant rafinat aici. Acum am mai ramas cu doar trei rafinarii, iar necesarul de combustibil il importam. Am ajuns mai rau decat iranienii din vremea lui Ceausescu: ei ne dadeau titei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompam petrolul autohton pana la rafinaria OMV din Viena pentru a importa produse petroliere finite. Asta in timp ce rafinariile noastre au fost date la fier vechi.

Gazul cu care va incalziti e furnizat de Romgaz (slava Domnului, inca apartinand statului) si de omniprezentul OMV. In afara lor mai sunt doar rusii prin cozile de topor de prin Elvetia.

Graul romanesc este colectat si depozitat de o mana de companii care, dupa dorinta, pot creste sau scadea pretul fara nicio problema. Ei controleaza exportul si tot ei fac falsele importuri. Variatia pretului painii de la raft ar trebui sa va puna pe ganduri, dar intrucat ei sunt invizibili, de aceea vi se pare ca toata cresterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atentie.

Stiati ca sunteti obligati ca orice tranzactie peste 5000 EUR s-o faceti prin intermediul bancilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le incasati aproape obligatoriu prin intermediul bancii si tot acolo va pastrati banii. Asa e ca nu e nimic in neregula? Oare? V-ati gandit totusi ca avem de-a face cu un cartel format din cateva banci si ca pe aceasta piata statul mai are undeva sub 5%? Ca aceste „plati obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie sa-l platiti bancilor sub forma diverselor comisioane? Nu-i totusi ciudat ca banul, un monopol al statului, devine prin aceasta cartelizare o chestiune strict privata si controlata din afara tarii? Probabil acum intelegeti de ce Guvernatorele e atat de scump la vedere si alege sa ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare.

Sunt doar cateva exemple pe care vi le-am dat si care ar trebui sa va traga un semnal de alarma. In realitate, „libertatea” economica pe care-am sperat-o nu s-a dovedit a fi decat o mutare a proprietatii de stat in portofoliul unor entitati private straine care mimeaza concurenta. Si daca statul mai avea mila in ceea ce priveste preturile, privatii optimizeaza in draci profiturile, facandu-va sa scoateti cat mai multi bani din buzunare. De asemenea, cei care au acaparat economia produc daune iremediabile tarii intrucat, in locul productiei interne prefera importurile, destabilizand astfel si contul curent, dar si piata fortei de munca.

Atunci cand va intrebati de ce ne-a plecat din tara atata amar de forta de munca, uitati-va cu atentie spre cei carora le-am amanetat economia. De asemenea, daca va ingrijoreaza cresterea gradului de indatorare al tarii, dati un ochi in farfurie si constientizati ca eticheta frumos colorata si otravurile dichisite le luati din import, alimentand astfel deficitul de cont curent si, automat, influentand gradul de indatorare. Si nu doar propria sanatate o distrugeti consumand fake-urile acelea penibile, ci si sanatatea economica a tarii. Realitatea e ca suntem captivi, iar libertatea ne-am vandut-o pe nimic atunci cand urlam ca ne-am luat-o inapoi. N-am luat de fapt nimic altceva in afara iluziilor.

A consemnat Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by
Daniel Roxin – O inventie romaneasca poate salva planeta!
,

Daniel Roxin – O inventie romaneasca poate salva planeta!

inventie, daniel roxin, salvarea planetei

Daniel Roxin - O inventie Romaneasca poate salva Planeta!

In luna ianuarie 2020, inginerul Iuliean Hornet a brevetat o inventie exceptionala, de interes mondial: O instalatie unica de piroliza care este capabila sa ecologizeze intreaga planeta, oferind energie si produse reutilizabile in valoare de mii de miliarde de dolari, la scara globala. (La sfarsitul articolului puteti urmari o emisiune de 25 de minute realizata cu inventatorul Iuliean Hornet.)

Imaginati-va ca, folosind aceasta instalatie, orice tip de deseuri organice, adica: deseuri menajere, namol de la statiile de epurare, gunoi de grajd, buruieni, paie, chiar si plasticuri si cauciucuri, pot fi DESCOMPUSE cu POLUARE ZERO in GAZ (care se poate folosi la turbinele de gaz), ULEI DE PIROLIZA (util in industria chimica, de transporturi si cea farmaceutica) si CARBUNE ECOLOGIC (cel mai bun fertilizator al solului, un produs capabil sa ecologizeze solul si sa previna desertificarea lui).

Ca sa intelegeti si mai bine ce poate sa faca aceasta instalatie de piroliza brevetata de inginerul Iuliean Hornet, manager al companiei ECO-HORNET, si care este eficienta sa economica, dincolo de procesul de ecologizare, sa luam un exemplu concret: O TONA DE DESEURI MENAJERE introdus in piroliza.

Procesul de descompunere a unei tone de gunoi menajer se face prin energia produsa chiar de gunoiul menajer. Astfel, dupa trecerea prin instalatia de piroliza, rezulta:

– 300 de litri de ulei de piroliza;

– 400 de kg de carbune ecologic;

– 25-30% gaz.

Asta inseamna ca se pierd 100 de kg dintr-o mie, prin ardere CU POLUARE ZERO, si rezulta 700 de kg de produse reutilizabile + 25-30% din gunoi transformat in gaz.

Valoarea produselor rezultate este de aproximativ 300 de euro. Asadar, se ia o tona de gunoi menajer (In mod obisnuit detinatorul gunoiului plateste, pentru a scapa de el, intre 40 si 70 de euro/tona), care nu costa nimic sau pentru care mai primesti si bani, produci un beneficiu de 300 de euro si ecologizezi zona! Ce spuneti de asta?

Iar in conditiile in care in Romania, de exemplu, se produc 6 milioane de tone de gunoi menajer pe an, un calcul simplu ne arata ca, folosind un lant de astfel de instalatii de piroliza, se obtin beneficii de 1.800.000.000 de euro/an si se ecologizeaza, in acelasi timp, toata tara.

Daca luam in calcul toate deseurile care pot fi reciclate (plasticuri, gunoi de grajd, buruieni, paie…), descompunerea lor prin intermediul instalatiilor de piroliza ar aduce beneficii anuale mult mai mari, poate de peste 10 miliarde de dolari/an. Cam cat ar fi necesar ca Romania sa nu mai imprumute bani, ba chiar sa inceapa sa isi plateasca datoria externa!

Ce ar insemna folosirea unei retele de instalatii de piroliza la nivel global, din punct de vedere al beneficiilor? Incercati dumneavoastra sa calculati!

Detaliile remarcabile ale acestei instalatii de piroliza sunt mai multe, dar voi sublinia doua:

– Este singura instalatie de piroliza DIN LUME care poate descompune toate tipurile de deseuri organice. Celelalte instalatii similare sunt dedicate: doar pentru plasticuri, doar pentru gunoi menajer, doar pentru paie…

– Este singura instalatie de piroliza care poate functiona NON-STOP, 24 de ore din 24, ani de zile, fara oprire.

Dar, pentru mai multe informatii inedite despre inventie si performantele sale, va invit sa vizionati mai jos emisiunea in care l-am avut invitat pe inginerul si inventatorul Iuliean Hornet, o personalitate premiata si apreciata de forurile stiintifice si de afaceri internationale.

Scris-a acestea, al vostru Daniel Roxin.

/0 Comments/by
Homosexualismul ca ideologie – revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie

Homosexualismul ca ideologie – revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie

homosexuali, lesbiene, homosexualism, lesbianism, casatorie

Homosexualismul ca ideologie - revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie

La conferinta „Tulburarea Identitatii de Gen si Viitorul Omenirii”, la care s-a lansat cartea „Fata nevazuta a homosexualitatii”, s-a pus intrebarea „De ce homosexualitatea este o ideologie?”.

