Entries by Patrick Matis

,

Spiru Haret si armata de apostoli ai scolii


spiru haret, scoala muncii

Spiru Haret si armata de apostoli ai scolii

Nu putem incepe o prezentare a lui Spiru Haret fara a aminti celebra lui asertiune: „Cum arata astazi scoala, va arata maine tara”. In timpul sau s-au pus bazele unui sistem public de scoala, la care, din pacate, s-a renuntat astazi.

Spiru Haret a fost om de stiinta, matematician de succes si, in acelasi timp, organizator al sistemului de invatamant romanesc.

Acest om providential a inteles ca nimeni altul faptul ca viitorul unui popor se contureaza prin educatie, prin instructie calificata. A inteles, ca nimeni altul, faptul ca un rol deosebit in realizarea acestui deziderat il au invatatorii, mai din ales din mediul rural, pe care i-a incurajat prin diverse avantaje sa ramana stabili in satele lor.

Voi aminti cateva dintre rezultatele stiintifice obtinute de Spirul Haret. A beneficiat prin concurs de o bursa pentru a continua studiile matematice la Paris si a abtinut o noua licenta in matematica (1875) si in fizica (iulie 1876). In ianuarie 1878 a sustinut o stralucita teza de doctorat, care va fi publicata in Memoriile Observatorului din Paris si citata in diverse articole de celebrul matematician francez Poincaré.

Cercetarile sale in domeniul astronomiei (in primul rand pentru lucrarea sa de doctorat de la Sorbona, „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”) au fost recunoscute prin atribuirea, de catre Uniunea Internationala Astronomica, a numelui sau unui crater de pe Luna, descoperit in 1959.

„Pentru a lucra asupra masei, nu sunt deajuns numai mijloacele administrative”

In afara de activitatea didactica, „Omul scolii”, cum a fost supranumit, Spiru Haret a desfasurat o bogata activitate in interesul invatamantului romanesc unde a ocupat urmatoarele functii: inspector general al invatamantului, membru in consiliul permanent al instruc¡iunii, secretar general al Ministerului Instructiunii Publice, si in trei randuri ministru al acestui departament.

Raportul sau din 1884 asupra invatamantului cuprinde informatii despre starea invatamantului din acea vreme din care citam:

„Este admis, si e un adevar, ca tara noastra a realizat in 60 de ani progrese de neinchipuit. Izolata pana deunazi prin situatiunea sa geografica, si mai mult inca prin forta imprejurarilor, ea s’a gasit deodata intr’o situatiune de inferioritate necompatibila cu vigoarea si cu inteligenta poporului sau, atunci cand a incetat izolarea sa de mai inainte. Energia si succesul cu care ea lupta de atunci pentru a recastiga timpul pierdut ii vor da, fara indoiala, locul ce merita in lume. Dar trebue sa lucram prin toate mijloacele pentru ca momentul acela sa soseasca cat mai curand. Paturile de jos ale poporului sunt acelea cari au cu deosebire trebuinta de solicitudinea noastra. Ele sunt acelea care au beneficiat mai putin de lucrarea de transformare din ultimele decenii, si aceasta este natural, deoarece miscarea, venita de sus in jos, are trebuinta de timp mai lung pana sa se comunice masei.

Pentru a lucra asupra masei, nu sunt deajuns numai mijloacele administrative, nici in genere acele restranse intre limitele unui formalism riguros. Trebue ca toti care au o putinta cat de mica de a contribui la ridicarea nivelului poporului, sa-si dea concursul muncii sale, fara tocmeala si fara ezitare. Corpul didactic, prin numarul cel mare al membrilor sai, prin cultura lor, prin faptul ca sunt raspanditi pe toata suprafata tarii si pana in colturile cele mai indepartate, este chemat in prima linie la aceasta mare opera. Ceea ce lucreaza el in scoala este, fara indoiala, meritoriu; dar atata nu ajunge. Daca invatatorul ar considera rolul sau ca terminat, indata ce a dat strict cantitatea si felul de munca pentru care este platit, el ar fi un bun functionar, dar nu ar merita numele de apostol cu care se glorifica, si nu ar fi un bun patriot.

Invatatorul trebue sa invete si sa faca mai buni, nu numai pe copii, dar pe toti cei care au trebuinta sa fie instruiti si luminati. Condusi de aceste vederi, si convinsi ca aducem tarii un serviciu de prima ordine, noi ne-am silit sa utilizam activitatea corpului didactic si inafara de scoala, punand-o in serviciul luminarii poporului si al desteptarii lui la o vieata intelectuala, morala si economica mai buna. La prima vedere, intreprinderea se parea foarte grea.

Se parea putin probabil ca corpul didactic sa-si impuna de buna voie un adaus de munca si raspundere. Modul plin de vrednicie cum el a raspuns la asteptarea noastra ne dispenseaza de a mai dovedi cat de netemeinice erau temerile acelea“.

„Am vrut sa fac din invatatori o forta nationala, pe care s-o indrept contra mizeriei si intunericului de la sate”

In cei zece ani cat a fost ministru al invatamantului, in perioada 1897-1910, a creat o scoala, o epoca haretiana – si post haretiana – dupa cum o numeste G. Tepelea.

Spiru Haret a inteles mai bine decat nimeni altul ca invatamantul romanesc trebuie sa constituie o prioritate nationala si ca, fara un taran luminat, Romania nu poate aspira la dezvoltare economica.

Pentru a lumina locuitorii satelor, el a dat o importanta deosebita „armatei de cazaci” (asa erau supranumiti invatatorii si preotii lui Spiru Haret) in lupta sa contra „mizeriei si intunericului de la sate”. In acest sens spunea: „Am vrut sa fac din invatatori o forta nationala, pe care s-o indrept contra mizeriei si intunericului de la sate”.

Prin intreaga sa activitate a inteles sa transforme scoala intr-un focar de iradiere, cerandu-le invatatorilor sa creeze banci populare, obsti taranesti, cooperative, sa nu se rezume numai la activitatea de la catedra, instituindu-se in adevarati „Apostoli ai satelor” (dupa G. Tepelea). Prin eforturile sale a lasat o opera stiintifica deosebita, a creat acea armata de „Apostoli” ai scolii care au contribuit la o inflorire fara precedent a patriei sale.

Activitatea parlamentara

Spiru Haret a avut o bogata activitate parlamentara. A fost timp de 10 ani ministrul invatamantului, caliate in care a elaborat 35 legi, 168 regulamente si 157 circulare si decizii. Dintre acestea fac parte: „Legea asupra invatamantului secundar si superior” elaborata la data de 23.03.1898, cu modificarile aduse prin decretul regal nr 2727/9.07.1901, care a pus invatamantul pe baze moderne. Aceasta lege a dus la cresterea importanta a numarului de intelectuali in perioada urmatoare.

In 1909 Spiru Haret a fost preocupat de cresterea numarului de invatatori prin calificarea „ajutorilor de invatatori”. Au fost introduse cursuri pentru acestia, care au avut ca scop „inaintarea pe loc”, cel mai eficient mijloc de emulatie.

A insistat pentru modificarea articolului 7 din legea pentru regularea proprietatii rurale, astfel incat preotii si invatatorii sa fie considerati „cultivatori sateni” pentru a putea dobandi „locuri de casa sau cultura” pentru a-si intemeia gospodarii model pentru sateni.

