Articole despre valorile românești.

propaganda, publicitate

Catalin Manole – Noua Propaganda – Publicitatea

propaganda, publicitate

Catalin Manole - Noua Propaganda - Publicitatea

Daca asculti radioul in masina sau esti acasa, in fata televizorului, daca esti pe strada sau intr-un cinematograf, daca deschizi un ziar si chiar daca intri intr-o toaleta publica, peste tot se repede asupra ta, agresiv, de neocolit: publicitatea.

Propaganda comunista era mic copil pe langa inventivitatea noilor metode de spalare a creierului. Noua propaganda este publicitatea, si metodele ei sunt mai subtile si mai persuasive decat tot ce a incercat dictatura ceausista. O parte din responsabilitatea derivei morale, spirituale si chiar economice a Romaniei (si a Occidentului in general) se datoreaza, in mare masura, publicitatii. Se datoreaza clipurilor de la televizor, spoturilor de la radio, afiselor gigantice cat un bloc cu zece etaje, brosurilor indesate zilnic in cutiile postale si tuturor formelor de publicitate atat de prolifice, incat agresiunea lor asupra noastra este permanenta si totala. De douazeci de ani, suntem sub asediul lor, ne manipuleaza, se joaca cu mintea noastra si, ceea ce este cel mai grav, schimba sensul unor cuvinte ce reprezinta reperele noastre ca fiinte umane. Fericirea, prietenia, frumusetea, generozitatea, sarbatoarea, sunt redefinite zilnic, in functie de interesele comerciantilor. Pentru ca valorile lor sunt banii, competitia si legea celui mai puternic.

De douazeci de ani, oamenii din publicitate ne educa intr-o singura directie: conteaza doar ce este nou, conteaza doar cei bogati; traditia si lucrurile vechi sunt depasite, oamenii saraci sunt cea mai dezgustatoare specie. Propaganda lor are un singur scop: sa consumi cat mai mult, sa cheltui cat mai mult. Pentru asta pun la punct adevarate campanii de sarm, iti trezesc dorinte pe care nu le-ai avut vreodata, te seduc. Eforturile oamenilor din publicitate, mai nou transformati in vedete-artisti, au ca singura muza a creativitatii lor, transformarea populatiei in niste sclavi ai consumului, in dependenti de consum. Daca se poate sa uitam toate ideile in care credem si sa fim doar salariati, dornici sa cumpere din ce in ce mai mult, ar fi minunat!

Nu e de mirare ca in ziua de astazi, tinerii au ajuns sa aprecieze mai degraba un analfabet cu masina scumpa sau o tarfa imbracata luxos. Acesti tineri invata de 20 de ani ca daca vrei sa fii diferit, trebuie sa te imbraci de la firma X, sau daca vrei sa fii fericit si cu un zambet larg pe fata, trebuie sa conduci masina Y. Noi, oamenii maturi, stim ca acestea sunt conventii. Copiii nu stiu. Si copiii vad toata publicitatea din spatiul public. O iau in serios. Acestea sunt valorile cu care cresc in mod involuntar, pentru ca asta li se spune cu insistenta, zi de zi, in orice spatiu s-ar afla. In reclame vad masini scumpe, vad bijuterii, vad ca prietenia tine de bere, si acestea vor deveni scopurile lor in viata, reperele lor ce se vor transforma in presiune sociala mai tarziu. Nici o reclama nu le explica faptul ca a fi nu inseamna a avea. Nici un banner de 10 etaje nu o sa le arate vreodata ca ei sunt speciali prin ceea ce gandesc, prin ceea ce simt, sau ca prietenia si iubirea sunt legaturi profunde, bazate pe valori adevarate. Publicitatea vrea sa ramai la stadiul de copil care confunda dorinta cu necesitatea, sa nu stai sa reflectezi, sa nu fii cumpatat. Este o agresiune permanenta a spatiului public, in care chiar daca nu vrei sa vezi afisele, esti obligat si nu ai cum sa ripostezi. Culmea este ca o fac pe banii nostri: pretul oricarei publicitati va fi adaugat in pretul produsului pe care noi il vom cumpara!

In general, firmele de publicitate muncesc pentru companii uriase, multinationale, si nu pentru companii romanesti. Carrefour, Kaufland, Ikea, McDonalds etc., supermarketuri sau firme care aduc marfa din import. Taranii romani nu au unde sa isi vanda produsele, pentru ca gigantii financiari aduc marfa din tari unde industrializarea agriculturii face productii uriase, fara respect fata de mediu. Romanii pleaca in strainatate sa munceasca, si pamanturile Romaniei au ramas pustii, pentru ca banii se fac mai repede si mai usor cu importuri. Milioane de romani nu au ce face in tara, pentru ca nu se vrea o economie cu profituri mai mici, dar mai generoasa si buna cu oamenii. Profitul e mai important decat oamenii: asta cumparati, odata cu rosiile din Spania sau merele din Australia. De ce nu scriu ziarele despre ingenuncherea Romaniei de catre multinationale? De ce nu vorbesc televiziunile despre discriminarea agricultorilor si producatorilor romani, carora li se cer taxe suplimentare de raft? Pentru ca majoritatea traiesc din publicitatea platita de ei. In acelasi fel inchid ochii si politicienii la importurile masive si lipsa de productivitate a Romaniei. E prea mult sa spunem ca publicitatea atenteaza la libertatea presei? Nu cred: e de ajuns sa privim la cazul Rosia Montana si la tacerea presei in jurul acestui subiect, bine antifonat cu bani din publicitate.

Nu in ultimul rand, publicitatea este anticultura. Incearca sa ne faca o viata standardizata, cu cateva marci care sunt omniprezente. Mall-urile din toata tara sunt la fel. Mall-urile din intreaga lume tind sa fie la fel. Aceleasi cafenele, aceleasi restaurante, aceleasi marci. Ceea ce este diferit este considerat „concurenta” si trebuie eliminat. Cand, de fapt, intr-o lume globalizata, ar trebui sa incurajam diferenta, sa incurajam recursul la identitate. Cultura inseamna diversitate, personalitate si autenticitate. Publicitatea insa nu vrea asa ceva. Vrea uniformizare.

Vrea sa renunti la ceea ce este specific romanesc, pentru ceea ce este plat, uniform, standard, „international” sau „european”. De-asta avem acum Halloween si Valentines Day: ca sa avem motive sa cheltuim in plus pe retete mondiale. Asa se fragilizeaza si se domina o societate: facandu-i pe oameni sa se indeparteze de ei insisi, de prieteni, de familie, de orasele in care locuiesc, de fapt, de valorile care ii unesc si ii fac solidari. Daca valorile care ii unesc pe oameni sunt doar shopping-ul si banii, societatea nu va ajunge prea departe. Acestea sunt valorile promovate de publicitate! Pentru cei care o fac, nu suntem fiinte umane, suntem doar mijloacele lor de a atinge un anumit profit. Si ei incearca din toate puterile sa fim doar consumatori, scopul nostru in viata sa fie shopping-ul, o masina mereu mai puternica, mai luxoasa, vacantele cat mai exotice, telefoanele cat mai exclusiviste. Si daca nu ne supunem acestor noi comandamente, publicitatea stie sa te faca sa te simti inadaptat, ramas in urma, un sarantoc. Din dorinta de a fi „in randul lumii” cedezi, si in felul asta incepe spiritul tau sa se piarda, sa se uniformizeze.

Reclamele te indeamna permanent sa iti faci copilul obez in fast-food-uri sau sa razi Muntii Apuseni cu natura si istoria lor, doar pentru aur si bani. Incearca sa te convinga sa bei bauturile lor ca sa fii natural, cand de fapt, ceea ce bei e un produs chimic; te imbie cu produse cosmetice pentru a te face complice la siluirea feminitatii in sabloane, incearca sa te convinga ca iti vor da aur si o viata mai buna, cand de fapt, te vor otravi cu cianuri. La fel de otravitoare ca cele care ameninta Muntii Apuseni.

A consemnat pentru dumneavoastra Catalin Manole via formula-as.ro.

/0 Comments/by
teodor palade, speranta

Teodor Palade – Intrebari din tara in care a murit speranta

teodor palade, speranta

Teodor Palade - Intrebari din tara in care a murit speranta

Gasesc, din cand in cand, prin presa impinsa fortat in capitolul „ne important” de doctii invartitori ai publicatiilor romanesti, stiri pline de lumina. Stiri trecute cu buna stiinta in categoria „asta nu se publica”. De ce se intampla asa? Se intampla pentru ca intreaga presa este strict controlata. Pentru ca tot ce se adreseaza publicului larg (cu exceptia unei mici parti a online-ului) este cernut atent de personaje invizibile noua, mereu nestiute, mereu in umbra. Ele sunt acelea care, de acolo de sub pavaza anonimatului, imbuiba presa cu informatii in care sunt mestesugit ascunse (de cele mai multe ori in subluminal) mesaje menite sa sadeasca neliniste, teama, nesiguranta pentru ziua de maine, perspectiva prabusirii iminente in neant a tarii, ura nepotolita fata de cel de langa tine, adoratia pentru stapanul de peste ocean si veneratia pentru obiceiurile nesanatoase ale acestuia, vulgaritatea, slavirea nemasurata a tradatorilor si incriminarea adevaratilor patrioti, avantajele pe care le aduce supusenia tacuta si pericolele ce ne pasc din cauza mandriei de a fi roman, respectul exacerbat pentru straini si, totodata, desconsiderarea adanca pentru tot ce este neaos, romanesc.