Trecand peste inadecvarea terminologica a intrebarii, mentionam ca raspunsul mai lung poate fi citit in articolul Freudo-marxismul: noua utopie, semnat de Andrei Dirlau, co-autor al volumului sus-citat, absolvent al Facultatii de Limbi Straine si al Facultatii de Teologie, ambele de la Universitatea din Bucuresti, al celei de Relatii Economice Internationale de la Academia de Studii Economice din Bucuresti si doctorand al Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Un raspuns scurt va oferim mai jos, cu ajutorul dlui Andrei Dirlau, in acest articol. Practic, articolul nu face decat sa citeze scopurile declarate ale activistilor gay si lesbiene. Acesta este unul revolutionar: rasturnarea conceptelor dupa care se conduce societatea actuala, deoarece se considera ca acestea au ramas in urma „progresului” ideilor si chiar a realitatii!

Iata cum se vede Revolutia (Sexuala, dar si Familiala) din punctul de vedere al revolutionarilor LGBT, cu propriile lor cuvinte:

Anii 1980

Manifestul de mai jos, citat si intr-una din anexele cartii „Fata nevazuta a homosexualitatii”, e foarte greu de gasit in facsimil sau de accesat in arhiva Congresului SUA, dar este intens citat de surse pro-familie din SUA.

Unii sar in apararea autorului, pretinzand ca textul este doar un pamflet, o satira frustrata si neputincioasa din perspectiva unei minoritati oprimate.

Dar nu te poti abtine sa nu observi ca cea mai mare parte din ideile de mai jos au devenit deja realitate. Cu greu poti crede ca asa ceva nu se poate incadra ca si tip de discurs la infama categorie de discurs instigator la ura.

Revolutionarul gay

de Michel Swift

PREZENTUL MANIFEST este extravaganta, nebunie, fantezie tragica si cruda, o eruptie a maniei interioare a asupritilor care se viseaza cu disperare in locul asupritorilor.

Va vom sodomiza fiii, embleme ale masculinitatii voastre slabe, ale viselor voastre efemere si ale minciunilor vulgare. Ii vom seduce chiar in scolile si internatele voastre, in salile de gimnastica si in vestiare, pe terenurile de sport si la seminarii, la cercurile voastre de tineret si in toaletele teatrelor voastre, in cazarmele voastre si in popasurile camioanelor, la cluburile barbatilor si pe culoarele Parlamentului – oriunde barbatii se aduna alaturi de alti barbati. Fiii vostri vor deveni slujitorii nostri si vor face ce le vom spune noi. Vor fi replamaditi dupa imaginea noastra. Vor ajunge sa ne doreasca la nebunie si sa ne adore.

Femeilor, va cereti mereu libertatea. Va plangeti ca barbatii nu va mai satisfac; ca va fac nefericite. De aceea, noi, ca niste fini cunoscatori ai fizionomiei si fiziologiei masculine, va vom rapi barbatii. Ii vom amuza; ii vom invata; ii vom imbratisa cand plang. Femeilor, ziceti ca va doriti sa traiti una impreuna cu cealalta in loc sa traiti cu barbati. Nu aveti decat sa o faceti. Noi le vom oferi barbatilor vostri placeri pe care nu le‑au cunoscut nicicand, fiindca si noi suntem mai inainte de orice barbati si numai un barbat stie cu adevarat cum sa‑i produca placere altui barbat; numai un barbat poate intelege cu afectiune si in profunzime mintea si corpul altui barbat.

Toate legile care interzic activitatea homosexuala vor fi revocate. In locul lor, se vor vota legi care vor favoriza iubirea dintre barbati. Toti homosexualii trebuie sa faca front comun ca fratii; sa ne aratam uniti pe toate planurile: artistic, filozofic, social, politic si financiar. Vom fi victoriosi numai daca ne prezentam cu acelasi chip in fata cumplitului vrajmas heterosexual.

Daca indrazniti sa ne strigati «poponari», «pidosnici», «cretari», va vom injunghia direct in inimile voastre lase si va vom profana cadavrele plapande.

Vom inchina poeme de dragoste iubirii dintre barbati; vom regiza piese in care barbatii se mangaie reciproc la scena deschisa; vom face filme despre iubirea intre barbati eroici, care va inlocui idilele heterosexuale ieftine, superficiale, sentimentale, inspide si imature care predomina azi pe marile ecrane. Vom sculpta statui reprezentand tineri superbi, bravi atleti, pe care le vom instala in parcurile, scuarurile si pietele voastre. Muzeele lumii se vor umple de picturi reprezentand gratiosi flacai despuiati.

Scriitorii si artistii nostri vor face dragoste ca intre barbati, cu stil, exact dupa moda zilei, ceea ce nici nu va fi greu, caci ne pricepem de minune sa lansam tendinte. Vom aboli relatiile heterosexuale cu armele glumei acide si ridiculizarii, pe care le manuim expert.

Ii vom demasca pe homosexualii de la putere care se dau heterosexuali. Veti fi socati si inspaimantati sa aflati ca presedintii vostri si fiii lor, industriasii si senatorii vostri, primarii, generalii, atletii, vedetele de cinema si de televiziune, liderii de opinie si chiar preotii vostri nu sunt nici pe departe figurile heterosexuale inofensive, familiare si burgheze pe care le credeati. Suntem pretutindeni; ne‑am infiltrat printre voi. Fiti atenti cand vorbiti despre homosexuali, fiindca suntem mereu printre voi; s‑ar putea chiar sa dormim in acelasi pat cu voi. Nu va fi nici un compromis. Nu suntem niste fatalai mic‑burghezi. Suntem extrem de inteligenti, reprezentam aristocratia naturala a rasei umane, iar aristocratii cu minti otelite nu se multumesc cu mai putin decat totul.

Cei care ni se opun vor fi alungati. Ca si Mishima, vom ridica vaste armate proprii in calea voastra, pentru a va infrange. Vom cuceri lumea, fiindca razboinicii inspirati si adunati laolalta de iubirea si onoarea homosexuala sunt la fel de invincibili ca si anticii soldati greci. Celula familiala – teren care odrasleste minciuna, tradarea, mediocritatea, ipocrizia si violenta – va fi abolita. Celula familiala, care nu face decat sa inmoaie imaginatia si sa incovoaie vointa libera, trebuie eliminata.

In laboratoarele genetice vor fi conceputi si crescuti baieti perfecti. Ei vor fi crescuti in spiritul unui atasament de grup in comunitati speciale, sub controlul si instructajul savantilor homosexuali.

Toate bisericile care ne condamna vor fi inchise. Singurii nostri zei sunt tinerii chipesi. […] Indepartandu‑ne de conventiile heterosexuale ale clasei de mijloc, suntem liberi sa ne traim viata dupa comandamentele purei imaginatii. Pentru noi, ce e prea mult nu e destul.

Sofisticata societate pe care o vom crea va fi guvernata de o elita formata din poeti homosexuali. Una din principalele cerinte pentru a accede intr‑o pozitie de putere in noua societate a homoerotismului va fi complacerea in «pasiunile grecesti».

Orice barbat contaminat de dorinta heterosexuala va avea in mod automat blocata calea catre pozitiile de influenta. Toti masculii care vor insista in mod stupid sa ramana heterosexuali vor fi chemati la judecata unor tribunale homosexuale si vor deveni invizibili.