Prin legea „Scoalelor elementare de agricultura si de gospodarie rurala”, venitul provenit din exploatarea terenului si a vitelor scoalei se va imparti conform articolului 12, conform caruia invatatorii primesc 10 % din venit.

In 1911 un institutor scria: „Cel mai valoros omagiu pe care corpul invatatorilor il poate aduce domnului Spiru Haret este ca intreg acest corp sa se faca si in viitor demn de situatia ce i s-a dat de dl S. Haret”.

Trebuie amintite, de asemenea, contributiile lui Spiru Haret la organizarea invatamantului horticol din tara, asa cum frumos este descris de catre profesorul Nicolae Pomohaci.

Spiru Haret a fost acuzat de adversarii politici, ca ar fi fost instigator al rascoalei taranesti din 1907. Ca n-a fost asa, ci dimpotriva, sta marturie circulara sa, ca ministru al „scoalelor”, emisa in 14.03.1907 catre „toti cucernicii preoti si catre toti invatatorii din comunele rurale ca sa ajute la potolirea spiritelor” care au condus la la acea rascoala, unul dintre cele mai dureroase evenimente din istoria moderna a tarii.

Sursa: certitudinea.ro.

/0 Comments/by

Dan Diaconu – Ciuma rosie


ciuma rosie, dan diaconu

Dan Diaconu - Ciuma rosie

Romanii sunt asemeni copiilor care, in ciuda sfaturilor primite de la parinti, nu se lasa pana nu se lovesc de pragul de sus. Cand parintii le spun copiilor ca fumatul nu e bun, in loc ca sfatul sa fie luat de bun, acesta are efectul contrar, transformand obiectul interdictiei intr-o atractie de nerefuzat. Asa se face ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare adolescent are tentatia fructului oprit.

Unii se lasa pagubasi dupa primul fum tras din tigara. Gustul amar si senzatia de ameteala/lesin ii face pe cei mai norocosi sa nu mai puna gura pe tigara. Sunt altii insa care, vazand cum „cercul maturilor” se invarte in jurul tigarii, continua sa se chinuiasca sa traga din tigara pana cand „durerea” devine placere. Nu stiu daca-si cuceresc locul dorit in cercul celor maturi, dar cu siguranta isi ocupa locul damnarii pe banca viciosilor.

Pentru acesti „invingatori” ai piedicilor initiale incepe o lunga perioada de sclavie in care, treptat, tigara se lipeste pe fiecare molecula a lor. Nu mai poti bea o cafea fara tigara, o masa nu mai e desavarsita fara aprinderea tigarii s.a.m.d. Treptat, fiecare intelege ca fumatul e o prostie, dar e prea tarziu. Tigara se lipeste de tot ce e al tau, aproape ca nu mai esti tu fara „furnalul” fumegandu-ti in coltul gurii. Evadarea din „lumea fumatorilor” e aproape imposibila.

Exista oameni inzestrati cu o vointa de fier care, in momentul in care inteleg ca viciul pe care-l au e rau, ii pun capat. Intr-adevar, e nevoie de vointa, insa odata scapat de belea, nu mai e greu deloc intrucat organismul nu are nevoie de respectivul drog. Apoi vin la rand cei carora propriul organism le da semne ca nu-i OK. Ba o tuse persistenta, ba o stare continua de epuizare, ba greutati in respiratie sau lipsa unei minime rezistente la efort. Toate acestea sunt semnale de alarma. Ajunsi in fata medicului, cei mai multi se ingrozesc si, mai sub imperiul fricii, mai sub impulsurile primite din jur, o lasa balta si renunta. Cei care-au facut-o la timp sunt salvati.

Exista insa o categorie care nu renunta niciodata. Tusea pe care-o au e din cauza ca „asa tuseste toata lumea”, rezistenta scazuta e cauzata de faptul ca „toti imbatranim”, iar sfatul medicului e dat pentru ca „asa l-au invatat aia de la facultate sa spuna”. Acestia sunt „invingatorii”, cei pe care nimeni nu-i intoarce din drumul pe care-au apucat-o, indiferent cat de gresit ar fi. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, „rasplata” le vine dupa ceva vreme sub forma unui cancer la plamani, gat sau pe undeva prin cavitatea bucala. Si, multi dintre ei, chiar si-atunci se lamenteaza spunand ca „de murit moare toata lumea”. Asta in timp ce-si aprind ultima tigara, cea care le scurteaza distanta catre dincolo.

In tot acest joc inceput pentru marea majoritate in adolescenta si terminat dupa norocul fiecaruia, e limpede ca cei „din teren” au de pierdut. Pierd banii pe care-i dau pe tigari, dar isi jertfesc si propria sanatate. De castigat castiga insa doar producatorii de tigari. Fiecare tigara fumata ii imbogateste. Iar dac-ar fi sa-i dai in judecata pentru daunele produse, n-ai avea nicio sansa. Imaginile scabroase de pe pachetele de tigari – ti se va spune in instanta – au avut rolul de a te preveni, dar tu n-ai tinut cont de ele. Deci vina iti apartine in totalitate! Cam asta e morala intregii povesti a fumatorului.

In politica, a te lovi de sus inseamna a da puterea celui care nu merita. Cand neghiobul se vede cocotat pe culmile puterii ii uita pe cei care l-au dus acolo si-si vede propriul interes, anume imbogatirea rapida a lui si-a celor de care depinde mentinerea sa pe pozitie. Asta in timp ce votantul credincios si inept sufera de pe urma dorintei de imbogatire a preferatului sau si-a haitei adusa la putere. Unii se trezesc la primul impact, isi dau seama de eroarea facuta si nu-l mai voteaza pe ticalos sub nicio forma. Altii, in schimb, persista prosteste la infinit si nici cand sunt condamnati la moarte de catre „eroii” pe care i-au votat nu se dezic. Stiu, e prostie, dar e prostia lor.

Sau, mai bine zis, prostia e a noastra. Asta deoarece noi ne definim prin pozitia adoptata de majoritatea cetatenilor nostri. Iar atunci cand nu te potolesti indiferent de ticalosiile celor din varf cum altfel se numeste? Mai cunoasteti istoria acestui PNL cocotat acum la putere? Mai tineti minte cum a intrat la guvernare cu „odiosul” FSN al lui Iliescu? Mai tineti minte ca, intre altele, portofoliul de la Justitie in acel guvern le-a apartinut liberalilor? Ati uitat, desigur. La fel cum ati uitat peripetiile acelorasi liberali in perioada 1996-2000, atunci cand industria autohtona a fost decimata, vanduta pe 1$ tuturor ticalosilor care stiau sa cotizeze unde trebuie pentru privilegiul de a intra in clubul select al vanzatorilor de fier vechi. Ati uitat ca tot liberalii (Alianta DA – PNL-PD) l-au cocotat pe basescu pentru zece ani de mandat? Si ca tot ei s-au curvasarit cu PPE pentru a-i recupera pe esuatii lui basescu din PDL? Si ca tot ei l-au adus pe Plavan la putere?

Pare ca ati uitat toate aceste evidente. La fel cum ati uitat ca notiunea de „ciuma rosie” a aparut in urma cu 150 de ani, folosita fiind de Eminescu impotriva… liberalilor. Nu a fost oare profetic Eminescu atunci cand le-a pus eticheta de ciumati? Reluati episoadele istorice ale venirii lor la putere si-o sa constatati ca toate au fost ciumate. Doar cele recente pe care vi le-am enumerat ar trebui sa va ridice serioase semne de intrebare.