Ati citit undeva, sau ati auzit din gura vreunui propagator de stiri televizate despre Timeea Petrescu, o copila de 12 ani nascuta la Craiova, care cu un IQ de 162 de puncte (la IQ 140 esti considerat geniu!) a fost acceptata in grupul restrans ai celor mai destepti oameni de pe planeta?

Dar despre cei trei liceeni romani, Alexandru Radac, Daniel Marpozan si Codrin Muntean, din Sibiu, care au castigat medalia de aur la Robotica, sectiune a Olimpiadei Geniilor, concurs organizat de catre Oswego State University of New York.? Va spus cineva ca cei trei au creat un revolutionar robot pompier menit sa salveze oamenii dintr-un incendiu fara sa puna in pericol viata salvatorilor si un extrem de eficient sistem inteligent de economisire a energiei electrice in locuinta.

In legatura cu elevul roman Norbert Kereszeny, nascut la Sighetu Marmatiei, ati vazut scris pe undeva, ati auzit a se aminti despre el printre sutele de breaking news-uri devastatoare ale vreunei emisiuni de stiri? Oricat v-ati stradui, nu. De ce ar fi trebuit sa-i stiti numele? Fiindca, fapt uimitor in lumea universitara italiana, el, un roman, intrat primul dintre 60.000 de candidati la facultatea de medicina a Universitatii din Milano.

Ati auzit rostit numele Mihaela Florea la vreo televiziune care transmite necontenit 24 de ore din 24, 365 zile pe an, ori l-ati citi tiparit pe undeva, eventual in ultima pagina a vreunei fituici cu pretentii de jurnal? Desigur, nu. De ce este important numele ei? Ea, Mihaela Florea in varsta de 18 ani, din Braila, a castigat Campionatul Mondial Microsoft Office Specialist 2019, sectiunea Excel. La Campionatul Mondial, cum este normal, au participat cei mai talentati informaticieni de pe planeta! Nicaieri in presa romaneasca nu veti afla numele romancei, absolventa a extrem de putin promovatului Colegiu National „Gh. M. Murgoci”. Pentru ziarele romanesti, aproape in totalitate ticluite in redactii apartinand unor alogeni prea putin interesati de valorile autohtone, Mihaela este un nimeni in comparatie cu Adelina Pestritu, Carmen de la Salciua, Alina Plugaru sau Sexy Braileanca.

Va informat, cumva, cineva din media romaneasca despre Stefan Pricopie? De ce ar fi trebuit sa-i cunoastem numele? Fiindca romanul Stefan Pricopie, absolvent al Universitatii Manchester, a castigat anul acesta, la sectiunea Economie, unul dintre cele mai prestigioase premii de pe planeta: Global Awards 2020, cunoscut ca si Premiul Nobel Junior! La competitie au participat peste 3400 de persoane reprezentand 338 universitati din peste 50 de tari. Premiul va fi acordat in ziua de luni, 11 noiembrie. A doua zi dupa alegeri. Credeti ca veti auzi in acea zi devenita importanta pentru Romania datorita lui, macar in soapta, rostit numele lui Stefan Pricopie? Daca da, va amagiti amarnic. Semidoctii Iohannis sau Dancila sunt mult prea importanti!

Va intereseaza despre ce era vorba in teza de licenta cu care Stefan a castigat Premiul Nobel Junior? Daca da, aflati ca trata tematica extrem de importanta a invatamantului public si a fenomenului de brain drain! Adica, se inaintau solutii inovative pentru unul dintre cele mai criticate laturi ale educatiei, inclusiv in Romania: invatamantul public. S-a apreciat ca teza sa deschidea noi perspective privitoare la metodele prin care poate fi adusa pe linia de plutire, prin invatamantul public, educatia generatiile viitoare. Desi este o directie de interes maxim pentru educatia romaneasca, domeniu considerat a se afunda azi in mlastina pestilentiala a semidoctismului si macinat de pericolul analfabetismului generalizat, nimeni de la noi nu s-a gasit interesat de ideile tanarului Pricopie… Ce este fenomenul „brain drain”, analizat si el in teza studentului roman? Fenomenul „brain drain” (in traducere directa „exodul de creiere”) reprezinta una dintre cele mai devastatoare realitati cu care se confrunta Romania de trei lungi decenii! Cat de pustiitor este acest fenomen pentru noi? Pentru a raspunde ar fi, probabil, suficient daca as preciza ca, cu o singura exceptie, toti romanii eminenti nominalizati mai sus nu mai traiesc astazi in Romania! Sunt creiere tinere si fecunde luate de valul cu putere de tsunami al exodului romanesc. Sunt creiere alungate de noi cu buna stiinta. Sunt semne incontestabile ale geniului acestui popor imprastiate in lumea larga cu o inconstienta criminala. Sunt seminte fertile ale viitorimii Romaniei pe care conducatorii nostri semidocti, tradatori din fire ori cumparati pe un pumn de arginti, le-au risipit in cele patru zari cu nesimtirea specifica politicianului roman. Intereseaza pe cineva din Romania teza lui Stefan Pricopie? Sau a stat vreo oficialitate de vorba cu unul dintre geniile de mai sus, apartinand inca acestei tari, aflati pe cale de a fi absorbiti de o alta cultura? Nu! Ministrii educatiei (26 in ultimii treizeci de ani!) se schimba precum ciorapii fara sa lase nimic in urma lor cu exceptia mirosului pestilential, specific oricarui ciorap murdar, miros care se raspandeste rapid in intregul sistem educational romanesc.

Voi aminti si despre Alexa Tudose, eleva in ultimul an la Colegiul National „I.L.Caragiale” din Ploiesti, o tanara despre care, de asemenea, aproape nicaieri nu s-a scris sau vorbit. De ce Alexa Tudose? Pentru ca ea a cucerit, in septembrie anul acesta, medalia de aur la Balcaniada de Informatica. Este singura data in istoria Balcaniadei cand medalia de aur este atribuita unei fete! La concurs au participat 52 tineri informaticieni de viitor din 11 tari. De ce mai este importantant sa vorbim despre Alexa? Pentru ca, asemenea altor copii supradotati de varsta ei, nici Alexa nu va ramane in Romania! Ea a decis sa plece in Marea Britanie unde timp de sase ani va urma cursurile Universitatii din Oxfort. Se va mai intoarce? Nimeni nu poate sti azi. Ceea ce cunostem cu siguranta este ca sansele revenirii sunt sub 5%.

Am dat numai cateva exemple de tineri exceptionali pe care „cineva” nu doreste sa-i cunoastem, nu vrea sa-i pretuim la adevarata lor valoare si ne interzice sa ni-i apropiem de tara. Sunt numai cateva dintre miile de minti romanesti care lumineaza precum stelele intelectul planetei si al caror nume, numai din vina noastra, le ignoram. Sunt tineri romani pe care tara ii pierde definitiv, care vor innobila prin capacitatile lor viata stiintifica, medicala sau artistica din alta parte, din tari care, pentru ca stiu sa pretuiasca si sa pastreze valorile adevarate, ne sunt date exemplu de iluminare in istoria omenirii. Sunt tineri romani despre care forte oculte nu vor sa aflam, a caror existenta, talent si inteligenta sunt trecute sub o vinovata tacere in timp ce mintile fragede ale generatiei care acum se ridica sunt inundate cu false repere.

Si, totusi, de ce ne pleaca valorile? De ce tinerii nu recunosc Romania ca fiindu-le patrie ocrotitoare, nu o percep ca pe o entitate protectoare, ca pe un sprijin in realizarea personala deplina? Raspunsul, pentru ambele intrebari, e simplu. Atat de simplu! Aici, in aceasta tara, nu se mai poate visa. Aici, in Romania noastra, a murit speranta. Iar de aici, din Romania de azi, viitorul nu se mai vede. Si nu se mai vede pentru ca a fost furat!

Poate va veti intreba: „Pentru toate astea, unde sunt vinovatii?” Va invit ca, impreuna, sa avem curajul de a ne privi in oglinda. Acolo ii vom gasi, cu siguranta, pe cei culpabili!

A consfintit pentru dumneavoastra, Teodor Palade via teopal.ro.

/0 Comments/by
politica corecta, scoala de la frankfurt, marxism, marxisti

INCHIZITIA ROMANIEI – Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii

politica corecta, scoala de la frankfurt, marxism, marxisti

INCHIZITIA ROMANIEI - Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii

Prin traditie istorica, Inchizitia a fost asociata cu Spania si, intr-o masura mai mica, cu Portugalia. Dar nu cu Romania. Dupa abolirea monarhiei, insa, Romania a avut si ea parte de o Inchizitie. Pe vremea totalitarismulul era cunoscuta ca „Securitate”, iar din 2000 incoace e cunoscuta sub denumirea Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Romanilor le era groaza de Securitate, iar azi sunt ingrijorati cind primesc o reclamatie ori o citatie din partea CNCD. Daca Securitatea ne putea baga la inchisoare fara sa mai vedem lumina zilei, poate pentru tot restul vietii, CNCD-ul ne sanctioneaza, uneori, cu amenzi exorbitante, care ne raman intiparite in minte tot pentru restul vietii. Cazul celebru si bine cunoscut din ultimul timp e cel al doctorului Leon Danaila, Senator in Parlamentul Romaniei, membru in PNL, un om realizat, in varsta, un om intelept. A fost amendat cu 2.000 de lei pentru „delict de opinie”, dansul formuland unele opinii la adresa homosexualilor, opinii pe care acestia nu le-au agreat si pentru care au facut plangere impotriva sa la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Acesta l-a gasit vinovat de „discriminare” pe distinsul medic neurochirurg octogenar si l-a amendat cu 2.000 de lei. Ceea ce este de-a dreptul alarmant, din mai multe puncte de vedere, care ar trebui sa ingrijoreze pe fiecare cetatean al Romaniei care crede, la fel ca noi, in democratie, in drepturile omului si in statul de drept.