Vom rescrie istoria, pe care ati umplut‑o si injosit‑o cu minciunile si deformarile voastre heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri si ganditori care au schimbat lumea. Vom demonstra ca homosexualitatea se impleteste natural si indisolubil cu inteligenta si imaginatia si ca homosexualitatea este cerinta adevaratei nobleti si frumuseti barbatesti. Vom fi victoriosi, fiindca ne da putere amaraciunea feroce a celor asupriti si obligati sa joace roluri insipide in spectacolele tampe heterosexuale pe care le‑ati pus in scena de‑a lungul istoriei. Si noi putem sa tragem cu arma si sa urcam pe baricadele revolutiei totale.

Tremurati, porci heterosexuali, cand vom aparea in fata voastra fara masti!

Publicat in Gay Community News, 15 februarie 1987,
retiparit in Congressional Records, 15‑27 februarie 1987;
accesibil online pe pagina Universitatii Iezuite Fordham din New York.

Anii 1990

Paula Ettelbrick, fost director al departamentului juridic al Fondului Lambda pentru Aparare Legala si Educatie, organizatie de promovare a drepturilor minoritatii LGBT, a declarat:

A fi queer reprezinta mai mult decat sa‑ti aranjezi o casa, dormitul impreuna cu o persoana de acelasi sex si cautarea aprobarii statului pentru a face asta. A fi queer inseamna impingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate si familie si, prin acest proces, insasi transformarea tesutului social.

In William B. Rubenstein, „Since When Is Marriage a Path to Liberation?”,
in Lesbians, Gay Men, and the Law, New York, The New Press, 1993, pp. 398, 400
Online in Rutgers Law Review, vol 61, nr 3.

Michelangelo Signorile, activist gay, recunoaste adevarata semnificatie a dezideratului de recunoastere sociala si politica prin intermediul „casatoriei” intre persoane de acelasi sex:

Sa luptam pentru casatorie intre persoanele de acelasi sex si beneficiile ei, ca apoi, odata acordate, sa redefinim complet institutia casatoriei, pentru a cere dreptul la casatorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societatii, ci pentru a demitiza si a schimba radical o institutie arhaica. Cea mai subversiva actiune pe care femeile lesbiene si barbatii gay o pot intreprinde este sa transforme cu totul notiunea de «familie».

M. Signorile, „Bridal Wave”, revista OUT, decembrie-ianuarie 1994, p. 161;
citat in Life Outside: The Signorile Report on Gay Men, Sex, Love,
Family and the Passages of Life, New York: Harper Collins Publishers, 1997.

Anul 2012

Activista Maria (Masha) Alexandrovna Gessen, cunoscuta sustinatoare a drepturilor minoritatilor sexuale (foto sus, alaturi de membrii „familiei” sale: Constantin Iablotchi; Maria Kozlovskaya; Elvina Iuvakaeva; Anastasia Smirnova), afirma la un festival de la Sidney, Australia, ca transformarea casatoriei inseamna de fapt distrugerea acesteia, pentru a putea redefini familia:

E de la sine inteles ca (persoanele LGBT) trebuie sa aiba dreptul la casatorie. Dar tot de la sine inteles este ca institutia casatoriei nu ar trebui sa existe. Lupta pentru legalizarea casatoriei intre persoane homosexuale presupune in general sa mintim in legatura cu ce vom face cu casatoria, odata ce aceasta ne va fi permisa – fiindca mintim cand spunem ca institutia casatoriei nu se va schimba. Aceasta este o minciuna. Institutia casatoriei se va schimba, asa cum si trebuie sa se schimbe. De fapt, ea nici nu ar trebui sa existe. Nu-mi place sa-mi conduc viata dupa niste fictiuni. Nu asta aveam in minte cand mi-am declarat public orientarea sexuala, cu 30 de ani in urma. Am trei copii care au cinci parinti – sau cam asa ceva – si nu vad de ce nu ar trebui recunoscuti toti acesti cinci parinti. Nu vad de ce ar trebui sa alegem doar doi dintre acestia si sa ii consideram un cuplu oficial. In acest grup de cinci parinti, avem doua gupuri cu dubla cetatenie, doua grupuri cu trei… (Moderatoarea cere clarificari) M-am casatorit in Massachusetts, cu fost mea partenera, o rusoaica, in momentul acela noi avand doi copii – unul adoptat, celalalt nascut de mine. Ne-am despartit dupa cativa ani, iar dupa alti cativa ani mi-am cunoscut noua partenera, care tocmai a nascut un copil al carui tata biologic este fratele meu. Tatal biologic al fetitei mele este un barbat care traieste in Rusia si pe care si fiul meu adoptiv il considera tata. Asftel, cei cinci parinti se impart in cate doua grupuri de cate trei si au doua cetatenii diferite… (Remarci din public, rasete) Realmente, mi-as dori sa pot trai intr-un sistem juridic capabil sa reflecte aceasta realitate. Iar aceasta nu cred ca este compatibila cu institutia casatoriei.

Sursa: stiripentruviata.ro.

/0 Comments/by
Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)

Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)

pamfil seicaru, 23 august 1944

Pamfil Seicaru - Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)

In 14 oct. 1948, din Palma de Mallorca, Pamfil Seicaru ii scria generalului Radescu, lider respectat, alaturi de Printul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, al rezistentei romanesti din diaspora:

„Stimate Domnule General Radescu,

Eram hotarat sa nu intervin sub nici o forma in aceasta sinistra comedie care se numeste ‘Rezistenta romaneasca’ peste hotare, si daca ies din rezerva pe care mi-am impus-o, o fac pentru a raspunde sentimentului unanim al tarii, sentiment al carui ecou a ajuns pana si in aceasta indepartata insula, unde ma aflu de aproape trei ani. Am primit scrisori din tara si de la proaspat fugitii din tara, scrisori zguduitoare prin continutul lor, prin disperarea care le strabate, prin acel accent de revolta legitima impotriva comediei rezistentei. Suntem la jumatatea lunii octombrie, la noi acasa oamenii se pregatesc de iarna. Este a cincea iarna de ocupatie bolsevica. Citesc in ‘Gazette de Lausanne’ ca Home Fleet accelereaza preparativele de razboi, Amiralitatea britanica a dat ordin flotei britanice sa monteze pe bordul vaselor noile arme, iar in tot cuprinsul Angliei sunt puse in stare de functionare sirenele. Nici in ultimele zile ale lunii august 1939 nu exista aceasta febra premergatoare razboiului.

Si in Statele Unite, Cita Davilla a dezlantuit o campanie contra lui Grigore Niculescu-Buzesti et comp., o polemica ce continua cu violenta intre ziarele ‘America’ si ‘Lumina’. Iar din tara mi se scrie ca ofiterii sunt stransi in campuri de concentrare pe malul Prutului, in judetele Iasi-Falciu, iar de acolo, triati, sunt trimiti la Chisinau, unde sunt indicii sumbre ca se prepara un Katyn romanesc. Palmuitor contrast intre dezgustatorul spectacol al ambitiilor rezistentionaliste si groaznica suferinta a poporului roman, suferinta care, din nefericire, nu a impus nici unui asa-zis exponent al partidelor o tinuta decenta.

Aceasta insensibilitate morala palmuieste pentru vecii vecilor o categorie de politicieni improvizati, ai intamplarii, care folosesc momentul de confuzie ce exista atat pe plan national, cat si pe plan international. Cuvintele din scrisorile primite se infig in constiinta, te urmaresc obsedante, ca strigatul de ajutor al unei fiinte care se ineaca.