Acum, intr-un mod total nelegitim si bucurandu-se de complicitatea unui PSD care nu mai e decat o extensie a Securitatii, PNL alaturi de Plavanul din fruntea tarii au putere discretionara. Fac ce vor. Si vor multe: contracte cu dedicatie, inrobirea romanilor, saracirea tarii, toate alaturi de o teroare culminand cu armata tabarata in strada, cu armele in pozitie de tragere. Cica pentru binele vostru. Asta in timp ce-si trag banii din buget fara niciun control. Probabil neam de neamul liberalilor n-a visat o asemenea dibacie: sa te cocotezi la butoane avand absolut totul in mana ta si, ca bonus, armata in strada gata sa-l friga pe oricare dintre cei care-ar indrazni sa ridice glasul. Frumos nu?

Acest viciu liberal in care ne scufundam de atata amar de vreme ne produce numai pagube, numai rateuri majore. De fiecare data dupa ce pleaca de la putere lasa tara in dezastru, precum ogoarele dupa trecerea lacustelor. Va amintiti cum au lasat-o in anul 2000? Dar in 2012, dupa ce i-a expirat mandatul basescului? Ati uitat de „restitutio in integrum” sau de magaria cu imprumutul de la FMI? Ati uitat in ce hal v-a lasat de fiecare data mareata conducere liberala? Pare ca da din moment ce in locul lui basescu l-ati pus pe Plavan. Si-o sa va ajunga cu varf si indesat in conditiile in care va trebui sa suportati lacustele inca patru ani de-acum inainte.

De data aceasta, sincer sa fiu, nu stiu daca veti mai rezista lacustelor. S-ar putea ca tara sa ajunga in situatia cancerosului tabagic. Ce iesire sa mai ai atunci cand s-a pus saua pe noi? Cu melitia si armata-n strada, hai sa va vad ce scapare aveti!

In final, o scurta recapitulare:

– V-au spus ca pesedistii sunt hoti, pana ati ajuns sa asociati precum cainele lui Pavlov notiunea de hot cu cea de pesedist. Le-a mers, iar acum fura in voie in timp ce voi dati vina in continuare pe pesedisti.

– V-au spus ca pesedistii sunt prosti, iar voi ati luat-o pe Veorica drept etalon al prostiei. Acum, cu Grinda, Vela, Orban sau cu regele lor absolut, Plavanul cel gangav, ati orbit brusc. Pai Veorica era o lumina pe langa toti prostovanii astia tristi. Doar degeaba a fugit Plavanul de confruntare precum iepurasul?

Ce-ati mai vrea sa va spun? Persistati in continuare deoarece nu mai e decat un mic pas. Asemeni doctorului expunandu-i verde-n fata situatia cancerosului-tabagic aflat in stadiu terminal, la fel va vor spune si liberalii in scurt timp ca vi se-apropie moartea. Iar, pentru a va adormi simturile, va vor spune ca veti muri doar putin, putin de tot. Asta intrucat sunt ei la putere si nu hotii de la pesedeu! Persistati, dragii mei, persistati!

A consemnat pentru dumneavoastra Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by
,

Serban Popa – Virusul Coro(a)na si privatizarea comunismului


karl marx, ion iliescu, 1989, capitalism, comunism, revolutie, privatizare, privatizarea comunismului

Serban Popa - Virusul Coro(a)na si privatizarea comunismului

Apel catre romani:

Daca am fost atat de naivi si 30 de ani am iesit din casa de buna voie ca sa votam asa cum am votat, acum, cand cei pe care i-am votat 30 de ani ne obliga sa nu iesim din casa, chiar a venit momentul sa ne desteptam.

Atunci cand, nu cu mult timp in urma, publicam in Certitudinea textul intitulat „Ce-i de facut ca fii sefilor nostri sa nu fie sefii copiilor nostri?”, credeam ca este ultimul articol din seria Privatizarea comunismului.

Iata insa ca „viata, cu puterea de netagaduit a faptelor” ne obliga sa revenim.

Sa revenim pentru ca, mai ales in conditiile in care se va iesi din catastrofa pandemica, sa le spunem inca o data romanilor ce au de facut. Macar de acum inainte.

Si anume:

  1. Pentru ca statul roman post-comunist a FURAT, prin promulgarea si punerea in aplicare a legii 15/1990, IN TOTALITATE, bunurile mijloace de productie, impreuna cu resursele solului si subsolului, aflate in proprietatea comuna a INTREGULUI POPOR, toate aceste bunuri si resurse TREBUIE SA FIE CONFISCATE de la cei care, in mod INFRACTIONAL, le detin in prezent. De asemenea, TREBUIE SA FIE CONFISCATE toate bunurile (mijloace de productie sau nu) care au rezultat ca produs al exploatarii INFRACTIONALE a mijloacelor de productie si a resurselor FURATE, detinute actualmente fara drept, fie de catre statul roman, fie de catre cei pe care statul i-a inzestrat cu ele.
  2. Pentru ca experimentul comunist a demonstrat ca punerea in aplicare a tezelor marxiste duce in mod inexorabil la falimentul generalizat al societatii, comunismul TREBUIE sa fie si sa ramana mort si ingropat pentru TOTDEAUNA. Iar dupa 30 de ani de „tranzitie” este limpede ca ADEVARATA iesire din comunism TREBUIE sa urmeze o cu totul alta cale. Aceasta cale este cea pe care, inca din ianuarie 1990, a propus-o Constantin Cojocaru: LEGEA COJOCARU, VERSIUNEA 1990 prin care, inclusiv in momentul de fata, (inca) poate fi si trebuie sa fie inlocuita societatea oligarhica existenta in Romania. Inlocuire echivalenta cu nasterea unei noi societati care va putea si va trebui sa aspire la DEMOCRATIE, la domnia LEGII pe baza accesului individual, egal si direct la capital al tuturor membrilor societatii.
  3. Pentru ca ideologia liberala este cea care a statuat capitalismul (inclusiv cel oligarhic), TREBUIE ca – dupa iesirea din proprietatea comuna/socialista indiviza, odata cu punerea in aplicare a VARIANTEI COJOCARU, adusa la zi – noilor proprietari privati sa li se asigure perpetuarea detinerii si sporirea capitalului cu care vor fi inzestrati.

Va trebui deci ca, dupa distribuirea capitalului in proprietatea privata a milioane de cetateni, proprietari privati, sa fie INHIBATA tendinta (dupa unii) naturala in capitalism de (re)concentrare a respectivului capital in din ce in ce mai putine maini.

Va TREBUI, asadar ca, prin masuri adecvate: economice, sociale, politice, educationale, sa fie INTERZISA renasterea unei societati oligarhice, asa cum este, in prezent, cea romaneasca. Si nu numai cea romaneasca…

Va trebui promovata asadar calea DISTRIBUTISMULUI, doctrina (laica) inspirata de distributismul papal de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.

Distributismul, preluat de catre Chesterton si Belloc, a fost adus la noi, dupa 1990, de catre Ovidiu Hurduzeu si adoptat, si adaptat la realitatile romanesti, de catre acelasi Constantin Cojocaru, printr-o suma de solutii economice concrete.

Acum, cand este finalizat acest text, in Romania sunt 433 de infectati. Si doua decese.

Ne abtinem sa facem previziuni.

Stim insa, cu certitudine, ca NU avem un sistem sanitar capabil sa faca fata tsunami-ului ce vine peste noi.