Comentariul lui Mihail Neamtu

In prima saptamina a anului, Mihail Neamtu a publicat doua scurte comentarii la adresa acestui incident, in care se intreba daca nu cumva ne confruntam in Romania cu o Inchizitie, opinand ca CNCD e o institutie neconstitutionala. Si Alianta Familiilor din Romania a fost victima a unei decizii neconstitutionale a CNCD si afirmam ceea ce am spus de ani de zile si inca inainte de a fi penalizati si noi pentru delict de opinie: CNCD s-a transformat intr-o institutie neconstitutionala, lipsita de sens, una care isi gaseste placerea in monitorizarea gandirii si exprimarii cetatenilor tarii, cu scopul de a-i amenda, daca fac afirmatii care lezeaza sau tintesc anumite grupuri minoritare din Romania. CNCD este copia, in Romania, a unei alte institutii europene, discreditata si anti-democrata, de care foarte putini stiu ori au auzit – The Fundamental Rights Agency (Agentia Drepturilor Fundamentale) cu sediul in Occident, mai precis la Viena. Despre asta, insa, vom scrie cu o alta ocazie.

Similitudinile dintre Securitate si CNCD sunt multe si izbitoare. Securitatea era o inventie a statului totalitar, desemnata sa afle cum gandesc si ce ganduri exprima cetatenii, pentru a „proteja” statul comunist de oamenii care gandeau contrar ideologiei comuniste, adica de cei ce gandeau si se exprimau liber. CNCD e o creatie identica, insa a statului secular, care e la fel de intolerant si de totalitar ca si statul comunist. Statul secular, la fel ca statul totalitar, nu vrea competitie. Nu vrea opozitie, ci doar cetateni obedienti care absorb ideologia seculara si se identifica in totul cu aceasta si cu idealurile mereu in schimbare ale statului secular. Cetatenii care gandesc ori se exprima traditional constituie tinta primordiala a intolerantului stat secular. CNCD, e intolerant asemenea Securitatii. Monitorizeaza tot ce gandesc scriu ori zic cetatenii tarii si decid daca acestia gandesc ori se exprima contrar ideologiei seculare, dominante, de astazi. Scopul insa e acelasi cu cel al Securitatii: sa pedepseasca pe cei care gandesc ori se exprima diferit si, in felul acesta, sa protejeze statul secular. Dupa cum se vede, e o unealta fidela a statului secular. Nu doar in Romania, ci in fiecare tara europeana. Promoveaza „valorile europene” care in mare masura contravin valorilor traditionale. Gandireea seculara e fundamentata pe mentalitatea capricioasa si intoleranta, la moda in zilele noastre, care a fost amplu comentata si descrisa in mai multe carti care au aparut in Occident in doar ultimii putini ani.

CNCD – Inchizitia statului secular

Daca Securitatea a fost Inchizitia statului comunist, CNCD e Inchizitia statului secular, intolerant, al zilelor noastre. Acest stat e gelos. Nu vrea cetateni care gandesc ori se exprima contrar ideologiei oficiale care, in zilele noastre, e secularismul. Existenta, in democratie, a institutiilor de tip CNCD, e o rusine, o contradictie a democratiei, o institutie neconstitutionala, antidemocrata, incompatibila cu statul de drept. Nu sunt de fel, asa cum se cred si se autodefinesc ele, piloni ai democratiei. Spre deosebire de Europa, insa, in Statele Unite nu exista institutii de tip CNCD. Jurisprudenta Curtii Supreme a Statelor Unite e foarte directa si clara, in aceasta privinta, si protejaza pana in panzele albe dreptul cetatenilor de a gandi si de a se exprima liber, chiar daca, exercitand aceste drepturi, ei ofenseaza statul ori pe alti cetateni. La urma urmelor, asta inseamna libertatea de expresie. Singura limita e bunul simt si calomnia, care se pedepseste aspru.

Doctrina Tribunalului Suprem de „viewpoint discrimination” interzice statului de a penaliza cetatenii pentru punctele de vedere pe care le exprima. E bine stiut ca judecatorii Tribunalului Suprem din SUA critica din cand in cand jurisprudenta si judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca submineaza libertatea de exprimare. Canada este, in schimb, mult mai aproape de Europa, in razboiul impotriva libertatii de expresie, decat Statele Unite. Recent, Administratia Premierului Trudeau a anuntat ca va exclude din programele finantate de stat, pentru crearea de locuri de munca de vara, institutiile si organizatiile care dezavueaza avortul, homosexualitatea ori casatoriile homosexuale. Este de necrezut. E un exemplu clasic de „viewpoint discrimination”, adica de discriminare oficiala, din partea statului, impotriva cetatenilor care nu impartasesc ideologia de stat.[…].

Sursa: alianta-familiilor.ro.

NOTA ISPRAVNICULUI (Miron Manega – CERTITUDINEA). Pe vremea guvernului Petru Groza circula urmatoarea epigrama-pamflet:

Caligula Imperator
A facut din cal, senator.
Petru Groza, mai sinistru,
Si-a facut din bou ministru.

„Boul” era Romulus Zaroni, un taran cu sapte clase primare, ajuns ministru pentru ca era omul de casa al lui Petru Groza (prim-ministrul Romaniei, in perioada 1945-1952). Pe vremea „respectatului”, pamfletului i s-au mai adaugat doua versuri:

Ceausescu, mai galant,
Si-a facut vaca savant.

Stim cu totii cine era „vaca”. Si mai stim ca Securitatea nu prea a luat masuri de sanctionare a autorului, mai ales ca acesta, anonim fiind, era greu de identificat. E adevarat, nu se inventase nici CNCD-ul care, cu siguranta, l-ar fi gasit. Situatia recent expirata din guvernul Romaniei, la nivel de premier, ar fi impus o continuare, un upgrade, dar, dupa ce au patit Leon Danaila si Cristian Tudor Popescu, cine mai indraznea? In plus, nu mai aveam (si continuam sa nu avem) nici fauna de curte pentru sistemul de referinta…

/0 Comments/by
florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag – Saracia, dezastrul si non-educatia sunt programate

florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag - Saracia, dezastrul si non-educatia sunt programate

Este absolut inutil sa afirmam despre cineva ca este sau nu educat. Fiecare supravietuieste sau nu, in functie de abilitatile, atitudinile, aptitudinele si cunostintele pe care le-a acumulat in timp. Astfel, un hot poate fi un personaj foarte educat in profesia lui de hot, cu un cod social fata de alti hoti, cu studii superioare si mentorat in puscarie etc. El este needucat, poate, catre alte activitati decat cele din bransa lui de hoti.

Este, de asemenea, extrem de relevant de cercetat ce scoala are fiecare si catre ce domenii si-a dezvoltat competentele specifice. Aceasta scoala poate fi data de sistemul de invatamant formal, de comunitatea in care traieste, de strada, televizor, presa etc. Totdeauna, insa, aceasta scoala isi lasa amprenta asupra personalitatii omului.

De ce aduc vorba despre educatie, este simplu: ideea este de vazut unde au supt cei care ne-au adus in pragul falimentului, caci scoala din genele personale, impregnata adanc, la varsta frageda, nu se mai sterge, ea formeaza competente stabile pe toata viata. Sau, cum spune proverbul romanesc, „lupul isi schimba parul, dar nu si naravul”.

Daca au supt la scoala de stat, unde au trebuit sa toceasca si sa pacaleasca sistemul mimand cunoasterea, fara a avea insa abilitati formate de aplicare a acesteia, vom obtine un profil uman pe care il cunoastem: sa moara capra vecinului, merge si asa, timpul trece, leafa merge etc. Sunt clare exemple de comportament indus prin scoala, iar daca multi dintre managerii nostri sunt ineficienti, ei au invatat ineficienta optima din scoala.

Dar daca au mai suferit si o scoala de tip NKVD, atunci cum vor actiona cei ce ne conduc? Puteau invata din doctrinele partidului conducator, fara sa mai plece din tara, acesta era sistemul pe vremea aceea. Ei bine, vedem cu ochii proprii, acei absolventi aflati acum la putere nu vad criza actuala decat in termenii directivelor. Adica nici vorba de politica de dezvoltare, de investitie in inovare tehnlogica, de vreun program de antreprenoriat social sau de dezvoltare comunitara! In schimb, multe impozite, taxe irationale care sugruma economia si saracesc populatia aducand-o la disperare! De fapt, ei nici nu pot gandi in alti termeni, caci pe harta lor mentala nu exista alte reliefuri decat cele insusite de mult.

Putem noi sa asteptam mult si bine sa gasim o urma de ratiune in politicile la zi, nu o vom gasi, caci saracia si dezastrul sunt programate, nu sunt o consecinta intamplatoare a unor stangacii. Programarea au facut-o altii, din afara, si functioneaza impecabil, atata vreme cat cei programati sunt la carma tarii.