Ma adresez Dv., care in toata aceasta abjecta, triviala forfoteala de ambitii, de interese tainice, de arivism vulgar, reprezentati o constiinta onesta, un biet suflet romanesc zbuciumat de o reala grija pentru nefericita Patrie. Eu nu reprezint un partid, mi-ar fi sila sa invoc in asemenea imprejurari o asemenea ofensatoare calitate, eu reprezint un animator al opiniei publice romanesti, dominat de imperativul national al clipei de fata.

Circula in Paris, Londra si Washington o serie de indivizi care isi permit sa vorbeasca in numele poporului roman. Cine le-a dat acest mandat? Si sunt oare acesti domni calificati sa mai reprezinte altceva decat calitatea de acuzati de inalta tradare?

Cantaresc indelung cuvintele si nici un rand din aceasta scrisoare nu este zvarlit sub precipitarea unor resentimente.

Fiindca v-ati situat pe plan democratic, nu puteti contesta nici unui cetatean roman sa-si utilizeze unul din drepturile fundamentale ale democratiei, dreptul de a-si exprima liber opinia.

Am sustinut razboiul contra Rusiei Sovietice, pentru ca poporul roman nu putea sa ratifice prin resemnare felonia Moscovei din 1940. Nu ma surprinde ca exista o colectie intreaga de ticalosi care ignora voit actul marsav al Rusiei Sovietice din iunie 1940 si evita cu o grija suspecta sa pomeneasca de Basarabia si Bucovina. Asa de mare a fost grija acestor strategi ai denigrarilor nationale, acestor perfizi acuzatori ai tarii si zelosi sustinatori ai tezei rusesti, ca nici in asa-zisul memoriu al rezistentei, prezentat in octombrie 1946 Conferintei de Pace de la Paris, nu s-a pomenit de Basarabia si Bucovina, nici de atacul Rusiei Sovietice din 1940. Recititi ‘La Roumanie devant la Conference de la Paix’, memoriu al carui autor intre altii este si [Alexandru] Cretzianu, cumnatul lui Niculescu-Buzesti. Va intreb pe Dv. daca constiinta de roman va ingaduie sa va solidarizati cu asemenea indivizi? Eu stiu ca natiunile care nu mai reactioneaza si raman inerte cand li se desprind bucati din trup sunt sortite pieirii, asa cum sunt oamenii bolnavi de lepra. Natia noastra nu sufera de asemenea infirmitate si a probat-o in formidabilul ei efort militar.

Am crezut in razboiul dus impotriva Rusiei Sovietice, am crezut si cred in dreptatea cauzei romanesti. Cartea mea ‘Pax americana sau pax sovietica’, despre care banuiesc ca veti fi aflat, poarta ca dedicatie aceste randuri: ‘Ofiterilor si soldatilor romani, cazuti pe campiile Rusiei Sovietice, in apararea drepturilor sfinte ale Patriei lor’.

In mai 1946, cand am terminat cartea, persista in politica internationala nefasta iluzie ca totusi o pace de compromis ar fi fost posibila. Ce ar fi insemnat o asemenea pace pentru Romania este usor de verificat azi, citind cartea lui Walter Lippman, ‘Buts de guerre des Etats Unis’, aparuta in 1944, imediat dupa Yalta. Fara indoiala ca o asemenea pace este imposibila, atunci cand conflictul este mai profund si de proportiile unei crize istorice. Astazi se vorbeste de razboi ca unica solutie de a iesi din acest impas in care se gaseste omenirea.

Razboi contra cui? Contra Rusiei Sovietice. Deci evenimentele vin sa ratifice razboiul nostru. Mormintele celor ce au cazut in aceasta epopee menita sa insemne o eroica introducere la o noua faza a istoriei noastre, mormintele profanate de toti cei care au cutezat sa numeasca exact ca si rusii razboiul nostru un razboi criminal incep sa-si capete adevaratul lor sens.

In 1877, Partidul Conservator, precum stiti, s-a declarat impotriva participarii Romaniei la razboi, propunand retragerea armatei in munti. Cand armata romana a trecut Dunarea, Mihai Eminescu, redactor la ‘Timpul’, oficiosul Partidului Conservator, a scris un articol inspirat, preamarind liric faptul invierii armatei romane, facand sa tresalte in morminte Basarabii si Musatinii. Era o atitudine neconforma cu pozitia luata de partid. Alexandru Lahovary, unul din conducatorii Partidului Conservator, a venit furios la redactia ‘Timpului’ si a cerut socoteala lui Eminescu, pentru indrazneala de a fi elogiat trecerea Dunarii. Raspunsul lui Eminescu a fost pe un ton de o violenta exceptionala: ‘Putoare greceasca, tu nu poti sa simti ceea ce simt eu ca roman, cand incepem sa traim in istorie’. Intamplarea a fost povestita de Slavici si strigatul lui Eminescu este valabil si astazi, cand atatia indivizi, cu pretentia de a fi exponentii poporului roman, se leapada de patetica epopee a natiei, ca si cand ar fi rusine sa lupti, si o glorie sa fii las. Sunt aceiasi oameni care preamaresc in fiecare an actul capitularii de la 23 august [1944], ca o serbare glorioasa a natiei, pe cand [in] Finlanda ziua armistitiului este o zi de doliu.” (Va urma)

Nota redactiei: Pentru ca scrisoarea lui Pamfil Seicaru e foarte lunga, am ales sa o public in 2 episoade, care impreuna fac o radiografie completa a tradarii regale de la 23 august 1944.

Sursa: historiaincomoda.blogspot.com. 

/0 Comments/by
Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Februarie 2020 – Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Februarie 2020 – Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun

calendar certitudinea, siberia, februarie 2020

CALENDAR „CERTITUDINEA” - Luna Februarie 2020 - Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun

In zilele de 3 si 4 februarie 1920, trupe ale Legiunii Romane din Siberia, alaturi de efective ale Legiunii Cehoslovace, au dus luptre grele cu unitatile atacatoare ale Armatei Rosii. Luptele s-au dat in zona garilor Seragul si Kuitun de pe traseul caii ferate transsiberiene.

La 3 februarie, in gara Seragul se aflau concentrate Batalionul II „Marasesti” impreuna cu trenul sau blindat cu acelasi nume, Escadronul de Lancieri, un detasament de distrugere care apartinea Companiei de Pioneri si trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. In sector se aflau si trupele cehoslovace apartineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala.

In noaptea de 3 spre 4 februarie, avangarda bolsevica – in compunerea careia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari), a atacat flancul drept al dispozitivului romano-cehoslovac, la Traktovaia. Luat prin surprindere, batalionul ceh s-au retras, lasand flancul descoperit, fara a-i anunta pe romani.

Astfel, rusii au putut ataca prin surprindere pe romani, care dormeau in vagoane. Desi surprinsi, pe un ger de – 40 de grade, romanii au iesit din vagoane si au constituit un front de aparare, contraatacand decisiv. Respinsi, rusii s-au retras spre Traktovaia, urmariti de romani, care i-au scos din sat spre soseaua Moscovei. Pierderile Legiunii Romane au fost 8 morti si 8 grav raniti.

In dimineata zilei de 4 ianuarie, dupa aruncarea in aer a garii Seragul, esaloanele roman si cehoslovac si-au reluat inaintarea spre est, retragandu-se spre Zima.

In aceeasi zi, o noua incercare a trupelor bolsevice de a incercui Legiunea Romana la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrand in actiune, tunurile si mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Marasesti” si „Kurganetz” au avut un rol decisiv.