Stim, de asemenea, cu certitudine, ca am fi avut o sansa daca nu am fi fost impovarati cu „repatrierea” a sute de mii, poate chiar a unui milion de romani, multi dintre ei deja infectati.

De ce nu avem insa un sistem sanitar?

Pentru ca – asa dupa cum am aratat – statul roman a FURAT de la poporul roman intreprinderile pe care apoi le-a dat pe nimic comunistilor si securistilor care, fie le-au distrus ca sa le vanda ca fier vechi, fie le-au vandut direct strainilor. Straini care platesc impozite si redevente statului, doar atunci cand vor muschii lor.

De ce avem 5-6 milioane de romani in diaspora, din care un milion a fost nevoit sa se adaposteasca in Tara?

Pentru ca statul roman a FURAT de la poporul roman intreprinderile pe care apoi le-a dat pe nimic comunistilor si securistilor care, distrugandu-le, au lasat pe drumuri milioane de lucratori, nevoiti sa ia calea bejeniei.

Vom intra asadar in colaps pentru ca, acum 30 de ani, statul roman a FURAT de la poporul roman – prin promulgarea, de catre ion iliescu, a legii 15/1990 – toata averea aflata in proprietatea comuna/socialista a acestuia. Precizez inca o data: statul roman nu era PROPRIETAR, ci ADMINISTRATOR al averii publice. PROPRIETAR era POPORUL ROMAN.

A venit momentul sa ne prabusim pentru ca, prin ceea ce a avut loc atunci, prin acel act normativ INFRACTIONAL, comunismul s-a privatizat pentru a se putea privatiza pcr-ul si dss-ul.

Si pentru ca, mai apoi, conform planului/intelegerii, pcr-istii si dss-istii sa VANDA transnationalelor si statelor straine ceea ce primisera gratis.

„Dupa cadere”, va trebui sa vina insa un alt moment.

Momentul in care poporul roman va lua inapoi, CU DOBANDA, to ceea ce i s-a furat.

Abia atunci, intr-adevar, vom putea spune: FINIS CORONAT OPUS!

P.S. Pentru a avea imeginea completa: sa nu ne imaginam ca Coroana Romaniei (cacofonie intentionata n.r.) poate fi exonerata de cele intamplate, atat la jumatatea anilor ’40, ai secolului trecut, cati si in ultimii 30 de ani.

/0 Comments/by
,

Daniel Roxin – Despre Tradarea sau Protejarea INTERESULUI NATIONAL in vreme de Pandemie cu Coronavirus


daniel roxin, scrisoare

Daniel Roxin - Despre Tradarea sau Protejarea INTERESULUI NATIONAL in vreme de Pandemie cu Coronavirus

Este evident ca astazi culegem roadele tradarii interesului national din ultimii 30 de ani, perioada in care politicienii romani au avut grija sa puna umarul la instrainarea unei mari parti din resursele nationale, la distrugerea industriei autohtone, la privatizarea unor bunuri economice de interes strategic care, prin natura lor, erau profitabile sau puteau sa devina profitabile cu un pic de buna intentie.

Intr-o lume tot mai globalizata, unde interesul marilor corporatii a primat in fata interesului national, am ajuns in situatia in care, pe vreme de criza cum este acum, nu dispunem de prea multe resurse interne pentru a-i face fata si ne este foarte greu sa obtinem un minim necesar si de peste hotare.

Si atunci, te intrebi: Oare ce s-ar intampla daca granitele Romaniei ar fi inchise total pentru un an, perioada in care nimeni si nimic nu ar mai iesi sau nu ar mai intra in tara? Nu vreau sa ma gandesc la dezastrul de care am avea parte, in conditiile in care politicienii romani au avut grija sa ne faca dependenti de alte tari pe aproape orice directie!…

Tocmai de aceea, Pandemia cu Coronavirus si criza globala ne obliga sa facem scenarii si pentru cele mai negre perspective si sa gasim, DIN TIMP, solutii la acestea pentru ca situatia de acum ne arata ca stam foarte prost si ca intr-o situatie si mai grava decat aceasta, vom intra in colaps! Cu atat mai mult cu cat realitatea ne arata ca toate tarile, in situatii de forta majora, isi trag spuza pe turta lor fara rezerve si isi fura unele altora produsele necesare supravietuirii.

Prin urmare, ce ar trebui sa faca de acum inainte statul roman, pentru a apara interesele Romaniei si ale poporului roman, lucruri pe care, daca nu le face, se cheama ca ne tradeaza?

Pai, e simplu: tot ce tine de supravietuire trebuie produs OBLIGATORIU in interiorul Romaniei – alimente, medicamente si echipamente medicale, energie, materiale de constructii s.a.m.d. Absolut tot ce inseamna resurse vitale si industrii strategice trebuie sa poata fi produse si sa functioneze in interiorul tarii. Este o conditie a supravietuirii ca natiune!

Mai mult decat atat, statul roman mai trebuie sa faca ceva ce NU A FACUT aproape DELOC in ultimii 30 de ani: sa investeasca in creativitatea tehnica romaneasca, pentru ca zeci sau chiar sute de inventii romanesti de interes global, cu un potential de sute de miliarde de euro, stau in sertarele inventatorilor nevalorificate sau ajung in proprietatea strainilor pentru cateva milioane de dolari, si asta pentru ca statul roman incompetent si fara viziune nu a facut si nu face aproape nimic pentru valorificarea mintilor geniale ale multor romani, in interesul national!

Iar ca lucrurile sa fie clare, va invit mai jos sa vizionati doua emisiuni pe care le-am facut pe tema marilor inventii romanesti, inventii care asteapta implicarea statului roman!

Daniel Roxin

/1 Comment/by

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Aprilie 2020 – Centralizarea guvernarii unice, de la Bucuresti


certitudinea, calendar certitudinea aprilie 2020

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Aprilie 2020 – 4 Aprilie 2020, centralizarea guvernarii unice, de la Bucuresti

De la Unirea din 1918, timp de doi ani, provinciile istorice unite s-au guvernat singure, insa au avut si reprezentanti la Bucuresti, pentru a face mai usor si mai rapid procesul de unificare administrativa. Fiecare provincie venise cu model distinct de organizare teritoriala. Transilvania, Banatul si Partile Unguresti cu cele 25 de comitate si comune, Bucovina cu 11 capitanii fara personalitate juridica, cu teritorii domeniale, cu orase cu statut si comune, Basarabia cu gubernia sau provincia, judetul si volostea (comuna), cu 8 judete divizate in ocoale. A durat mult disputa ivita pe marginea unei legi a administrarii teritoriului, daca va fi una bazata pe centralizare sau, dimpotriva, pe autonomie.

In 4 aprilie 1920, a intrat in vigoare Decretul-Lege nr. 1462, prin care s-a pus capat tuturor formelor regionale de conducere, din Transilvania, Bucovina si Basarabia, deci si Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului si Partilor Unguresti (Partium).

Alte evenimente ale luni aprilie 1920:

  • 20 aprilie: Se deschid Jocurile Olimpice de la Anvers, Belgia.
  • 24 aprilie: Razboiul polono-sovietic: Trupele poloneze si ucrainiene ataca armata sovietica care ocupa Ucraina.
  • 26 aprilie: infiintarea, la Cluj, a primului Institut speologic din lume.
  • 28 aprilie: Azerbaijan intra in componenta Uniunii Sovietice.