Faptul ca nu se doreste iesirea din criza a tarii este dovedit si de viteza de melc cu care se discuta legea educatiei, care ar putea schimba paradigma de lucru, astfel incat sa permita tinerilor sa aiba alte conceptii, mai emancipate, sa permita celor 300.000 de tineri cu studii in strainatate, care nu au supt la biberonul comunist, sa aiba o contributie reala si benefica la dezvoltarea nationala, folosind expertiza incompetentilor pentru iesirea din criza a Romaniei.

Ne miram din nou ca „nu exista vointa politica”. Ba exista vointa, dar nu in directia dorita de noi, ci in directia opusa! O vointa directionata in beneficiul celor cu scoala vietii facuta ca la hoti si intrati apoi in politica.

Ne miram de ce avem cele mai stupide emisiuni de televiziune, fara miez, fara mesaj, fara speranta… Pai este simplu de constatat: poporul nu trebuie sa aiba speranta! El trebuie sa dispere, sa plece, sa lase acest pamant binecuvantat cui da mai mult.

Ne miram de ce filmele tv sunt pline de violenta si de sexualitate. Pai, iarasi raspunsul este simplu: tinerii trebuie sa aiba disponibilitatea spre violenta si sex cat cuprinde, altfel ar fi posibil sa nu devina mercenari sau prostituate pentru orice ocupant.

Acesta este consecinta nepasarii si vanzarii la care au subscris intelectualii din asa-numita societate civila. S-au dat de partea unor partide politice, au luat cateva firimituri si au uitat ca sunt parte a unui popor umilit, saracit, prostit cu buna stiinta si rea vointa.

Suntem in ultimul ceas. Mai avem putin pana cand vom cumpara hrana pe cartela (caci exista deja criza alimentara), avem dezechilibre economice atat de grave incat nu ne mai putem gestiona viitorul. Este nu doar ceasul al 12-lea, ci ultimul minut din ceasul al 12-lea! Politicienii stau linistiti, caci mai au ceva de vandut: ceva bogatii naturale, ceva mercenari, ceva prostituate, droguri, arme, o tara etc.

Acesta e viitorul pe care visam sa-l aiba copiii nostri?

/1 Comment/by

Ioan Rosca – Si totusi, Romania e o tara, nu un loc de parcare!

Ioan Rosca - Si totusi, Romania e o tara, nu un loc de parcare!

– Scrisoare deschisa catre „diaspora” –

„Legea 217/2015 (Wiesel, Antonescu, Florian etc.) nu este constitutionala” este titlul petitiei pe care am publicat-o in august 2015 pe site-ul www.petitieonline.com. Am constatat, inca de la inceput, putinatatea reactiilor din locurile in care s-au asezat masiv „capsunarii” si alte categorii de „diasporeni”, plecati pentru mai mult sau mai putin timp spre o viata mai buna (Italia, Spania etc.) – in comparatie cu atitudinea romanilor ramasi acasa si vocile itite din zonele unde am avut o vreme „exil anticomunist” (SUA, Canada, Anglia etc.). Aceasta intimplare e o particica dintr-un fenomen care poate avea diverse continuari si explicatii. Dar cred ca putem agrega numeroase observatii de acest gen, prin rationamente rezonabile, tragind concluzii ingrijoratoare privind raportul „diasporei” romanesti cu destinul tarii la care se raporteaza, relatie care penduleaza tragic intre impletire si conflict de interese. Am trait suficient conditia de roman emigrat si am dialogat suficient cu altii aflati in aceeasi situatie ca sa pot spune unor lucruri pe nume, in cunostinta de cauza.

Cu radacinile taiate, umblind pe coclauri straine dupa integrari (si de suflet) iluzorii, emigrantul (roman) e victima continua a dezradacinarii sale. Mai ales prima generatie, nu are cum sa-si incropeasca din mers o noua temelie existentiala, caci procesele fiintarii isi au calendarul lor, asa ca lupta pragmatica pentru adaptare la context e insotita de frustrari, alienare, nostalgii. De-abia urmasii celor aruncati pe sol strain (daca parintii lor nu-i expun prea mult la fostul „acasa”) pot cultiva alt etos, dezvoltind un modus vivendi adecvat – local sau delocalizat. Se plamadesc astfel, tragic, constiinte duale/dedublate/chinuite/schizoide, care incearca sa ramina romanesti la distanta (practicind un sentimentalism individualist neputincios si tinjind fara succes la modelul de portabilitate solidara a evreilor) sau sa scape de aceasta conditionare (asimilindu-se resemnat sau definindu-se itinerant – dupa modelul nerecunoscut explicit al tiganilor).

Acest zbucium al neo-bajenarilor intru regasirea unui echilibru semnificant este firesc si poate sa stirneasca empatie/mila celor care stiu ce patologie socio-politica nemiloasa a obligat atitia romani sa-si paraseasca tara/casa/spatiul vital.

Este crucial ca nici cei ramasi acasa nu se pot implini sanatos, ceea ce taie pofta/calea de intoarcere, atunci cind pribeagul/evadatul vede ca nu e bine nici afara, departe. Dar despre asta am vorbit si voi mai vorbi alta data. Ceea ce vreau sa relev aici este ca a aparut o categorie numeroasa de romani mutanti, cu interese specifice posturii lor nomade, care nu se mai suprapun cu cele ale romanilor ramasi infipti/prinsi in glie.

Siliti sa suporte vicisitudinile vietuirii pe teren strain (instabilitate, izolare, discriminare, xenofobie etc.) acestia au motive sa sustina agenda estomparii specificitatilor locale, nationalismelor, identitatilor comunitare puternice – sperind ca mondializarea si cosmopolitismul, impuse de corectitudinea politica la putere, le va usura integrarea in societatile in care nu se simt inca admisi pe deplin.

Nu stiu daca adeziunea lor interesata la combaterea „xenofobiei” ar merge pina la a sustine implantarea a cit mai multi si mai exotici straini in Romania (evrei, arabi, asiatici, negri etc.). Poate ca, intorsi acasa, ar practica un dublu standard. Dar, de acolo de unde sint, pot fi atrasi de propaganda pentru deschiderea Romaniei catre exterioritate, caci ei se lovesc acolo de unii care ar vrea sa nu le soseasca prea multi musafiri, care sa le distruga continuitatea culturala. Spus pe scurt, romanii in deplasare au interese opuse celor ramasi acasa, in problema identitatii/coerentei/omogenitatii nationale.

Domnul Cristian Diaconescu a punctat pregnant acest aspect in interventia sa din emisiunea „Jocuri de putere” de pe 5 august 2015, dupa ce a relatat modul in care citiva evrei au impus intregii Europe o agenda din care face parte legea 217/2015 – in numele combaterii xenofobiei. La observatia mea privind modul nedemocratic in care politicienii romani ne-au potcovit cu aceasta lege nociva, trimisa lor in plic, el a replicat ca, daca ar fi fost consultati romanii, ar fi votat-o majoritar, pentru ca sint interesati de combaterea obstacolelor care le deranjeaza descurcarea prin lume. Sa trecem peste faptul ca re-legitimarea sentintelor justitiei criminale comuniste contra „fascistilor si legionarilor” si paralizarea denuntarii genocidului antiromanesc nu foloseste de fapt celor care vor sa munceasca, intreprinda, cerseasca, fure sau studieze oriunde – fara impedimente etnice/nationale. Si apoi, peste postura contradictorie a romanilor locali, care – pe de o parte – viseaza sa se aseze nestingheriti peste altii, dar – pe de alta – nu ar vrea probabil sa se aseze nestingheriti altii peste ei (de exemplu, luindu-le paminturile, dupa ce le-au luat fabricile, bancile, resursele etc). Teza domnului Diaconescu este remarcabila in esenta: diaspora are nevoie de combaterea nationalismelor!

Daca e asa, fenomenul diasporei (care deja goleste tara de inteligenta si energie si a contribuit la cresterea preturilor si stingerea specificitatii) poate deveni un factor de disolutie nationala, lucrind pentru o agenda interesat cosmopolita, tocmai in momentul in care Romania are nevoie de spirit national ca sa se pazeasca de paraziti si satelizare. Ca sa poata cei plecati (sau care viseaza sa plece) opera nestingherit in alte parti (cumpara pamint, ocupa posturi etc.) ei sint chemati sa sustina penetrarea inechitabila a strainilor, intr-o Romanie parasita de fostii ei fii. Pe care cei ce i-au alungat vor sa-i foloseasca internationalist.

Relatia adinca dintre identitate si autonomie nationala face ca pierderea coerentei comunitare sa deschida poarta aservirii economice, usurind sarcina parazitilor exteriori ai cetatii ramase fara ziduri, fara protectie, fara anticorpi. Cetatenii statului deznationalizat sint o prada usoara pentru neocolonialism, care si-a perfectat istoric mijloacele de a exploata o populatie locala dezorientata domesticitor, colaborind cu oligarhia interna. Supunerea umila fata de centrele de comanda imperiala face imposibila apararea intereselor populatiei prinse in capcana pseudo-democratiei, practic ne-reprezentate, din moment ce „alesii” fac ce le cer stapinii nealesi. Romanii din diaspora, daca se doresc patrioti, trebuie sa-si domine interesele specifice si sa nu sustina doctrine toxice pentru romanii ramasi in tara, chiar daca promotorii mondializarii si integrarii arunca slujitorilor cite un oscior european.