Ca efect al castigarii defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, iar ofertele de armistitiu venite din partea rusilor au fost declinate de romani.

/0 Comments/by
Dan Diaconu – Salvarea e pe persoana fizica

Dan Diaconu – Salvarea e pe persoana fizica

singuratate, individualism, dan diaconu

Dan Diaconu - Salvarea e pe persoana fizica

„Salvarea e individuala” sau „salvarea e pe persoana fizica”. Aud foarte des aceste formulari. Au ajuns un soi de mantra, de loc comun. In orice discutie, cand vine vorba de salvare, se gaseste cate unul care sa spuna ca, da, salvarea nu poate fi decat individuala. Si toti ceilalti il aproba. Iata un cliseu toxic.

Pentru a intelege de ce nu e asa, o sa va dau un exemplu de „salvare individuala” dusa la extrem. Sa presupunem ca maine esti martorul unui cataclism nuclear sau al unei maladii deosebit de grave care omoara intreaga planeta cu exceptia ta. S-ar putea spune ca esti „salvat individual”, „pe persoana fizica” sau cum vrei sa-i spui. Chiar crezi ca esti salvat? Pe o planeta pustie, fara nimeni cu care sa schimbi o vorba, doar tu cu tine? O consideri salvare? Evident ca-i o aiureala, iar soarta ta ar fi mai crancena decat a celor care-au murit. Cel putin lor li s-a dat o moarte rapida, pe cand tu te-ai chinui fara nicio speranta.

Evident ca nu luati in calcul un asemenea scenariu radical! Probabil va ganditi la un scenariu in care ceilalti – adica cei care nu s-au pregatit – sufera crancen, in timp ce tu, eroul, esti triumfator. Asta ar putea fi valabil pe un termen extrem de scurt. Una-doua zile, dupa care „ratatii” s-ar indrepta impotriva ta, cel atat de bine pregatit, iar tot calculul pe care l-ai facut s-ar duce de rapa.

Analiza pe care ar trebui sa v-o faceti e ceva mai complexa. Cei care au prins perioada comunista stiu ca in acele vremuri de crancena agresiune impotriva individului, de teama permanenta de ciripitori, exista un spirit de solidaritate de invidiat. Vecinii erau – de cele mai multe ori – membri ai familiei. Scara blocului, blocul, strada, cartierul reprezentau o familie extinsa. Asta conducea la o solidaritate. Puteai lasa copilul sa se joace pe strada fara nicio teama. Cum intotdeauna se mai gasea cate un adult in preajma, era ca si cum ti-ai fi lasat copilul cu un bunic, unchi etc. Asa a copilarit „generatia cu cheia la gat”.

Dupa Revolutie, spiritul de solidaritate a fost detonat de un individualism atroce. Fostii prieteni – de nedespartit in alte vremuri – au ajuns sa se vada din ce in ce mai rar. Fiecare era „ocupat” in felul sau, alergand sa faca bani, sa aiba mai mult decat celalalt. In acest fel, fostele comunitati bazate pe apartenenta la un loc fizic (asemanatoare comunitatilor rurale traditionale) au fost inlocuite de „prieteniile” bazate pe aparenta „apartenenta la o clasa”. De cele mai mute ori, clasa respectiva e data de capitalul pe care ai reusit sa-l acumulezi. Insa niciodata nu gasesti doi oameni care sa aiba averi identice. La fel, cel care are mai putin tanjeste sa fie bagat in seama de cel care are mai mult. Insa cel care are mai mult, la randul sau, tanjeste si el mai sus s.a.m.d.

E un cor al surzilor. Fiecare vrea sa fie bagat in seama de cel care n-are niciun interes sa-l bage in seama. Fiecare isi doreste sa fie „prietenul” celui care, in realitate, il detesta. Asa se ajunge la o mare insingurare, la o atomizare a individului, la o izolare reala si profunda. In termeni reali nu mai esti prieten cu nimeni, toti iti sunt dusmani! Chiar si sotul/sotia sau, de ce nu, propriul copil. Fiecare isi urmareste „obiectivele” sale. De-aceea rata divorturilor e uriasa, de-aceea relatiile dintre oameni sunt aberant de superficiale. Si nu-ti mai ramane decat o stranie singuratate pe care incerci sa o spargi cu relatii contextuale, distractii false etc. De fapt nu incerci decat sa te pacalesti, sa te auto-droghezi cu crezul ca „tie iti este bine”.

„Salvat pe persoana fizica” esti acum. Starea de insingurare in care esti adus e, in sine, o inginerie sociala. Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce te certi cu ceilalti? De ce sunt unii care te agreseaza – fiind constienti de asta – iti spun c-o fac pentru binele tau, in conditiile in care nici lor nu le va fi bine? De ce unii urla ca disperatii, se tavalesc pe jos si se comporta ca nebunii? De ce intreaga societate e una nebuna?

Cand spun ca lumea e nebuna nu-i o bagatela stilistica, ci chiar o realitate. Comparand societatea de azi cu cea de-acum douazeci de ani constatam ca lumea de atunci era mult mai stabila. Daca insa o comparam cu cea de-acum o suta de ani ne cutremuram. Si sa nu-mi spuneti ca nu putem face comparatia!

Ma opresc aici cu divagatiile. Problema de la care am pornit era cea legata de salvare. Exista salvare individuala? Nu doar ca nu exista, ea nici n-ar fi de dorit deoarece il transforma pe „salvat” in victima. Daca doriti salvare – chiar si individuala – faceti pasul catre comunitate, acea comunitate profunda nebazata pe bani sau alte chestiuni temporare. Stiu ca 90% dintre cei care ati ajuns aici, daca imi veti da dreptate o veti face doar din complezenta, intrucat nu sunteti capabili sa faceti pasul despre care vorbesc. Ceea ce e grav deoarece asta inseamna ca monstrul care va manipuleaza a invins. In mod normal ar trebui sa faceti eforturi de a va apropia de cei in ochii carora contati. Si sa faceti in asa fel incat sa conteze si ei in ochii vostri. Asta inseamna a depasi superficialitatea si a va rupe de monstrul lumii de azi.

Daca vreti sa luptati impotriva ticalosiei societatii, daca vreti sa ingenuncheati balaurul, atunci faceti in asa fel incat sa aveti o comunitate sincera in jurul vostru. Regasiti-va parintii, rudele, prietenii s.a.m.d. Incercati sa dati sinceritate pentru ca, la randul vostru, sa primiti sinceritate. Abia atunci veti intelege ca nu mai aveti nevoie de salvare deoarece sunteti deja salvati.

Retineti asadar ca individualismul nu-i decat iluzia care va e picurata de cei care-au gandit si programat nebunia lumii actuale. Comunitatea e cea care va vindeca si, in acelasi timp, va salveaza. Totul e ca baza comunitatii sa fie afectiunea, sinceritatea, adica acele valori solide si nu minciuna banului.

Al vostru Dan Diaconu la raport via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by
Ioan Rosca – Anticomunismul convenabil ticalosilor

Ioan Rosca – Anticomunismul convenabil ticalosilor

ioan rosca, anticomunism, pandemie, politica

Ioan Rosca - Anticomunismul convenabil ticalosilor

Exista multe feluri de anticomunism, unele acut contradictorii. Dar e vorba de contrapunere, sau de concurenta? Se poate crede ca divergentele nu sint majore – in plan conceptual, ca e vorba doar de mici ambitii, vanitati, chitibusarii, micimi romanesti. Sau chiar admite ca sint in joc (cercuri de) „interese colaterale” subterane, asa cum am sugerat in textele mele despre agentii domnului Tismaneanu (domnul Cioflinca, intr-un interviu recent cu S. Maier lamureste misiunea holocaustologilor pe cucerita reduta anticomunista). Dar totusi, poate nu e macar vorba de pozitii socio-politice divergente.