/0 Comments/by

Carlo Troya – Getii lui Zalmoxis au fost stramosii Gotilor lui Theodoric


carlo troya, goti, geti, zamolxis

Carlo Troya - Getii lui Zalmoxis au fost stramosii Gotilor lui Theodoric

Istoria oficiala a Romaniei cu privire la geto-daci si continuitatea lor ignora o sumedenie de izvoare istorice si dovezi arheologice din afara tarii noastre. Pentru ca nu convin dogmei oficiale cu privire la formarea poporului roman sau cu privire la uriasa influenta avuta de geto-daci in intreaga Europa.

Printre aceste izvoare ignorate se numara si opera istoricului italian Carlo Troya care, in lucrarea „Istoria Italiei in Evul Mediu”, scrisa in secolul al XIX-lea, dedica nu mai putin de 3.500 de pagini istoriei geto-dacilor, istorie pe care o descrie pentru o perioada de peste 2.000 de ani – din secolul VII i.Hr. pana in secolul XV, in perioada Evului Mediu. In aceasta lucrare, el vorbeste (printre multe altele) despre faptul ca getii lui Zalmoxis au fost stramosii gotilor lui Theodoric cel Mare, stapanul Peninsulei Italice in secolul V.

Carlo Troya a fost un important istoric al secolului al XIX-lea, om politic si prim-ministru al Regatului Celor Doua Sicilii. Lucrarea sa, uriasa prin intindere si documentare, contine informatii foarte importante sustinute, in bibliografie, de mii de lucrari din toate perioadele istorice. Un lucru extraordinar.

In aceste conditii, a o ignora, nu este decat o dovada a relei credinte sau a micimii stiintifice a celor care conduc destinele istoriei nationale.

Pentru a afla mai multe despre continutul celor 3.500 de pagini destinate istoriei geto-dacilor dar si despre autorul lor, italianul Carlo Troya, va invit sa urmariti o emisiune realizata impreuna cu domul Dumitru Ioncica, editorul acestei carti in Romania, pe care o puteti viziona mai jos.

Editia publicata in Romania poarta numele ARGUEMNTE PENTRU RESCRIEREA ISTORIEI EUROPENE si poate fi comandata online aici: DACIA ART sau la telefon 0721 096 069.

Daniel Roxin.

/0 Comments/by

Dan Puric – Arta schizofrenica a omului fara Dumnezeu


arta, eroii neamului, batalia de la jiu, dan puric, umorul romanesc

Dan Puric - Arta schizofrenica a omului fara Dumnezeu

„Un artist fara credinta ar fi ca un pictor fara vedere.”

Andrei Tarkovski.

Arta viitorului nu va mai putea fi de mercenar, precum este acum. Vezi filme si le uiti, nu cand iesi, ci cand le vezi… Piesele de teatru au un text patologic, schizofrenic, au aparut textele noi, de criza, si pe scenele romanesti. Si ele intra intr-un val mimetic, care arata ca suntem, dintr-un punct de vedere, o noncultura si ca trebuie sa imitam crizele lui Big Brother, care a consumat patologia de mult. Teatrul de tip patologic, de tip exhibitionist, corespunde omului autonom, fara de Dumnezeu, al individului, nu al persoanei.

Toate aceste tulburari vin si la noi, intr-un soi de contaminare. Noi suntem cu cultura tot timpul in regim de urgenta. Dincolo de esalonul celor loviti de gripa asta aviara culturala, se afla o Romanie care-si va gasi tot timpul resursele de refacere. Nu poti sa fii imediat performant dupa ce cultura a fost schilodita in comunism. Prin ’91-’92 au mai fost piese cu dezbracati pe scena si sex, dar au cazut, s-au triat, ceea ce arata ca publicul roman are o foarte mare pudoare si inteligenta; nu se lasa pacalit pe termen lung.

Arta viitorului va fi marturisitoare, arta in care noi, cei care am suferit, trebuie sa marturisim, sa vorbim si sa invatam sa articulam despre noi… Nu sa facem inspectia hartii noastre psihopatologice, cum facea Freud, ci sa ne autodescoperim, ca taina creata de Dumnezeu. Arta majora trebuie sa limpezeasca, nu sa tulbure apele. Nu intamplator joc acum intr-o piesa de G. M. Zamfirescu, la Teatrul National, „Idolul si Ion Anapoda”. Am fost intrebat de ce-mi trebuie o piesa prafuita?… Da, dar in piesa aceasta salasluieste tot spiritul Romaniei interbelice! Nu e Sofocle, nu umbla nimeni cu toporul sa taie pe cineva, nu facem telenovele. Abia s-a asezat burghezia… Am nostalgia acelor vremuri, fara sa idealizez, pentru ca si atunci erau contradictii, nedreptati, dar nu existau institutionalizarea mizeriei si promovarea imposturii la nivel de valoare. Televiziunile sunt blocate de impostori si divertizment de tip pornografic, se face o furajare continua cu subcultura…

Despre cinematografia romaneasca… E bine ca unii au luat niste premii pe la Cannes, e bine ca am fost incurajati, dar n-au nici o legatura cu poporul roman. Nu stiu sa marturiseasca despre poporul roman, care ar fi demn de un Tarkovski. E uluitor ce face cinematograful chinez in ultima vreme, ce marturisiri de civilizatie si cultura… Am constatat, cu tristete, ca suflul cinematografiei romanesti n-a mai mers dupa ’89 incoace. Atunci i-am avut pe Ciulei, pe Pintilie, iar acum suntem o cinematografie rezumata la aurolaci si curve – cazuri patologice si sociale (sociopate – n. red.).

Ar fi fost interesant daca cineva ar fi reusit sa surprinda sufletul adevarat, dramele si calitatile acestui popor. Pare ca ni se dau comenzi si bani sa scriem despre noi ca suntem ceea ce nu suntem. Am senzatia ca scriem extemporale date din afara. Drama este ca acesti tineri creatori sunt lipsiti de un invatamant temeinic. Toate depunerile, in invatamant si cultura, sunt la fel: se fac in timp. Dar, de 15 ani, invatamantul se contureaza atrofic, iar cel superior, de arta, e terminat. E normal, atunci, ca tanarul sa vrea sa racneasca, sa tipe, sa se revolte. Si primul lucru pe care il produce este o vulgaritate, confundata cu autenticul. Primul lucru pe care il confunda cu libertatea este injuratura. Invatamantul se distruge si din iresponsabilitatea guvernantilor, care platesc prost profesorii. La randul lor, acestia isi boicoteaza propria meserie. Vad in teatru o inflatie de actori semipregatiti, vai de capul lor!

Fragment din interviul „Poporul roman ar fi demn de un Tarkovski”, aparut in ziarul „Adevarul”, in 2006, via CERTITUDINEA, nr. 60, 2020.

/1 Comment/by
,

Catalin Berenghi – Sistemul lor nu e infailibil!

Catalin Berenghi - Sistemul lor nu e infailibil!

O sa incep prin a prelua trei intrebari lansate in spatiul public de arhitectul Serban Popa (fost partener de idei al regretatului economist Constantin Cojocaru, autorul proiectului de lege care-i poarta numele – „Legea Cojocaru”):

  1. Cum a ajuns Romania sa nu mai aiba sistem public de sanatate?
  2. Cine e vinovat de dezastrul demografic fara precedent al Romaniei? 6 milioane de romani si-au parasit tara pana acum, dintre care peste 50.000 sunt medici (43.000 plecati numai intre 2007 – 2016).
  3. Cine deconteaza acest dezastru? Cine plateste daunele?