Problema legitimitatii influentarii regulilor din cetate, de catre cei care nu traiesc in ea este ocultata metodic. Am stirnit animozitate in rindul confratilor mei emigranti, cind m-am pronuntat impotriva dreptului celor plecati de a vota, determinind viata celor prinsi in plasa, fara a suporta si ei consecintele deciziilor (de exemplu – a contribui fiscal asa cum vor „alesii”). E vorba aici de esenta democratiei: normele trebuie stabilite de cei ce le vor suporta. O vreme, se putea crede ca aceia care „nu au mincat salam cu soia” pot influenta pozitiv decizia colectiva. Dar s-a putut observa (vezi alegerea presedintilor) ca interventiile lor uneori patetice, dar de regula in necunostinta de cauza, nu fac decit sa amplifice absurditatea farsei electorale. Vizita de concediu pe acasa, pentru a etala o masina scumpa si a vedea cum mai inainteaza viloiul din pirloaga nu e suficienta pentru a intelege sau trata patologia prabusirii sub tavalugul Tranzitiei Criminale.

Cine chiar simte responsabilitate politica fata de soarta Romaniei ar trebui sa se implice intr-un efort solidar de eliberare a ei. Incercind sa instig la actiune reala exilul si diaspora, incepind cu 2004 (www.piatauniversitatii.com) am constatat disponibilitatea cvasi-nula a „diasporei” (in afara de agitatii sterile pe facebook, refulari incoerente producatoare de lehamite) pentru salvarea Romaniei din ghearele clicii postcomuniste care a pradat-o, distrus-o si aservit-o la straini. De aceea nu m-am lasat antrenat in iluzii atunci cind romanii au asaltat ambasadele ca sa-si dovedeasca patriotismul… alegind intre pionii propusi de sistem ca alternative. Un foc de paie ce nu avea cum sustine un incendiu, pentru ca nemultumirile celor plecati (ca si ale celor dinauntru) nu urca dinspre efecte spre cauze, dinspre vorbarie spre implicare, dinspre revolta spre solidaritate. Cei plecati cer sa se creeze conditii ca sa se poata eventual intoarce. Cine sa le creeze, mafia care a uzurpat statul? Populatia care s-a degradat prin descurcare? Vulturii externi care profita de vinzarea noastra pe nimic de catre oligarhia securicomunista? Partidele care si-au ras-demonstrat mafiotismul si fruntasii civici care si-au ras-demonstrat impotenta/impostura?

Exilul macar stia. Dar diaspora este neinformata si „apolitica” – in sens las, asa ca poate fi determinata sa judece istoria superficial si nedrept, prin echivalari fortate ale unor situatii ne-similare. Framintarile care au dus la tensiunile din interbelicul romanesc nu sint echivalente cu dorinta de integrare civilizata a emigrantului roman de azi. Una e sa fii acceptat fara discriminare, ca nou venit ce vrea sa participe la viata unei comunitatii primitoare, si alta e ca grupul tau etnic, prin solidaritate tribala, sa acapareze in mare parte puterea economica, politica, mediatica – transformind gazdele in slugi ale noilor veniti. Una e ca sa ceri ca sa nu fii aruncat in mare, reclamindu-ti dreptul de a parasi locurile in care nu mai suporti sa traiesti, si alta e sa preiei controlul societatii de adoptie, cumparind „reprezentantii” (o forma de ocupatie – prin mijloace oculte si financiare). Iar daca noi sositi participa la un genocid impotriva bastinasilor rezistenti, pretentiile lor de a fi tratati prieteneste si pomeniti evlavios nu mai au nici o legitimitate.

Dincolo de diferentele de viziune legitime privind scaparea spre viitor, ar trebui sa fie evident celor lucizi si de buna credinta ca Romania nu se poate ridica daca nu isi intareste suveranitatea si democratia. Cit timp indicatiile de la noul Fanar sint implementate de criminalii ramasi la putere, interesele reale ale populatiei prinse in ghearele statului-lagar nu au cum fi promovate. Aceasta e miza profunda a impotrivirii fata de legea 217 – un act de intimidare/domesticire care adinceste distrugerea autonomiei si libertatii, strainii ocupind teritoriul pe care dispora l-au parasit.

Cei ce vor sa conserve un „acasa” de ultima referinta, ar trebui sa nu se lase atrasi de cintecul de sirena al propagandistilor care-i folosesc ca agenti ai deznationalizarii. Romania nu trebuie redefinita ca o gara in care vin si pleaca continuu calatori spre toate colturile pamintului. Caci un astfel de spatiu plin de agitatie, dar vidat de sensuri, nu va mai oferi nimanui decit un loc anost de parcare.

17 august 2015

Sursa: piatauniversitatii.com.

/0 Comments/by
mircea eliade, jertfa romanilor, pilotii orbi

Mircea Eliade – Despre jertfa romanilor

mircea eliade, jertfa romanilor, pilotii orbi

Mircea Eliade - Despre jertfa romanilor

Extrase din „Comentarii la Legenda Mesterului Manole”, Editura Publicom, Bucuresti 1943:

Un ins devine erou nu numai datorita genealogiei sale semi-divine, ci in primul rind datorita faptelor sale extraordinare si mortii sale violente, care este o forma a mortii rituale, deoarece razboiul insusi era considerat un ritual omologat sacrificiului. In treacat fie spus, ceea ce ii deosebeste pe sfinti si eroi de restul oamenilor este valorificarea rituala a intregii lor vieti. Conditia umana este depasita total de un sfint, ca si de un erou, daca n-ar fi decit pentru faptul ca si unul, si celalalt renunta la („sacrifica”) vocatia biologica si sociala a omului ca atare: conservarea individuala si conservarea speciei. Si eroul, si sfintul rastoarna valorile umane si actioneaza continuu impotriva instinctelor: si unul, si celalalt cauta asceza si primejdia in loc de a cauta indestularea instinctelor de conservare, intemeind o familie, procreind. Eroul lupta impotriva fortelor raului; sfintul lupta impotriva lui insusi, impotriva instinctelor sale. Si unul, si celalalt, transforma existenta lor umana intr-un sacrificiu continuu. In timp ce ceilalti oameni sacrifica ceva si uneori, ca o ofranda adusa divinitatii sau ca un mijloc de a reintra in contact cu realitatea ultima, sfintul si eroul se sacrifica pe ei insisi si incontinuu. Amindoi depasesc conditia umana; amindoi imita un model arhetipal.

In timp ce inlauntrul cetatilor era interzis sa se ingroape locuitorii, oricit de ridicat ar fi fost rangul lor, mormintele eroilor erau nu numai acceptate, dar si cautate. Este drept ca eroii erau considerati, in biografiile lor legendare, fondatori de orase. Dar care e sensul subiacent acestor legende si credinte? Ca eroul poate face sa dureze un oras. Un oras, ca si oricare alta constructie, nu poate dura decit in masura in care participa la realitate, la sacru, adica in masura in care e „insufletit” printr-un sacrificiu. Relicvele eroilor aduceau aceasta „realitate”, aceasta „viata”.

„Cei care inteleg”, adica cei care gindesc metafizic, care gindesc asupra realitatii ultime si in conformitate cu principiile obtin inca din timpul vietii lor o reintegrare in Cosmos, care pentru ceilalti (care „n-au inteles”) are loc numai dupa moarte.

Romanul in genere nu cunoaste nici teama de viata, nici betia mistagogica (de structura slava), nici pesimismul religios, nici atractia catre asceza (de tip oriental). Si, cu toate acestea, cele doua creatii capitale ale spiritualitatii populare romanesti poarta in miezul lor o valorificare a mortii. Dar prezenta mortii nu este, aici, negativa. Moartea din Miorita este o calma reintoarcere „linga ai sai”. Moartea din Mesterul Manole este creatoare, ca orice moarte rituala.

Romanul nu cauta moartea, nici n-o doreste – dar nu se teme de ea; iar cind e vorba de o moarte rituala, o intimpina cu bucurie. Nici un alt popor mai mult decit romanii – si, intr-o anumita masura, celelalte popoare sud-estice – nu aveau un prilej mai nimerit de a-si valida, la fiecare pas, conceptia lor ca numai jertfa poate asigura existenta si durata unui lucru.

Conceptia aceasta a „mortii creatoare”, cu toate implicatiile ei stravechi, a fost acceptata si transfigurata de crestinism. Departe de a „lichida” schemele teoretice arhaice derivate din mitul cosmogonic, crestinismul le-a absorbit si le-a sporit continutul spiritual. In fond, era de asteptat ca o religie ecumenica, avindu-si centrul intr-o valorificare a suferintei si o interpretare optimista a mortii, sa accepte credinte si obiceiuri structurate in jurul ideii de moarte creatoare.

Miracolul istoric al crestinismului se datoreste in primul rind capacitatii sale de salvare a numeroaselor traditii, credinte si ritualuri stravechi; de salvare, iar nu de simpla asimilare. Absorbind un obicei popular sau o schema teoretica arhaica, crestinismul le restaura semnificatia spirituala, le transfigura in cazul cind fusesera desfigurate, le sporea continutul. Taina Intruparii le implica si explica pe toate, caci, intrupindu-Se, Mintuitorul S-a inserat in realitatea istorica si a folosit, in predicatia Lui, nu numai limba si obiceiurile contemporanilor, ci si toate schemele lor teoretice.