Ei bine, tocmai aici se afla radacina confuziei paralizante in care e mentinuta „societatea civila”. Falia-trasee intre cele doua anticomunisme se casca de la temelie, de la nivelul pozitiei fundamentale fata de conditia politica umana si produce posturi civice incompatibile, presiuni de sens contrar. Semnalez citeva manifestari ale dihotomiei:

Anticomunismul A doreste judecarea penala a celor care au produs suferinta victimelor, respinge prescrierea invocata de complicii criminalilor si cere pedepsirea penala a celor care au blocat justitia dupa 1989.

Anticomunismul nonA se multumeste cu condamnarea morala a nedreptatirilor, se bucura de recunoasterile generale, de scuzele festive, si de dezbateri academice, evitind pacatul razbunarii („vinatoarea de vrajitoare”).

Anticomunistul A cere pentru victime despagubiri, platite de statul uzurpat, obligat apoi sa se indrepte in regres spre cei ce au comis crimele sau profitat de ele.

Anticomunistul nonA declara ca suferintele nu se platesc cu bani, in timp ce fostii detinuti politici isi iau cuminti (recunoscatori?) „pensiile” acordate de generosul stat post-comunist.

Nu putem lega bolovanul despagubirilor de gitul bugetului sarac al tarisoarei, nu putem lovi nevinovatele generatii de azi – spun analistii nonA. Cu proprietatile mari, nationalizate, ale unor cetateni ajunsi – multi – in strainatate – e altceva! Avutia se poate reconstitui – „in integrum”, viata s-a dus. Ce nu se da urmasilor asupritilor este sifonat din buget de urmasii asupritorilor si, oricum, nu ajunge la populatie (care de altfel e vinovata, cel putin de pasivitate in fata crimei si de mentinerea criminalilor la putere) – raspund analistii A. Adaugind ca ascunderea sub pres a datoriei statului fata de victimele comunismului va usura plata despagubirilor pentru pretendenti din alte categorii (holocaust etc.) facind loc si ingineriei reconstituirilor frauduloase.

Adeptul A e impatimit de libertate si reproseaza sistemului represiv otravirea existentei si incalcarea demnitatii umane, incarcerarea sau domesticirea cetatenilor, fara a admite ca serioase pretextele ideologice comuniste, considerind ca o dictatura impusa si controlata din exterior, chiar daca are un program capitalist, trebuie rasturnata.

Adeptul nonA e concentrat pe doctrina comunista (proprietate comuna, gregaritate sociala etc.) pe care o ia in serios criticind-o plin de ura suspecta, validind a posteriori faptul – imaginar – ca in Romania am fi avut un autentic experiment social, din pacate nereusit, si nu inrobirea populatiei de catre o clica uzurpatoare, pentru care ideologia era doar pretext.

Un adevarat nonA recurge continuu la animism, denuntind „comunismul”. Sistemul, bata-l vina! E cumva de acord ca „toti am fost vinovati”, cu grija totusi spre a demonstra valoarea inefabila a „rezistentei prin cultura”.

In timp ce, un adevarat A va arata cu degetul comunistii criminali si va introduce o scara a vinovatiilor – pentru a nu face jocul strategiei de compromitere a victimei perfectate la Pitesti.

Activistul nonA face curte dreptei corporatiste pina la apologia imperialismului „civilizator”, al marii proprietati – prezumate cinstite, marii finante – prezumate benefice, pietei rechinilor – prezumate libere, individualismului mercantil – prezumat progresist, competitivitatii cu orice pret, luminarii de la apus. Este reflectia in oglinda, cu doar semne schimbate, a vechii propagande anticapitaliste.

Activistul A respinge farsa dreapta-stinga si, dincolo de ideologiile de serviciu, constata valabilitatea sentintei eminesciene „…Cei tari se ingradira./Cu-averea si marirea in cercul lor de legi,/Prin bunuri ce furara, in veci vezi cum conspira”. Respinge deci aberanta simpatie a obiditului sub comunisti fata de exploatatorii ne-comunisti de aiurea, intelegind ca aservitul/manipulatul de oriunde ii este frate.

Militantul nonA cere interzicerea simbolurilor comuniste si a propagandei pentru comunism, insista ca Europa sa arate fermitate in politia gindirii corecte. Condamna putreziciunea de stinga a intelectualilor din occident, vinduti Moscovei, sau orbi cu desavirsire.

Militantul A nu are motive sa-si trateze cu suficenta colegii de conditie. Le va explica insa in ce capcana au cazut, la rindul lor, crezind ca in Est lucreaza istoric Mai Binele. Pentru ca pacalitii tuturor binaritatilor rau-rau, sa se trezeasca.

Cetateanul A vrea un stat just, curatat de uzurpatori paraziti, care sa slujeasca dreptatea, jocul corect economic, social. politic. Constata ca nici capitalismul construit dupa 1990 de banditii care au capturat Romania nu e mai breaz decit socialismul spre care ne conduceau – tot ei – inainte. Ca josnicia inhaitata degradeaza creatia sociala.

Cetateanul nonA crede ca numai comunismul a putut fi corupt si deraiat, pentru ca are carente de principiu, in timp ce capitalismul are anticorpii necesari evitarii patologiei. Nici realitatea trazitiei romanesti nu-l satura de propaganda.

Personalitatea nonA nu intelege de ce se manifesta nostalgia pentru epoca Ceausescu. Cum de tinjesc vulgarii dupa o epoca urita, cotropiti din pofte materiale – spun destul de bine hranitii ideologi de tranzitie. Cum de nu vad sarantocii salbaticiti si resentimentari ca nu capitalismul e de vina, ci capitalistii actuali?? (Aceiasi care insa – atentie! – nu sint atit de vinovati de ce au facut inainte de 1989, pentru ca, atunci, de vina era mai ales sistemul).

Persoana A vede ca ticalosia fostilor activisti si securisti, „eliberata” de restrictii, a facut mai mult rau Romaniei dupa 1989 decit inainte, ca viata majoritatii s-a inrautatit, datorita Tranzitiei criminale spre capitalism, operata tot de cei care au fortat tranzitia in sens invers, dupa 1944. Si, fara a eluda raspunderea populatiei degradate de sistem in sutinerea devastarii post-decembriste, intelege si compatimeste situatia victimelor inselaciunii comunisto-feseniste.

Combatantul non-A latra mult si nu musca – pentru ca nu vrea, nu poate sau nu trebuie. Se agita continuu fara vreun scop limpede, in fata usilor inchis intredeschise, aranjeaza pacturi, face compromisuri de etapa… pe un drum care nu ajunge nicaieri, desi pleaca necontenit. Arunca spre dusman suliti fara virf (de exemplu tipa despre Iliescu ineptii, permitindu-i sa le dovedeasca falsitatea, in loc sa-l incolteasca pe atitea subiecte in care nu are aparare).

Combatantul A incearca sa produca pierderi reale dusmanului, cu economie de mijloace, intr-o lupta disproportionata. Daca pierde, recunoaste. Iar daca isi da seama ca nici nu a luptat,ca s-a amagit, se caieste.