Dincolo de pierderile umane in sine, se mai pune si problema costurilor de calificare. Numai pentru formarea celor 43.000 de medici statul roman a cheltuit 770 de milioane de euro.

Acum, un milion de romani din cei plecati se intorc in tara, asediind, efectiv, Romania cu valuri de coronavirus, in conditiile in care grosul medicilor de inalta competenta a ramas afara. Caci, nu, medicii care au migrat nu se intorc in Romania. Tarile in care s-au mutat au nevoie mai mult ca oricand de profesionalismul lor. Vreti sa stiti pana la ce nivel de incompetenta si inconstienta medicala se poate ajunge in tara parasita de medici? Sa va dau un exemplu recent, petrecut in Romania si relatat de Marcela Simona-Fica, o apropiata a celor implicati…

La Spitalul Filantropia din Craiova a fost adus, pentru un control de rutina, un copil sanatos tun. Personalul medical i-a pus copilului un inhalator folosit pe alte sute de copii, fara macar a-l fi sterilizat si dezinfectat. Dupa ce copilul a fost dus acasa de parintii lui, a inceput calvarul. A fost dus aproape lesinat la Bucuresti, la Spitalul de copii, unde un medic chirurg priceput a scos efectiv din capul copilului cam o jumatate de litru de PUROI. La Bucuresti, analizele au aratat clar si fara echivoc ca bebelusul luase o bacterie ucigasa din spitalul Filantropia din Craiova. „Ala pastorit de mafia politica!” – subliniaza autoarea postarii. „De ani de zile scandalurile legate de acest spital se tin lant. De la copii ucisi de bacterii, pana la achizitii penale si alte monstruozitati. O sa va informez despre toate astea intr-o ancheta in care o sa vedeti cum aia care trebuiau sa controleze spitalul sunt ei insisi inclusi in conducerea spitalului. Credeti-ma ca e devastator!”.

Dupa ce bebelusul a fost salvat la Bucuresti, printr-o operatie grea, a fost transferat din nou la Craiova, la Spitalul nr. 1 (Spitalul Judetean). Acolo, i-a povestit tatal copilului, Claudiu Vava, autoarei postarii amintite, alta nenorocire, cel putin la fel de grava: nu exista dezinfectanti! Tatal copilului este consternat si disperat. Nu-i vine sa creada ca, in plina tragedie si pandemie de coronavirus, in spitalul judetean din Craiova NU EXISTA DEZINFECTANTI! Asta pe langa faptul ca a cumparat singur intregul tratament pentru copil. E bine de stiut ca disperatul tata, Claudiu Vava, e un om care s-a implicat profund in actiuni de binefacere pentru craioveni. Dar, pentru nesimtiti si iresponsabili, nu exista niciun fel de criteriu de respect sau de evaluare a cazurilor. De fapt, nu au niciun fel de criteriu, pentru nimic. Sunt pur si simplu niste criminali. Dar criminalii cei mai mari sunt cei care i-au pus acolo si sistemul care a permis existenta unor astfel de oameni. „Uitati-va in ochii acestui copilas si spuneti-mi: ce merita clasa politica care a nenorocit intregul sistem medical?” – mai adauga, la sfarsit, Marcela-Simona Fica.

Problema Romaniei nu este existenta incompetentilor, iresponsabililor, criminalilor, vanzatorilor de tara, tradatorilor etc. Astia sunt peste tot pe pamant. Problema Romaniei este ca tocmai ei sunt pusi in functiile de care depind sanatatea, viata si soarta a mii si milioane de oameni. Si cand aceasta contraselectie a devenit regula generala de (ne)functionare a statului roman, nu e clar ca e un program?

Ceea ce oamenii au incetat sa mai creada si sa mai spere e sansa de redresare. Ei sunt convinsi ca acest sistem e infailibil si ca soarta Romaniei e pecetluita. FALS! Sistemul lor nu e infailibil si soarta Romaniei nu e pecetluita! Stiti cate minti sclipitoare are Bucurestiul? Nu stiti! Si poate ca, deocamdata, e bine ca ei sa nu fie cunoscuti sau, mai bine zis, sa nu se cunoasca legaturile lor cu mine. Sunt personalitati de mare calibru care, intr-un timp inimaginabil de scurt, pot reseta Romania. Ei sunt tinuti insa cu forta intr-un fel de „izoleta” din care nu pot iesi la rampa, iar daca ies ii asteapta haitele de maidanezi politici care ii vor sfasia. Ei nu au exercitiul de a lupta cu aceste exemplare de sub-oameni care au distrus tara. Ei – nu, dar eu – da! Iar ei ma crediteaza pe mine, pentru ca eu pot fi cel ce curata locul din care ei sa-si inceapa treaba pentru Bucuresti si, in ultima instanta, pentru Romania. Pe scurt, cam asta e rostul candidaturii mele la functia de primar al Capitalei. Sa dau libertate de creatie si munca acestor oameni extraordinari pe care sistemul asta blestemat ii tine in lesa. Cu asemenea oameni, cei mai buni pe care ii are Bucurestiul si tara, munca unui primar se simplifica enorm, intelegeti? Trebuie doar sa le asigur cadrul si conditiile de lucru. Si sa le dau peste maini celor care indraznesc sa-i deranjeze…

Asta e oferta mea. Daca vi se pare rezonabila, votati-ma! Daca nu, mai stati o tura in intuneric.

P.S. Pana la aparitia pe piata a vaccinului anti-coronavirus (care, dupa parerea mea, a fost fabricat in acelasi timp cu coronavirusul, dar asta e o alta discutie), incercati o metoda straveche, romaneasca, pe care o recomanda si profesorul Florian Colceag: apa cu sare. In primul rand gargara. In al doilea rand, trageti pe nas (apa cu sare, nu altceva!), pe fiecare nara in parte, cate o picatura, doua-trei, cate suportati. Repetati asta de vreo doua-trei ori pe zi si n-o sa va para rau, chiar daca „saramura” e oribila la gust. Practic, sarea ucide orice bacterie, orice virus care incearca sa patrunda in organism. De aceea se foloseste si la conservarea slaninei. De fapt, efectele benefice ale sarii se cunosc din cele mai vechi timpuri, uitati-va pe internet. Asadar, incercati apa cu sare. Chiar daca nu s-a testat, sa zicem, pe coronavirus (pe vremea dacilor asta nu fusese inventat) macar va preintampina infectia cu orice alt virus. Recomandare suplimentara: folositi sarea grunjoasa, aia neagra si urata, nu sarea iodata! Cine stie? Daca scapati cu viata din pandemia asta psihologica numita Coronavirus, poate ma veti rasplati cu un vot la momentul potrivit. Fie si pentru ca v-am dat un sfat util, tot la momentul potrivit. Asta ca sa mai si glumim un pic…

Acestea fiind spuse, semnez: Catalin Berenghi via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
,

Florian Colceag – Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi (interviu)


florian colceag, crize

Florian Colceag - Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi (interviu)

„Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar in mijlocul unei mari crize omul se schimba”, afirma profesorul Florian Colceag in cadrul unor serii de seminarii pe teme de educatie (scolara, economica, a mediului, a gandirii, etc).

Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere.

„Acesta e marele moment istoric pe care il traieste omenirea, moment in care omenirea descopera puterea de a da si de a lua”, ne face atenti Florian Colceag in preambulul acestei discutii-interviu.