Crestinismul a abolit lumea veche printr-o masiva rasturnare de valori; dar a pastrat tot ce putea capata o valoare noua. A pastrat cosmogonia, ritualurile, cultele populare etc. S-a staruit de nenumarate ori asupra asimilarii de catre teologia crestina a gindirii grecesti, dar nu s-a pus in lumina pe care o merita cealalta asimilare: a credintelor populare.

Actul acesta de absorbire, transfigurare si unificare a cultelor stravechi ni se pare superior chiar asimilarii filozofiei grecesti si a institutiilor romane. Pentru ca adevarata unitate spirituala a Europei a dobindit-o crestinismul mai ales prin salvarea si „innobilarea” vietii populare.

Chiar daca am fi ispititi sa consideram mitul cosmologic ca una dintre multiplele prefigurari ale crestinismului, deosebirea dintre patimile Mintuitorului si jertfirea rituala a „Antropocosmosului” este evidenta. In timp ce toate fiintele jertfite mor ca sa retraiasca glorios in altceva, mai semnificativ si mai putin efemer – Mintuitorul reinviaza, adica renaste in El Insusi. Autonomia aceasta absoluta este inca o dovada a Dumnezeirii lui Hristos – caci El reinvie in eternitate si totusi in forma umana.

Extrase din „Fragmentarium”, Bucuresti, 1939:

Geniul, ca si sfintenia, se bucura de o desavirsita autonomie fata de garnitura facultatilor mentale. Este cu totul altceva – si acest „cu totul altceva” exaspereaza, intristeaza sau desfata (dupa imprejurari) pe ceilalti oameni, fericitii „normali”.

Desi nu mai participa la conditia umana, sfintul continua sa ramina intre oameni, asemenea lor. El maninca, doarme, umbla, vorbeste intocmai ca ceilalti oameni. El este inteligent sau stupid, talentat sau netalentat, cultivat sau ignorant, frumos sau batrin – intocmai ca restul omenirii – desi starea de sfintenie transcende si anuleaza toate aceste calificari ale conditiei umane. Sfintul este si nu este om, in acelasi timp.

Intr-o epoca a individualismului absolut (1880-1930), era fatal sa nu mai existe categorii (boli), ci numai indivizi (bolnavi). Cind accentul cade pe individ, iar nu pe tip, nici pe clasa, chiar si fenomenele dezordinii organice se „individualizeaza”, incep a exista numai „bolnavi”. Maladiile devin scheme prea vagi, carora nu le corespunde aproape nimic in realitatea clinica. De altfel, cind oamenii se deosebesc prea mult intre ei din punct de vedere „psihologic”, incep sa se deosebeasca si din punct de vedere biologic. Epocile „clasice” nu cunosteau bolnavi – ci numai boli.

In psihanaliza, „bolnavul” si-a gasit tehnica ideala: un medic care sa se ocupe de el vreme indelungata, o stiinta care ii crede tot, ii scuza tot, ii iarta tot.

Astazi nu mai e la moda „sufletul”. Traim intr-o epoca in care colectivismul isi implinta pecetea pina si asupra „misterului”. Astazi aproape nimeni nu mai e interesat de propriul sau „suflet” – caci atentia tuturor e indreptata spre viitorul (Apocalips) sau spre trecutul omenirii (protoistorie).

Scopul oricarei asceze: sa macereze carnea, dizolvind starile de constiinta nutrite de bunastarea acestei carni.

Un om atinge intr-adevar singuratatea absoluta cind nu mai poate fi aparat.

Spaima de moarte isi are radacinile in contrazicerea ideii pe care si-a facut-o omul despre sine. Ceea ce se numeste „sentimentul mortii” si „spaima de moarte” este, de altfel, un derivat: la inceput, a existat numai spaima de morti.

Intr-o societate moderna, oamenii nu sint „transparenti” unul fata de altul. Fiecare dintre ei este un mic atom, separat de ceilalti. In schimb, in societatile moderne nu exista secret relativ la realitatile religioase si metafizice. Orice om, de orice virsta, de orice pregatire intelectuala, poate patrunde in orice biserica straina confesiunii lui, poate citi orice text sacru al umanitatii, poate „ataca” orice metafizica…

A dormi inseamna a fi in eroare, a fi departe de adevar, adica a apartine Bisericii romano-catolice.

Libertatea contractuala priveste foarte putin problema libertatii in sine. Este vorba de un numar oarecare de drepturi, cucerite treptat, drepturi foarte agreabile, dar care nu implica deloc libertatea insului. A fi liber inseamna, inainte de toate, a fi responsabil fata de tine insuti. Esti liber pe viata ta – adica orice act pe care il faci te angajeaza; trebuie sa dai socoteala de el. Participarea la drepturi insa nu te angajeaza cu nimic, este o „libertate” exterioara. Libertatea adevarata nu implica „drepturi” – pentru ca drepturile iti sint date de altii, si ele nu te angajeaza. Esti liber atunci cind raspunzi pentru orice act pe care il faci. Raspundere grava – caci e vorba de propria ta viata, pe care o poti pierde (adica te poti rata) sau pe care o poti fertiliza (adica, poti crea). In afara de aceste doua poluri – ratarea si creatia –, nu vad ce sens ar avea libertatea. Esti liber – adica esti responsabil de viata ta; o poti pierde sau o poti crea; devii automat si ratat, sau om viu si intreg. Epocile care au ignorat acest sens al libertatii au dat cel mai mare numar de ratati.

A face acte nesanctionabile nu inseamna a fi liber.

A avea „perspectiva istorica” inseamna a-ti da seama de tot ce te leaga de trecut, a cunoaste toate treptele progresului stiintific. Un secol care crede serios ca adevaratul „progres” incepe cu el nu se numeste un secol cu perspectiva istorica.

O mare opera nu oglindeste numai societatea contemporana, ci mai ales granitele cunoasterii la care a ajuns insul, victoriile sale teoretice.

Este trist si deprimant ca un tinar din ziua de azi sa-si consume fortele luptind impotriva aceleiasi confuzii sau erezii impotriva careia au luptat si oamenii inteligenti de la 1900, de la 1890, de la 1880, de la inceputul veacului trecut. Dar este o datorie a fiecarui tinar de a pastra cit mai intacta traditia inteligentei, continuitatea nobletei umane. Adevarurile se uita repede, dar confuziile si erorile se adapteaza pretutindeni si apar necontenit sub forme noi, mai moderne, mai atragatoare, mai fascinante. Este fals sa se spuna ca nu exista nimic nou sub soare. Erezia este intotdeauna noua.

Suprema verificare pentru oameni – deci si pentru natiuni – este capacitatea de contemplare in suferinta. Exista in folclorul si in obiceiurile romanesti rurale o suma de amanunte care ne indrituiesc sa credem ca noi sintem, sau am fost, unul din putinele neamuri europene care am experimentat contemplatia in suferinta.

/0 Comments/by

Catalin Berenghi – Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania?

Catalin Berenghi - Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania?

Am fost intrebat din nou de ce mai sustin proiectul legislativ initiat de Constantin Cojocaru intitulat CONSTITUTIA CETATENILOR, acum, dupa ce, pentru mine, campania electorala s-a terminat. Se pare ca atunci cand am mai raspuns nu am fost crezut. Adica s-a considerat, chiar de unii sustinatori ai mei, ca e o vrajeala electorala, ca sa dau bine la public. Gresit! Constitutia Cetatenilor nu mi-a adus niciun avantaj, ba, as putea sa spun, mi-a facut chiar deservicii. Somatia, pe care am primit-o spre sfarsitul campaniei de strangere de semnaturi, de la politia din Suceava, cum ca as fi circulat fara permis prin zona – ceea ce s-a dovedit o manevra grosolana – are mare legatura cu acest proiect. De ce? Pentru ca promulgarea ei ar insemna resetarea intregului sistem legislativ, ceea ce n-ar mai permite jaful si batjocura poporului roman, iar parlamentarii ar trebui sa dea socoteala, periodic, in fata colegiilor care i-au ales, de respectarea promisiunilor electorale. Si este doar un aspect. Din pacate, referendumul propus de populatie, adica democratia directa, participativa, este prevazut de Constitutia actuala in articolul 2, dar este anulat, de aceeasi Constitutie, in articolul 61, unde spune ca „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. Cum vi se pare asta? Unde vedeti dumneavoastra democratie aici?

Nu vi se pare ca e, de fapt, dictatura parlamentara? Si daca e dictatura, pentru ce au mai murit oameni in decembrie 1989? Ca sa inlocuim o dictatura cu alta? Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania? Vine ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, si noi cu ce ne prezentam la bilant? Cu doi candidati la Presedintia Romaniei care se balacaresc ca la usa cortului, acuzandu-se reciproc de minciuna, hotie si incompetenta. Si au perfecta dreptate in tot ce spune unul despre celalalt. Dar si unul, si celalalt au facut parte din partide care s-au succedat la putere de 30 de ani incoace. Au mintit pe rand. Au furat pe rand. Au vandut pe rand. Si acum se acuza reciproc… Atat a reusit sa produca natia romana? Doua personaje de Cartoon Network care candideaza la presedintie?

In ceea ce ma priveste, sunt constient ca duc o lupta in ring cu mainile legate. Legate de legile date de ei, pentru ei, de Constitutia facuta de ei, pentru ei. Iar ei sunt multi si ataca din toate partile, uniti de spiritul de haita. Se bat intre ei pentru ciolan, dar nu lasa pe nimeni sa se apropie de macelarie.