Ginditorul A este profund, lucid, cinstit si tragic. El stie ca omul se ridica greu la inaltimea aspiratiilor propagate de un filon emancipator subtire, dar cade usor inapoi, in animalitatea pe care-i cresc visele. Ca la baza fenomenelor degenerative sta slabiciunea conditiei umane, limitarea potentialului creator de cultura colectiva, izbirea cautatorului temeiului sensurilor de adinci obstacole filozofice si limitari epistemice. Ca aceste dificultati, care ne trag in jos, ca o gravitatie spirituala, sint exploatate de rapitori tot mai rafinati si mai cinici, care au inlocuit represiunea cu diversiunea, teroarea cu ingineria iluziei libertatii.

Ginditorul nonA penduleaza intre sperante ieftine afisate indecent si dezamagiri periodice, care-i justifica renuntarile in fata bataliilor costisitoare. Nu se ocupa cu cauzele profunde ale proceselor, ci descrie satios plasa interminabila a efectelor – pe care le observa toata lumea – avind nevoie de un monopol mediatic pentru a livra continuu aceasta marfa indigesta, pe o piata saturata de lamentatii sterile.

Mi-am asumat un anumit schematism in enumerarea de mai sus, cu riscul de a comite erori sau de a estompa nuante prin simplificari, ca sa converg spre o explicatie justa in esenta a confictului dintre anticomunstii A si nonA. Nu e o pledoarie pro-domo ci pentru drumul pe care as dori sa merg mai bine: nu sint nici eu un A cum mi-ar place.

Sint un non-nonA indirjit. De ce?

Pentru ca nu cred ca multi retori de tip nonA sint atit de naivi incit sa creada ce spun. Cum de nu vad ei ca pledoariile pentru capitalismul cel bun, spre care se ajunge muncind supus, convin tocmai imbogatitilor comunisti, care au nevoie de cumintenia „prostimii” pe care au mintit-o, au folosit-o si au jefuit-o? Ca tot lor le convin si tezele ca e urita (sau inoportuna) setea de pedepsire, invidia pe averile acumulate dubios, justitiarismul social. De ce vor lustratie numai dupa ce ea nu mai are obiect si nu cer, de exemplu, acum, lustrarea faptasilor Tranzitiei? Tovarasii patronati fug exact de tezele A, care instiga la nesupunere: ca imbogatirea nu e temei de respect si putere iar cei care au reusit-o necinstit trebuie contestati, infruntati, descaunati, pedepsiti, invinsi, ceea ce nu se poate fara lupta. Stapinii nu vor razmerita, deci vor acoperi orice provocare periculoasa, cu brum. Inclusiv cu anticomunism nonA inofensiv si toxic, care sporeste nostalgia populatiei pentru un trecut masluit de prezent.

Pina la urma e vorba aici de o alegere simpla: indemni oamenii la respingerea sau la acceptarea faptului monstruos implinit? E clar de ce s-au refugiat in falsa transee nonA toti cei care au gasit un locusor, un oscior, un tunulet, un turnulet, un protector. Si de ce tabara A, dezertata de justitiari autentici, s-a umplut cu aventurieri fara busola, dezechilibrati de variate tipuri, provocatori.

Incit ma vad impins inexorabil sa o las si eu balta. Degeaba suflu spre ce ar fi putut fi sens, ca sa fac vint din cuvint. Vaporul a luat-o in alta parte, impins de vaslele ocnasilor. Am platit cu 20 de ani o incapatinare fara fruct viu. Or, tocmai asta e testul final al unui A onest – nu poate continua nelimitat fara efecte. Trebuie sa se opreasca, daca devine sigur ca nu are cu cine co-crea inteles si nici pe cine astepta, ca va fi anacronic multa vreme, ca lucreaza – prin istorie – pentru un viitor indepartat (sau chiar indepartant, daca seva A va fi extirpata).

Sursa: piatauniversitatii.com.

/0 Comments/by
,

Catalin Berenghi – Un altfel de primar

Catalin Berenghi - Un altfel de primar

Da, este nevoie de un altfel de primar. Am expus, in numarul trecut (CERTITUDINEA – n. red.), cele 10 principii dupa care ma ghidez, baza acestora fiind patriotismul. Toate actiunile mele in spatiul public (blocarea constructiei megamoscheii, remontarea inscriptiei „BUDAPESTA” de pe Arcul de Triumf, obtinerea si accesarea de fonduri pentru Biserica Sfantul Nicolae si refacerea cladirii „Barac” din Scheii Brasovului etc.) de aici au pornit. Ca si declansarea unor procese impotriva celor care comit acte antinationale (procesul impotriva UDMR, actiunea in instanta impotriva celor care ridica ilegal, la Sighetu Marmatiei, cea mai mare sinagoga din Romania etc.).

Toate aceste actiuni sunt insa doar riposte civice impotriva ilegalitatilor de orice fel, riposte pe care le voi continua. Nu este insa suficient. Mai trebuie sa si construim ceva, mai trebuie sa gasim si solutii pentru problemele cu care ne confruntam. Una ar fi sustinerea proiectului legislativ „CONSTITUTIA CETATENILOR”, dar asta nu tine de competentele directe ale unui primar. In schimb probleme precum cea a gunoaielor, reducerea poluarii sau realizarea unui sistem de incalzire cu adevarat ieftin si ecologic, acestea, da, tin de competentele directe ale unui primar. Nu s-a gandit niciunul dintre ei, pana acum, sa apeleze la „tezaurul de brevete” de pe strada Ion Ghica, adica de la OSIM. Mai exact, in cazul de fata, la tehnologiile lui Iuliean Hornet, cu care am scapa definitiv de gunoaie. Iar gunoaiele ar deveni, in paralel, cea mai ieftina sursa de energie pentru incalzirea locuintelor si a apei calde. Atentie: cea mai ieftina si mai nepoluanta sursa de energie de pe Pamant!

Cine e Iuliean Hornet? Cei care citesc CERTITUDINEA stiu. Si stiu si de ce. Am sa-l prezint si eu, pe scurt.

E un roman multiplu premiat pentru numeroasele sale inventii si inovatii in domeniul tehnic. Amintim aici titlul de Managerul Anului 2014, cu care a fost desemnat si premiat la Oxford – Anglia de Comitetul European al Oamenilor de Afaceri Socrates, titlul si distinctia de Lider Mondial al Oamenilor de Afaceri, primite in 2015 atat la Atena – Grecia, cat si in Las Vegas – Statele Unite. Sa va mai spun ceva: Iuliean Hornet a refuzat sa fie inghitit de marile companii ale lumii, care i-au inaintat sume ce depaseau sase zerouri, doar pentru ca Hornet sa produca sub sigla acestora. Motivul refuzului? Nationalismul sau ferm, de la care nu se abate. Incearca din rasputeri sa-i constientizeze pe romani, prin inventiile sale, de avantajele energiei din biomasa, ca alternativa la defrisarea de paduri din Romania. „Padurile noastre nu sunt combustibili! – Our forest, aren’t fuel!” – este unul din sloganurile companiei pe care o conduce inventatorul.

O sa ma intrebati ce legatura au inventiile lui Iuliean Hornet cu atributiile primarului general al Capitalei. Au – si am sa dau un exemplu concret, prezentat si in CERTITUDINEA nr. 37. Exista in Bucuresti, in Sectorul 4, un bloc cu 13 etaje care are un sistem de incalzire diferit de cele curente, adica de sistemul centralizat sau de cel individual, al centralelor proprii cu gaz. Diferenta e uriasa, din mai mute puncte de vedere. In primul rand din punct de vedere al costurilor pentru utilizatori: pentru a asigura apa calda si caldura la un apartament, costurile nu depasesc 4 euro pe metrul patrat pe an, chiar si daca sunt ierni foarte grele.

