Mihai Eminescu si Societatea Carpatii

[…] Publicistica lui Eminescu, prin stralucirea expresiei si limpezimea ideilor, ne arata direct care erau dusmanii interni si externi ai poetului. Pamfletele eminesciene la adresa camarilei liberale, a celor „zapaciti de ambitii, de lustrul si trambita frazelor mari si fara fond”, a celor ce erau „incapabili de-a avea ‘simt istoric’” rascolisera intreaga opinie publica. Conceptia politica si sociala a poetului capata formularea ei cea mai desavarsita in ultimele articole de la „Timpul”, in ale carui coloane se concentreaza roadele din partea cea mai agitata a vietii sale. Fiind in plina maturitate a geniului poetic, avand o minte ascutita in disecarea chestiunilor politice si sociale, el pune in discutie (este nevoit sa puna in discutie!) problema teritoriilor romanesti aflate sub ocupatie straina. Din frageda tinerete poetul le strabatuse pe jos, cu piciorul, le cunoscuse mai intai in mod direct, dar si cu documentul in mana ceva mai tarziu. Desi o buna parte din teritoriile locuite de romani se aflau sub cotropire straina, Eminescu le vedea intr-o singura tara, intr-o Romanie virtuala, ceea ce deveni realitate mai tarziu.[…]

Eminescu cunostea mult mai multe lucruri referitoare la politica gaunoasa dusa de politicianisti, despre care insa, din interese majore pentru tara, prefera sa taca. Unele din acestea puteau fi si tratatul secret negociat intre Regatul Romaniei si imperiul Austro-Ungar, si desfiintarea Societatii „Carpatii”, si activitatea agentilor secreti ai imperiul vecin in structurile guvernamentale de la Bucuresti („agenti provocatori ai strainatatii”) s. a.

Dosarele de arhiva ale vremii pastreaza o multime de rapoarte secrete trimise de agenti austrieci din Romania. In parte, ele se refera la pregatirea si desfasurarea Adunarii Nationale de la Putna din 1871, la evenimentele determinate de aniversarea a 100 de ani de la anexarea nordului Moldovei si, mai ales, la miscarea de protest din Romania provocata de acest trist „jubileu”, precum si la activitatea Societatii „Carpatii” din 1883.

In toamna anului 1875, procuratura din Cernauti raporta aproape zilnic despre confiscarea gazetelor venite din Romania, in care se contineau articole referitoare la Bucovina. La 13 octombrie au fost interzise „Curierul de Iasi” pentru articolele „Bucovina”, „La jubileul Bucovinei” si „La Bucovina”, „Romanul” – pentru articolul „Rapirea Bucovinei”, „Reforma” – pentru informatia „In zilele de 21, 22 si 23 septembrie curentu…”, „Alegatorul liber” – pentru articolul „Rapirea Bucovinei”, „Curierul” – pentru apelul „Frati romani…”. La 19 octombrie sunt interzise „Aparatorul legii” – pentru articolul „Frati romani din Bucovina”, „Trompeta Carpatilor” – pentru „Programul comemorarii lui Grigore Ghica Voievod”, „Curierul de Iasi” – pentru articolele „La mormantul gloriosului martir Grigore Ghica Voievod” si „Unirea de la Putna”.

O adevarata goana se declansase in Bucovina dupa faimoasa brosura „Rapirea Bucovinei” scrisa dupa documente autentice si tiparita in limbile romana si franceza („Rapte de la Bukowine d’apres des documents autenthiques, Guillaumin et Co libraires, rue Richelieu, 14. 1875”) si adusa la Cernauti de catre Eminescu in mai multe sute de exemplare. Tribunalul din Cernauti, prin ordinul nr. 1174 din 16 octombrie 1875, interzicea raspandirea brosurii si cerea confiscarea imediata a ei. Administratiile judetene transmit cu regularitate despre masurile intreprinse in scopul de a descoperi brosura. In rapoartele administratiilor judetene Campulung (27 octombrie), Radauti (30 octombrie), Chitmani (3 noiembrie), Vijnita (5 noiembrie), Siret (6 noiembrie) se dezvaluie exceptionala insemnatate a brosurii, care prin documente din arhiva lui Eudoxiu Hurmuzachi (la care lucrase si Eminescu), demasca targul infam al celor trei imperii, prin care a fost ocupata si anexata „partea cea mai frumoasa” de nord a Moldovei.