R.: Unde gresim cel mai tare, ca parinti, ca profesori?

F.C.: Cate minute pe zi i se cere unui copil sa fie genial? Dar unui adult?

Cate minute pe zi unui elev i se cere sa fie uman? Dar unui adult? Cate minute pe zi i se cere sa fie sensibil la problemele altora? Dar intelept? Dar empatic, intuitiv? Cate minute pe zi, societatea, sistemul de invatamant cere elevilor sa aiba calitati? V-a cerut vreodata societatea? Crizele va cer asta, catastrofele, pentru ca altfel nu se poate rezolva o catastrofa.

Unde gresim? Abordarea noastra e gresita. Daca nu le cerem sa-si dezvolte calitati copiii nu cresc in valoarea lor personala. Nu cresc, nu dezvolta aceste calitati, nu sunt solicitate, nu sunt hranite. Daca nu remarcam aceste calitati, daca nu le laudam, nu le ridicam la un anumit grad, nu ii invatam sa le foloseasca in mod corespunzator, copilul se aplatizeaza. Noi ce-i cerem de fapt unui elev? Sa fie obedient, sa fie punctual, sa-si faca bucatica de tema fara pasiune, sa reproduca, sa fie un magnetofon.

Deci facem un prost managemant al crizelor in clipa in care nu cultivam caracteristicile inalte ale copilului, care inseamna darurile cu care s-a nascut.

Aici e marea schimbare de paradigma, care se duce pana la nivel foarte tehnic.

Trebuie sa ne gandim ca proiectam educatia pentru 20 de ani. De ce fel de calitati va fi nevoie in 20 de ani? Trebuie sa le dam posibilitatea sa-si imparta calitatile celorlalti, sa-i grupam in asa fel incat, pe abilitati sa se completeze intre ei, sa se ajute reciproc. Iata o schimbare de paradigma. Stilul de invatare trebuie respectat, inteles si cultivat.

R.: Numiti trei valori in care credeti.

F.C.: Eu nu cred in valori. Valorile sunt cantitati perisabile. Cred in capacitatile umane de a ajunge oricat de departe si cred in coerenta acestui univers care e dincolo de valori. Si mai cred in echilibrul general al lucrurilor, dar in sistemul de valori umane nu pot sa spun ca cred foarte mult pentru, ca timpul le schimba. Le schimba profund. Un exemplu in directia asta ar fi cavalerismul, care era valoarea numarul unu al secolelor trecute si care s-a deteriorat pana la disparitie. In loc de cavalerism avem magarie.

R.: Si totusi cum reasezam o scara a valorilor care astazi pare rasturnata? Este nevoie de niste valori care sa ne ghideze.

F.C.: Le re-inventam, valorile sunt un sistem masurabil, iar orice este masurabil devine contradictoriu. Exista o celebra teorema care spune ca orice sistem axiomatic finit cu o metrica inclusa, deci masurabil, e contradictoriu. De fiecare data cand punem in valoare, sa vindem, sa pretuim, sa pretaluim, stricam echilibre – o entitate oarecare, un om, o planta pe care incerci sa o valorifici si-i schimbi locul in care ea s-a hranit si crescut, si-i schimbi atmosfera care i-a permis sa aiba tot ceea ce are extraordinar, o omori.

Dar noi gandim comercial, din pacate, in loc sa gandim uman. Din cauza asta nu doresc valori. Ceea ce doresc e ceea ce face sa creasca totul si acestea sunt calitatile.

Calitatile sunt cele mai importante pentru ca, pe masura ce le imparti, cresc. Inteligenta este o calitate, imparti inteligenta, creste inteligenta. Bunatatea e o calitate. Imparti bunatate creste bunatate. Intelepciunea e o calitate. Imparti intelepciune, creste intelepciune. Omenia e o calitate.

Banii sunt o valoare – ii imparti ii pierzi. Faima e o valoare, O imparti, o pierzi. Nu te poti duce sa te bati cu caramida in piept fara sa te deteriorezi, ca faima, ca imagine.

Ne irosim viata pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.

Valorile sunt perisabile. Calitatile sunt nemuritoare.

R.: De ce ne este atat de greu sa facem trecerea, schimarea de paradigma?

F.C.: Ne vine greu pentru ca noi suntem fortati de societate sa ne adaptam unor nise inguste, in care nu ni se cere sa facem minuni, din contra ni se cere sa facem putin, deseori nici macar bine. Suntem fortati, intr-un fel sa ne deterioram ca spirit, ca gandire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul. Ajungem ca niste gaste domestice care doresc sa zboare. Mai dau din aripi un pic, mai se inalta putin deasupra drumului, dar aterizeaza inapoi pentru ca sunt domestice si sunt grase, ingrasate. Nu mai avem puterea sa ne schimbam cu usurinta decat daca ne dorim foarte tare. O gasca domestica, daca se straduieste in fiecare dimineata si munceste mult pana slabeste si isi intareste muschii, poate zbura, dar e un efort pe care nu toata lumea e dispus sa-l faca. Ca sa te schimbi, sa te dezvolti, sa te transformi, sa devii zburator e un efort adevarat. E mai confortabil, mai caldut sa te taraii cu burta pe pamant si sa te faci ca din cand in cand vrei sa zbori.

R.: In sistemele de educatie Montessori si Waldorf se construieste pe tendintele naturale ale copilului catre explorare, munca si creativitate. De ce nu exista o extindere mai mare a scolilor de acest tip sau o pondere mai mare a acestui mod de gandire in sistemul clasic de invatamant?

F.C.: Tendintele naturale de crestere ale copilui nu se potrivesc cu artificialitatea lumii sociale in care traim. Trebuie sa fim convinsi ca traim intr-o lume totalmente artificiala si irationala in care inlocuim adevaratele calitati ale universului in care traim cu valori episodice care deseori nu inseamna decat o forma de manipulare a societatii. De exemplu banul. Banul care reprezinta de fapt masura administratiei, nu reprezinta o valoare adevarata. O administratie competenta este in masura sa dea valoare banului, altfel, intr-o admistratie incompetenta banul isi pierde orice urma de valoare si ajunge sa fie ban inflationist. Deci este o lume artificiala a banului. N-ati vazut nici o floare facand bani. Ceea ce este adevarat si realmente pretios in Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumusetea naturii e gratis, bunatatea oamenilor e gratis, intelepciunea e gratis. Dar noi invatam sa cumparam placeri, care nu sunt gratis.

R.: Aici as adauga ca se promoveaza in societate pe scara larga o asa-zisa libertate de a face orice de parca scopul existentei noastre ar fi placerea si evitarea durerii. Televizorul, prin faptul ca te hipnotizeaza sa stai pasiv sa-l privesti, fara sa te supuna la vreun efort de gandire e o alta „realitate” care poate induce ideea urmaririi placerii ca scop in sine.

F.C.: Da, e o lume artificiala, nu e o lume adevarata. Pentru nevoile noastre noi nu am avea mult de cheltuit si mult de facut. Noi ne irosim viata insa pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.

R.: Suntem inca tributari comunismului, in Romania?