Voi povesti odata si odata despre indarjirea, ura si… serviciile cu care ma hartuiesc, incercand sa ma scoata din lupta, din „dispozitiv”. Nu vor reusi. Ii hartuiesc, la randul meu, cu singurul instrument pe care-l am la indemana: justitia. Chiar daca si ea e de partea lor, nu poate ignora flagrantul. Iar faptele lor sunt flagrante. Am sa dau un exemplu simplu: de multi ani, poate peste zece, pe primaria din Carei placile oficiale, cu insemnele statului roman, nu exista. Au fost inlocuite cu placi negre, fara insemne. Ce fel de parlament, guvern si presedintie a ROMANIEI sunt acelea care accepta, pe teritoriul ROMANIEI, o asemenea insulta si incalcare a Constitutiei ROMANIEI? Voi merge acolo curand si le voi inlocui, la randul meu, cu cele legale, daca nu o vor face ei intre timp. Sunt curios ce autoritate a statului roman ma va sanctiona pentru ca am aplicat legea.

Cat priveste pozitia mea in legatura cu turul doi al alegerilor prezidentiale, nu e nimic de facut. Presedintele a fost „ales” demult, de altii din afara. Noi nu suntem decat niste figuranti intr-o piesa proasta. E nevoie de prezenta noastra la vot, ca sa validam scenariul. Si daca nu ne ducem, ei tot atatea buletine vor numara. De fapt, sunt numarate si ele, dinainte. Visez un moment al boicotului general, cand poporul va merge la urne ca sa-i taie pe toti de pe lista. Dar vremea aia inca n-a venit…

/0 Comments/by
daniel roxin, scrisoare

Daniel Roxin – Scrisoare deschisa catre denigratorii Romaniei

daniel roxin, scrisoare

Daniel Roxin - Scrisoare deschisa catre denigratorii Romaniei

Ati crescut ca niste vipere la sanul acestui neam, iar singurul lucru pe care il stiti este sa otraviti si ceea ce mai este bun in acest popor, si ceea ce mai este frumos in aceasta tara…

In timp ce voi vedeti doar lenesii si betivii nostri, taranul roman munceste cinstit ca sa culeaga rodul acestui pamant si sa dea de mancare si altora; in timp ce voi vorbiti despre nimicnicia romanilor, tinerii nostri castiga olimpiadele internationale si marile premii pentru inventica din mai toata lumea; in timp ce voi ne denigrati inaintasii, marile personalitati ale istoriei le dau putere celor care vor sa transforme in bine aceasta tara…

Voi priviti mereu in jos, cu placere, la gropile de gunoi, incercand sa ne trageti pe toti in ele, dar va deranjeaza sa va uitati si in sus, la muntii falnici care sunt coloana vertebrala a romanilor.

Ranjiti satisfacuti la orice nereusita a noastra si ne blestemati orice succes. Alogeni pana si in suflet, va doare frumusetea acestor locuri, puritatea romanului adevarat, faptul ca inca suntem aici.

Nu va faceti iluzii prea mari. Vom fi aici si atunci cand voi nu veti mai fi decat oale si ulcele. Poporul acesta nu a fost dovedit nici de romani, nici de migratori, nici de turci, nici de habsburgi, nici de unguri, nici de rusi si nici voi, cei fara suflet, naimiti unor interese straine, nu o sa puteti ucide sufletul acestui neam.

Va scriu acestea cu superioritatea celui care stie ca nu sunteti decat niste naparci. Nu pentru ca ati putea intelege ceva, ci pentru a sti ca suntem aici si ca suntem cu ochii pe voi. Va veni si ceasul in care veti da socoteala!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

/1 Comment/by
dan diaconu, alegeri, democratie

Dan Diaconu – Iluziile „democratiei”

dan diaconu, alegeri, democratie

Dan Diaconu - Iluziile „democratiei”

Inainte de a injura va rog sa va ganditi bine. Tot circul pe care l-am trait in ultimii treizeci de ani a culminat cu evenimentele de aseara. Un retardat care refuza o confruntare directa cu contracandidata sa urmeaza sa fie ales presedinte. Un retardat care, pentru a para momentul jenant in care se afla, isi organizeaza o chermeza mediatica jalnica unde niste servitori ii pun intrebari atat de facile incat si-un copil ar putea „trece peste moment”. Un prostovan care abia articuleaza bine, un sec, fara capacitatea de a rationa, repetand ca un robot slogane golite de sens, iata actualul si viitorul presedinte al Romaniei! N-o simtiti ca pe un afront personal? Nu va simtiti jigniti de asa o situatie?

Absolut tot ceea ce se intampla cu noi are o cauza profunda, tinand strict de sistemul politic instaurat dupa ’89. Voi spune direct, fara ocolisuri: vinovatia pentru stagnarea in acest hal a societatii o poarta ceea ce generic numim democratie. E un sistem abject in care permanent o tara e nevoita sa-si reduca aspiratiile la cel mai mic numitor comun. Simtim aceasta nu doar la noi, ci peste tot pe unde „democratia functioneaza”.

Uitati-va la Anglia, la Franta sau Germania. Toate conduse de papitoi mestecand concepte goale de sens. Uitati-va la SUA – patria cea mai avansata in domeniul democratiei – ce spectacol macabru infatiseaza. Uitati-va peste tot si veti vedea doar state esuate sau cotropite de forte ilegitime care mimeaza asa-zisa „egalitate deplina in fata legii”.

Democratia e virusul care a omorat societatile traditionale rupandu-le de traditie si care, prin aceasta, a reusit sa inscrie lumea pe un drum fara intoarcere. Mai circumspecti, englezii si-au mentinut monarhia. Insa climatul democratic a detonat-o programatic astfel incat, in prezent, si monarhia britanica e tot o forma fara fond.

In conditiile in care este imposibila intoarcerea in trecut, iar prezentul e din ce in ce mai obsedant, care ar fi solutiile? In mod sigur continuarea in aceeasi directie de permanenta „reducere la cel mai mic numitor comun” nu are decat o finalitate: prabusirea societatii. La ce altceva te poti astepta de la o societate care se auto-prosteste programatic pentru a respecta „canoanele stricte ale democratiei”? Caci, nu-i asa, pentru a fi toti egali trebuie sa fim toti la fel de prosti.

Ganditi-va putin la ceea ce v-am spus acum. E clar ca nu mai merge asa, ca iluzia cu „fiecare are dreptul la opinia sa” costa prea mult. La ce bun ca un analfabet care nu intelege nimic din aceasta viata sa influenteze prin „dreptul lui” opinii fundamentate ale unor oameni care, cel putin, au avut bunul simt de-a studia o problema. Un prost nu face altceva decat sa voteze ce-i spune propaganda. Ori, a transforma propaganda in motor de canalizare sociala e cea mai mare jignire pentru fiinta umana.

In realitate democratia nu exista si nu e functionala. Terminati cu sabloanele si priviti realitatea in fata: democratia inseamna un retardat incapabil in fruntea statului. Nu v-ati plictisit de asemenea spectacole macabre? Hai mai bine sa privim realitatea-n fata si sa incercam sa gasim altceva mai bun care, cel putin, va promite sa impinga in fata oameni onesti nu prosti histrionici si dominati de reactiile maladiilor psihice care-i chinuie.

A consemnat pentru dumneavoastra Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by
miclos horthy, ciuma sovietica, bela kun,

Mircea Dogaru – De la „ciuma sovietica” a lui Bela Kun, la „holera fascista” a lui Miklos Horthy

miclos horthy, ciuma sovietica, bela kun,

Mircea Dogaru – De la „ciuma sovietica” a lui Bela Kun, la „holera fascista” a lui Miklos Horthy

La 4 august 1919, armata romana a intrat in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mardarescu, printre comandantii importanti ai armatei fiind si locotenent-colonelul Ion Antonescu (viitorul Maresal). A fost cucerita Budapesta, Bela Kun a demisionat si regimul comunist a fost inlaturat.

La 14 noiembrie 1919, armata romana a parasit capitala Ungariei, care a ramas sub conducerea armatei nationale ungare. Intrand in localitati, pe urmele Armatei Romane in retragere, pe care primarii o rugau sa nu plece, „armata nationala” a lui Horthy a lichidat rapid 5.000 de adversari politici in masacrele de la Orgovani, Iszak, Kecskemet Szolnok si Gyoma, a internat in lagare 70.000 si a obligat la emigrare peste 100.000, indiferent de culoare politica.

Pentru ca, desi formal puterea o detinea arhiducele Iosif de Habsburg, amiralul de Balaton al „terorii albe”, Miklos Horthy (numele real Horacek, individul fiind slovac ungurizat, ca si Kossuth) s-a proclamat „intaiul fascist al Europei”. Si, de dragul teritoriilor revendicate, Ungaria, fosta monarhica si imperiala, fosta republicana si antantofila, fosta bolsevica, s-a transformat din nou, peste noapte si cu mare entuziasm, devenind ceea ce Fenyes Samu numea „o fortareata a transeelor fasciste in Europa”.