Daca revenim la anul 1883, urmeaza sa mentionam cateva documente legate de activitatea Societatii „Carpatii”. Ea a fost infiintata la 24 ianuarie 1882 si Eminescu, ca membru fondator al ei, spera „sa produca o schimbare radicala in politica Romaniei fata de romanii din teritoriile aflate sub administratie straina”.

Activitatea societatii a fost urmarita cu mare atentie de catre conducerea de la Viena, care stia prea bine ca romanii, veniti din provinciile aflate sub ocupatie straina, intentionau sa schimbe soarta istorica a tarii, prin unirea tuturor pamanturilor romanesti.

Astfel Ministerul de Interne austriac trimitea la Cernauti, spre cunostinta copia urmatorului document primit din Bucuresti:

„Nota, data in Bucuresti, 16 mai 1883.

Ieri Societatea ‘Carpatilor’ a sarbatorit in sala Orfeu cea de-a 35-a aniversare a revolutiei din Transilvania, la care au participat 77 de persoane… Sala era impodobita, ca si la ultimul bal al Societatii, cu stemele tuturor provinciilor romanesti, numai ca de asta data in locul tricolorului flutura drapelul rosu al revolutiei.

Pe pereti se puteau vedea transparante cu numele conducatorilor revolutiei si cu apeluri care cereau unirea provinciilor unguresti cu patria-mama. La banchet nu a participat nimeni din activistii importanti, afara de Laurean, proprietarul ‘Romaniei libere’, multi redactori, secretarul Academiei Barit, 4 ofiteri in termen si o grupa de romani din Transilvania care erau ca oaspeti.

Laurean a tinut un toast despre unirea romanilor din Transilvania cu romanii din regat. Barit a vorbit despre regimentele militare romane, despre dorobanti si despre muzica de regiment.

Pana aproape de ora doua s-au interpretat cantece nationale ca ‘Desteapta-te, romane’, ‘La arme’ s. a.

Azi ‘Romania libera’ a publicat un articol consacrat special acestei comemorari care s-a terminat cu urmatoarea fraza: ‘Inainte! Victoria definitiva si viitorul apartine cauzei nationale’.

Intr-o scrisoare din 25 iunie 1883, adresata de catre Ministerul de Interne din Viena presedintelui Bucovinei Alesani, este vorba din nou despre Societatea ‘Carpatii’ din Ploiesti cu referire directa la Mihai Eminescu. Iata care este continutul acestei scrisori:

Din izvoare confidentiale aflam ca in Bucuresti, Ploiesti, precum si in alte orase mai mari ce sunt mai aproape de granitele noastre se constituie filiale ale Societatii ‘Carpatilor’.

Membrii titulari in mare majoritate sunt fostii cetateni din teritoriile rasaritene ungare din Transilvania, din Banat si din Bucovina.

Cat priveste societatea din Ploiesti, ea are peste tot in orasele de langa frontiera Campina, Urlati, Mizil, Valenii de Munte oamenii lor, care contribuie la dezvoltarea societatii.

Acesti agenti vin de peste tot la Ploiesti, unde asista la adunari, fac rapoarte, sacrificandu-se orbeste ideilor nationale. Aceste intruniri se tin in mare taina si despre cele vazute acolo nu se vorbeste nimic.

Societatea dispune de bani, care se acumuleaza din teritoriile noastre, precum si de la membrii societatii care platesc cotizatii.

Toata corespondenta, exceptand posta, se poarta numai la cererea membrilor de incredere ai societatii.

Referindu-ne la ordonanta din 26 mai a. c. nr. 2753/M. I., avem onoarea sa Va trimitem lista celor mai activi membri ai societatii, care traiesc in principalul oras al Romaniei, precum si in orasele din provincie.

Viena, in 25 iunie 1883”.