E vorba de sistemul de incalzire ecoHORNET, inventie a fratilor Iuliean si Aurel Hornet. Inventia aceasta revolutioneaza piata energiei termice si electrice, avand un potential de salvare ecologica a intregii planete. Pe noi – si, evident, pe mine! – ne intereseaza, deocamdata Bucurestiul. Tehnologia ecoHORNET, ignorata de Ministerul Mediului si de intregul Guvern (ca sa nu mai spun de primarii Capitalei!) vine in intampinarea rezolutiei adoptate de guvernele lumii, inclusiv cele din UE, prin care emisiile de carbon vor trebui reduse aproape la 0 pana in anul 2050.

Tehnologia ofera si o solutie suplimentara de reducere a cheltuielilor utilizatorilor, intrucat pentru acest sistem nu se plateste taxa de poluare impusa de Uniunea Europeana pentru centralele clasice. In plus, cenusa rezultata prin arderea peletilor in centralele ecoHORNET este un ingrasamant extrem de eficient in agricultura. Deci, practic, prin aceasta tehnologie nu se pierde nimic, nu ramane nimic nefolosit. Sau, ca sa ma exprim mai pe inteles, o centrala termica ecoHORNET cu peleti produce aceeasi energie termica, la un pret de cel putin cinci ori mai mic fata de o centrala care functioneaza pe baza de motorina sau energie electrica.

Pe de alta parte, daca aceasta tehnologie s-ar extinde la nivelul intregii tari, cu o investitie de doar 1% din PIB, Romania ar valorifica intr-un timp record TOATE deseurile menajere si ar inchide toate gropile de gunoi din tara. Sau, mai concret, daca statul roman ar investi 60 de milioane de euro in echipamente de peletizare (de transformare a gunoaielor in biomasa granulara), Romania n-ar mai avea gropi de gunoaie, caci n-ar mai exista gunoaie. S-ar valorifica 100% deseurile menajere, namolurile de epurare, materialele din plastic, cauciucuri, deseurile agricole, silvice si din industriile conexe, Romania ar deveni „farmacia verde” a Europei si a lumii. Din pacate, Ministerul Mediului si intregul guvern se fac ca nu pricep revolutia produsa de sistemele ecoHORNET pe piata mondiala a energiei si prefera „subterfugii” pseudo-ecologice, aducatoare, in schimb, de bani pentru propriile buzunare. De pilda incineratoarele de gunoaie extrem de poluante, interzise deja in Europa. Numai ca Austria le are pe stoc si – cui sa le vanda, daca nu Romaniei?…

Asadar, pentru un primar responsabil, GUNOAIELE devin, din focar de infectie (groapa de gunoi de la Chiajna, de pilda), resursa de energie pentru Bucuresti, iar mafia gunoaielor ar disparea in scurt timp. M-am intins atat de mult cu explicatiile pentru a prezenta, cat mai pe inteles, alternativa mea – in cazul in care voi fi ales primar – la incineratoarele pe care vrea sa le construiasa doamna Firea. Cu precizarea ca incineratoarele, oricare ar fi ele, transforma gunoaiele in alte gunoaie, care nu mai pot fi folosite la nimic. Trebuie depozitate in alta parte. Prin tehnologia propusa de mine, gunoaiele sunt transformate in combustibil iar cenusa acestui combustibil este ingrasamant. De ce nu e folosita in Romania? De ce e folosita doar in strainatate? Intrebati Guvernul, Parlamentul si pe primarul general al Capitalei!

A consemnat Catalin Berenghi via CERTITUDINEA nr. 56, 2020.

/0 Comments/by
Moartea domnitorului Mircea cel Batran

Moartea domnitorului Mircea cel Batran

mircea cel batran, domnitorul tarii

Moartea domnitorului Mircea cel Batran

La 31 ianuarie 1418 se stinge din viata Mircea cel Batran, unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara Munteneasca, fiind considerat de cronicile germane „cel mai viteaz si cel mai ager” dintre principii crestini ai acelor timpuri.

In timpul domniei sale dintre anii 1386 si 1418, Tara Munteneasca a atins cea mai mare intindere de pana atunci, Mircea ajungand sa stapaneasca un vast teritoriu, pe care il va organiza intr-o forma centralizata, el dovedindu-se un bun conducator atat in ceea ce priveste treburile tarii, cat si relatiile externe.

Conform cercetarilor istorice se pare ca Mircea cel Batran era fiul lui Radu I, identificat de multi istorici cu legendarul Radu Negru, voievod mitic al inceputurilor statului medieval Tara Munteneasca si fratele vitreg al domnitorului Dan I, pe care l-a urmat la tron dupa moartea acestuia in anul 1386. Odata urcat pe tronul tarii, Mircea se va opune tendintelor de expansiune ale Ungariei si Poloniei, care urmareau in special controlul asupra gurilor Dunarii si va incerca de asemenea sa stavileasca fortele otomane aflate in plina expansiune in Balcani.

Mircea va intrat in conflict cu Imperiul Otoman datorita interventiilor sale in sprijinul popoarelor crestine din sudul Dunarii, astfel ca in 1395, sultanul Baiazid I, zis si „Fulgerul”, va trece Dunarea in fruntea unei forte armate insemnate pentru pedepsirea domnitorului muntean. Mircea bazandu-se doar pe o mica armata si neputandu-se opune intr-o lupta deschisa armatei turcesti, va alege o tactica de hartuire cautand sa atraga armata otomana intr-un loc mlastinos. Batalia finala se va da la Rovine in ziua de 17 mai 1395, iar armata Tarii Muntenesti va obtine o importanta victorie impotriva turcilor. Dar intrucat sultanul otoman trimite noi trupe in Tara Munteneasca, Mircea cel Batran, ia decizia de a se retrage in Transilvania si sa astepte ajutorul celorlalte tari crestine implicate in lupta antiotomana. Numai ca in lipsa domnitorului din cetatea de scaun, turcii il aseaza pe tronul tarii pe Vlad Uzurpatorul, cel care va fi inlaturat de catre Mircea in 1396, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg.

Tot in 1396, Mircea in calitate de principe crestin va participa la cruciada antiotomana incheiata cu dezastrul de la Nicopole, iar in anul urmator 1397, pe raul Ialomita, Mircea cel Batran va zdrobi armatele otomane ce se intorceau din expeditii de jaf in Transilvania.

Infrangerea sultanului Baiazid I de catre Timur Lenk la Ankara in vara lui 1402 va deschide o perioada de anarhie in Imperiul Otoman, ce il face pe Mircea sa organizeze noi campanii impotriva turcilor, reusind in 1404 sa se impuna ca si conducator peste Dobrogea.

Mai mult, el va lua parte la lupta pentru tronul imperiului otoman ajutandu-l pe Musa Celebi sa devina sultan pentru o perioada scurta. Sultanul Mahomed I insa reuseste sa-si infranga oponentii si planuieste o expeditie de pedepsire a voievodului valah, iar pentru a evita campania sultanului, Mircea semneaza spre sfarsitul domniei un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunostea libertatea Valahiei in schimbul unui tribut anual.

Mircea cel Batran se va stinge din viata la Curtea de Arges la 31 ianuarie 1418 si va fi inmormantat la ctitoria sa de la Cozia, ramanand in istoria universala ca o figura proeminenta a luptei antiotomane a crestinilor din aceste tinuturi.

Sursa: Lectia de Istorie.

/0 Comments/by