4 trenuri cu alimente puse de Armata Romana la dispozitia populatiei din Budapesta

Printre primele masuri luate la inceputul lui 1920 de catre „democratul” Miklos Horthy s-a inscris „Legea (votata in parlament cu 57 de voturi contra 7) privind privarea evreilor din Ungaria de drepturi civice” si aceasta in timp ce acelasi Horthy deplangea la Conferinta de pace prin delegatii sai, sau prin intermediul „Ligii pentru protectia minoritatilor nationale din Romania”, „crimele” comise de romani in Ungaria, culiminand cu „Memoriul privind violarile de drept comise de regimul roman in Transilvania impotriva minoritatilor nationale de religie si de rasa”.

Alimentata cu bani si minciuni, propaganda ungara viza revansa, blocarea oricaror decizii ale aliatilor privind Ungaria ca stat agresor, obligat la despagubiri de razboi si, mai ales, rectificarea frontierelor. Din fericire, cunoscatori adevarati ai istoriei si realitatilor traite, spre deosebire de simpatizantii americani si ai Uniunii Europene de astazi, diplomatii reuniti la Versailles atunci au remis contelui Appony, raspunsul semnat de Alexandre Millerand, la 6 mai 1920, potrivit caruia „Exprimand speranta ca Ungaria viitoare va fi in Europa un element de stabilitate si pace (naivi erau, totusi! -n.n.), Puterile aliate nu pot, in ceea ce le priveste, sa uite partea de responsabilitate care revine Ungariei in declansarea razboiului mondial si, in general, in politica imperialista dusa de dubla monarhie”.

Contracarand minciunile lui Horthy si ale lui Romanelli, observatorul SUA la Budapesta, Charles Upson Clark raporta Conferintei ca a „ramas consternat de tot ceea ce a vazut: romanii nu numai ca nu au distrus viata Capitalei ungare, dar chiar au normalizat-o”. Notand ca armata de ocupatie a pus la dispozitia populatiei 4 trenuri pline cu alimente, ca viata la Budapesta a ajuns mai ieftina decat la Bucuresti, ca soldatii romani isi impart mancarea cu batranii si copiii, ca s-a permis nu numai redeschiderea hipodromurilor, teatrelor, expozitiilor dar si organizarea de manifestari politice cu peste 150.000 de participanti, el concluziona ca romanii „merita mari laude, din punctul de vedere al laturii constructive, pentru tot ceea ce au facut la Budapesta”.

Presa si diplomatii europeni despre comportamentul romanilor in Budapesta

In aceeasi nota, un analist politic autentic, diplomatul francez Jules Cambon nota ca: „Romania a pus capat, in zilele noastre, unei dezordini care ameninta sa aduca puterea bolsevica pana la portile Vienei. Romania s-a salvat pe sine dar a salvat si Ungaria de o dominatie bolsevica ce se instalase, o vreme, in Imperiul Sfantului Stefan. Acesta a fost si sentimentul autoritatilor maghiare, caci, atunci cand armata romana se pregatea sa evacueze teritoriul lor, prefectul maghiar de Szabolcz a intervenit pe langa comandamentul roman, rugandu-i sa-si mentina ocupatia care proteja tara impotriva armatei rosii, iar la cateva luni, dupa aceasta, o cerere similara a fost facuta din nou, de teama unei reactii a albilor”.

Foarte actuala, concluzia diplomatului francez ramane valabila si astazi, pentru cine are ochi sa citeasca si sa vada, urechi sa auda si memorie sa inteleaga: „Probabil ca maghiarii au mai uitat de binele facut de romani Ungariei in 1919; n-ar fi rau sa invioram amintirea acelor servicii”. Intr-adevar, dar… cine sa o faca? „Europenii” Eva Maria Barki si Laszlo Tokes? Ei n-au trait acele timpuri, ca sa intre in tiparele introspectiei ambasadorului Conte de Sainte-Aulaire: „Desi ei sunt umiliti de a fi eliberati de bolsevici de catre chiar Romanii, bucuria Ungurilor de a fi scapat din paradisul infernal al sovietelor, paradis pentru stapani si infern pentru victime – era mai vie decat orice alt sentiment”.

Urmasii lor sunt insa, astazi otraviti de ura inradacinata de fascistii si grofii revansarzi ai caror bani si tenacitate au facut si continua sa faca prozeliti. Ieri un Charles Tisseyre in Franta, un sir Robert Donald sau un Harold Sidney Harmstad, lord Rothermere in Anglia, etc. astazi… altii care i-au nasit pe alde Marko, Frunda, Hunor, Ekstein. Pentru ca „elita” pataplesa si tismaneana a tristelor vremuri pe care le traim, nu are nimic in comun cu elita Romaniei Mari.

Cuvant fascist de ordine – „Nem, nem soha!”

In pofida infrangerii, a dreptului si a evidentei, emigratia ungureasca, indiferent de culoarea politica, a incercat sa se opuna libertatii popoarelor, sa sprijine prin risipa de minciuni, eforturile lui Horthy de stopare a recunoasterii juridice internationale a deciziilor luate de romani si slavi in zilele destramarii Austro-Ungariei.

Un episcop Marcinco a inceput sa faca politica revizionista in SUA, creand „societati culturale”, „ligi” si „biblioteci” promaghiare. Ca si astazi, cand Istoria se repeta! La Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Teleki, Csaki si Appony obtinea, prin trepadusul dr. Charles Holmos, un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvernul francez.

Ele au fost finalizate la 12 mai 1920, prin semnarea de catre dr. Holmos si Maurice Paleologue a unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda pe o perioada de 90 de ani exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Mijlocul? Integrarea europeana, acelasi Maurice Paleologue transmitand Bucurestilor, la 23 martie 1920, propunerea de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii”.

In interior, dupa istoricul Nemes Dezso, perioada iunie 1919 – iunie 1920 s-a caracterizat prin crearea a zeci de organizatii militare, sovine, iredentiste, de tip fascist, in scop terorist sau „bande militare” organizate potrivit vechilor structuri tribale secuiesti pe „neamuri”, „ramuri” si „familii”, spunandu-si unii altora „frati” si subordonandu-se direct lui Horthy sau unor lideri proeminenti ai regimului, ca Gombos Gyula, Friedrich Istvan, Kozma Miklos sau episcopul Zadraveck Istvan. Ele isi propuneau „lupta impotriva bolsevismului si a internationalismului”, „lupta impotriva evreilor distructivi si a liber agitatorilor”, ”luptele pentru intregirea patriei” etc. […].

Pentru instructie terorista si indoctrinare, Horthy a deschis portile Ungariei nazistilor din Germania si Austria. In mai 1920, in vederea viitoarei axe fasciste, el primea in secret pe mesagerii lui Ludendorff, colonelul Bauer si ofiterii Kanzler si Gustav Kahr din partea Garzii de Aparare bavareza.

De mare amploare strategica si geopolitica, planul comun adoptat atunci prevedea: 1. Instruirea ofiterilor germani pe teritoriul Ungariei; 2. Instaurarea prin „puci” a dictaturii militare in Germania; 3. Instaurarea „prin revolutie”, cu sprijin unguresc a unei dictaturi in Austria; 4. Atacarea Cehoslovaciei de catre fortele aliate austro-unguresti; 5. Sprijinirea contrarevolutiei in Rusia pentru obtinerea unui aliat puternic in lupta revizionista etc.

In aceasta atmosfera a cazut ca un trasnet semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, la 4 iunie 1920. care stipula, in linii mari, actele de justitie istorica infatuite de popoarele victime ale Habsburgilor la sfarsitul lui 1918. In „linii mari” pentru ca facea, in dauna acestor popoare si peste vointa lor, incalcand principiile de drept international, cesiuni nepermise in favoarea… Ungariei, care, ca stat „national”, pe langa 5,5 milioane de unguri (cu tot cu deznationalizatii) mai cuprindea 2,1 milioane de minoritari romani, slavi, germani, tigani, evrei, armeni etc.

Cu toate acestea, reunit in luna august 1920 pentru ratificarea Tratatului, parlamentul ungar, majoritar fascist, a scandat: „Nem, nem, soha!” (Nu, nu, niciodata!), a declarat 4 iunie „zi de doliu national” si a facut publica crearea „brigazilor de lupta pentru renasterea Ungariei milenare” carora arhiducele Iosif de Habsburg, tatal „europeanului” Otto care a incercat sa ne prosteasca dupa evenimentele din decembrie 1989, le-a inmanat drapelul de lupta cu ordinul: „Doresc sa implantati acest drapel foarte curind pe crestele Carpatilor Nordici si sa-l purtati de asemenea, cu glorie pana la Adriatica”.

Totodata Romania a fost declarata „actualmente si in viitorul apropiat principalul nostru dusman”, impotriva ei fiind elaborat Planul Horthy de agresiune, partial modificat si partial incununat de succes, si in perioada 1939-1940, si in perioada 1989 – (deocamdata) 2018. Acesta cuprindea: 1. Incercuirea diplomatica a Romaniei (vezi lozinca predecembrista: „Romania, stat izolat!”); 2. Instruirea ideologica a populatiei din Ungaria si a „maghiarimii” din Romania; 3. Cresterea economica a Ungariei si sabotarea economica a Romaniei; 4. Cresterea prestigiului Ungariei in exterior, concomitent cu scaderea propagandistica a celui al Romaniei; 5. Intensificarea activitatii organizatiilor iredentiste ale minoritatilor „maghiare” (unguri si secui) etc.

Si aceasta in conditiile in care, incalcandu-se Declaratia de la Alba-Iulia, Ungaria obtinuse importante corectii teritoriale prin tratatul „Trianon”.

Sursa: CERTITUDINEA, 2019.

/0 Comments/by