F.C.: Desigur. Orice forma de viata conserva istoria prin care a trecut anterior. Nu se pune problema sa scapam vreodata de urmele comunismului. Ele au ramas si se manifesta din plin: suspiciune, ne-munca, profituri necinstite pe seama altora, minciuna, demagogie, lipsa de omenie. Dar se pot micsora in clipa in care noi crestem. Este ca o pata pe harta: daca harta este cat pata atunci harta devine neagra, dar daca harta creste, devine imensa, pata respectiva devine nesemnificativa. Depinde de noi sa crestem, sa devenim noi mari, distingandu-ne constiinta, distingandu-ne personalitatea si atunci, in istoria noastra, acel punct care inseamna comunismul nu va mai conta prea mult.

R.: Cum ar trebui sa intre profesorul la clasa?

F.C.: Cu sinceritate, in primul rand. Apoi cu multa omenie. Pentru ca daca nu are sinceritate si omenie nu va recunoaste niciodata ca nu stie tot, ca nu poate raspunde la toate solicitarile, ca are nevoie de sprijinul elevilor. In momentul in care elevii il sprijina, toata lumea profita. Si copii profita pentru ca au in fata lor un om care a invatat sa fie om, care ii poate inspira, si profesorul profita pentru ca intelege unde sunt nevoile copiilor si le poate aduce ceea ce au ei nevoie.

Ce da un profesor elevului? Da ceea ce are.

Daca profesorul a invatat sa-si cultive calitati il va invata si pe copil sa-si cultive calitati. Ei devin gifted (dotati – n. red.). A fi gifted nu tine numai de bagajul nativ, ci tine de modul de hranire a acestor daruri, pe care daca le hranesti, cresc. Cresc in tine, cresc in cei din jur. Se transmit, se duc mai departe.

Sursa: epochtimes-romania.com.

/0 Comments/by

Teodor Palade – Nu va panicati!


coronavirus, panica

Teodor Palade - Nu va panicati!

Periodic, numeroasele institutii create special pentru a „lupta din greu” cu coronavirusul buclucas emit asa numitele press-release. Adica, niste comunicate catre noi, potentialii infectati, trimise noua prin intermediul presei. Minunat! Ar spune nepotica mea de doi ani si jumatate. Numai ca, ea, micuta, inca nu stie sa citeasca…

Ce se spune in minunatele comunicate? Pai, spre exemplu, sa-l luam pe cel din 9 martie 2020, elaborat de Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta: Se suspenda cursurile in unitatile scolare din toata tara! E momentul sa fim responsabili! Sa ne protejam familiile! Sa-i protejam si pe ceilalti! Sa facem tot ce putem pentru a limita raspandirea noului virus! Pare incurajator, nu-i asa?

Nu trece mult si, tot emulator, dupa ce si-a vazut „guvernul meu” la putere, iese in fata si cel mai iubit dintre sasi si ne anunta ca peste vreo doua-trei zile (de ce nu imediat?!) va decreta starea de urgenta in toata tara. Nu spune ce inseamna asta pentru mine, Mitica din Ferentari. Imi va fi mai bine? Imi va fi mai rau? Nu spune nici daca situatia asta de urgenta va inchide drumuri, orase, magazine, unitati comerciale. Ori daca armata sau Arafat imi vor rechizitiona masina si ii vor lua boii fratelui de la tara. Nu spune nici daca mi se vor restrange niste drepturi si niste libertati constitutionale si care ar fi acelea. Nici cat dureaza urgenta asta. Nici daca este facuta pentru mine, pentru el si familia lui ori daca a fost decretata numai pentru ca „guvernul meu” sa poata fura in liniste si legal.

Tot ca sa ne incurajeze, ore intregi, diferiti medici, epidemiologi, strainii cercei si arafatii, incearca sa ne convinga cat de rau este virusul acesta chinezesc (doar chinezii puteau fi de vina, ne-a spus-o el, partenerul strategic!), cat de ucigas este Covidul asta, cum te ataca el miseleste pe la spate si prin fata, cum imbolnaveste el cinci romani din 20 de milioane intr-o singura zi, cum mor (la altii, nu inca la noi!) batranii pe capete, cum s-au pus corturi prin curtea spitalelor ca sa nu mai stie virusul pe unde sa intre inauntru, cum ar trebui sa umblam mascati si la mai mult de un metru unul de altul, cum sa ne salutam fara sa ne strangem mana si cum sa ne sarutam pe obraz fara sa ne atingem cumva, cum un nenorocit purtator de virus scapat de sub control a mai imbolnavit vreo zece, cum si cat de buni cetateni suntem noi daca ne turnam vecinul care tocmai s-a intors de la cules capsuni si n-a raportat primariei ca ar putea sa-l doara capul peste vreo doua saptamani.

Vine randul primaritei capitalei. Nu se putea sa nu primim un stimul pentru calm si de la ea! Ca si ceilalti, pe un ton serios, cu lacrimile abia tinandu-se sub pleapele rimelate, ea ne anunta ca nu vrea sa ne sperie, dar crede ca va fi desfiintat transportul in comun fiindca prea ne inghesuim in el. Mai crede ea, desi nu este complet sigura, ca si metroul ar trebui inchis fiindca, zilnic, se plimba cu el ucigasii virusi chinezesti (iar noi, nenorocitii, tocmai ce i-am refuzat pe chinezii care doreau sa ne faca o linie de metrou pana la aeroport..).

Cel mai tare ne-a incurajat domnul Adhanom Ghebreyesus! Directorul general al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, dl. Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, dupa ce ne-a spus, noua, omenirii, cat de periculos este acest virus, a declarat nici mai mult si nici mai putin decat ca este pandemie mondiala! Nu ne-a spus dl doctor daca vom muri cu totii, nici cati vor scapa de or avea noroc si nici unde dreacului si cine ne va ingropa pe toti.

Incurajarile de pana acum reprezinta numai o mica parte a problemei… S-au anulat zboruri internationale! S- au inchis granite! S-au blocat orase cu milioane de locuitori in ele! Au disparut ramuri intregi industriale fiindca au trimis acasa lucratorii! S-au autoizolat cateva milioane de persoane! Sunt supuse carantinei alte cateva sute de mii! S-au golit magazinele! Nu se mai stie cine si cum sa-i hraneasca pe autoizolati si pe carantinati! Nu se mai joaca fotbal, tenis, oina si nici bambilici! Nu mai poti bea o bere la carciuma daca ai mai mult de doi prieteni si asta numai daca dumneaei, carciuma, potentiala imprastietoare de virusi, nu s-a inchis inca! Parlamentarii voteaza de acasa si alesii neamului depun juramantul cu masca pe figura, iar biblia de sub mana dreapta trebuie neaparat inecata in spirt medicinal sau in solutie de clor!

Cata ipocrizie! Cata inconstienta in a gestiona o astfel de situatie, absurda si manipulatoare pana in strafundurile ei chiar si pentru cel mai inocent cetatean al mapamondului!

Ce as mai putea adauga? Doar, urmand sfaturile „guvernului meu”, ale presedintelui, ale primarului general, ale directorului general OMS, ale doctorilor, epidemiologilor, care ora de ora ne ameninta de pe ecranele televizoarelor, ale moderatorilor de emisiuni in care vorbesc cu gura plina despre periculozitatea nemaiintalnita a virusului cu coroana: FRATILOR, NU VA PANICATI!

Post scriptum: Numar morti in lume intre 1 ianuarie 2020 – 10 martie 2020: 3.310 – coronavirus; 85.925 – gripa sezoniera; 884.152 – fumat; 442.355 – alcool; 238.749 – accidente trafic; 7.516.249 – avorturi; Sursa: Worldometer.

A consemnat Teodor Palade via teopal.ro.

/0 Comments/by