Entries by Patrick Matis

Cine a fost „parintele” cooperatiei? Invatatorul care a infiintat 168 de banci populare


cooperatism, banci populare

Cine a fost „parintele” cooperatiei? Invatatorul care a infiintat 168 de banci populare

Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti este considerat „parintele“ bancilor populare si al cooperatiei. A infiintat 168 de banci populare in toata Romania si a fost delegat de catre ministrul Spiru Haret sa se ocupe de infiintarea acestor organisme financiare care sa vina in sprijinul taranimii.

Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti s-a nascut in anul 1861 in comuna gorjeana Scoarta. A urmat scoala primara in comuna vecina Copacioasa, dupa care s-a inscris la Scoala Normala din Targu Jiu.

Dupa absolvire, Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti s-a angajat ca functionar la Creditul agricol din Targu Jiu. Ulterior, a fost numit invatator si si-a desfasurat activitatea in localitatile Zorlesti, Musetesti, Grui si Bumbesti.

„In comuna Bumbesti a desfasurat o activitate remarcabila in domeniul scolar, dar si cultural, social si economic. A organizat cercuri pentru adulti, sezatori pentru sateni, a infiintat biblioteca in sat, atelier de lucru manual pentru baieti si fete si a indrumat copiii dotati catre invatatura de carte din scoli mai inalte”, arata Vasile Arimia, intr-o lucrare aparuta in volumul „Personalitati gorjene de-a lungul istoriei”.

Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti a infiintat, impreuna cu invatatorii din plaiul Vulcan, cercul cultural „Lumina Sateanului” si a contribuit major la aparitia revistei cu acelasi nume, care a avut un rol important in informarea taranimii.

Delegat de ministrul Spiru Haret sa infiinteze banci populare

Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti a fot printre primii promotori de organizare a cooperativelor si, apoi, a bancilor populare. Fiind mutat supervizor scolar in Mehedinti si, apoi, in Dolj, a sustinut infiintarea de banci populare.

„Ministrul educatiei din perioada respectiva, Spiru Haret, fiind informat de activitatea lui Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti in judetele Gorj si Mehedinti, l-a chemat la minister si i-a dat delegatie de a intemeia banci populare in toata tara. Pentru preocuparile, dar si pentru rezultatele obtinute, a fost trecut definitiv in activitatea cooperatista: controlor, inspector, inspector general, consilier, ajungand in organul de conducere pe tara. Peste 40 de ani a lucrat in domeniul cooperatiei, fiind bine cunoscut in intreaga tara, munca pe care nu a parasit-o nici dupa ce a iesit la pensie, fiind mentinut in functie de conducerea de cooperatie. (…) Conceptia lui era ca nu putem avea o tara puternica fara un taran instarit si luminat”, mai mentioneaza Vasile Arimia.

„Este precursorul de idei si fapta cooperatista”

Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti a fost considerat parintele bancilor populare, invatatorul reusind sa infiinteze 168 de banci populare. „Viata defunctului e cartea unei intregi epoci de istorie sociala romaneasca. El este apostolul, ele este precursorul de idei si fapta cooperatista”, spunea la moartea lui, in anul 1935, inspectorul general scolar al tinutului Olt.

Gheorghe Dumitrescu-Bumbesti a fost prefect cu delegatie, intre anii 1918-1919, inspector administrativ si senator.

Sursa: adevarul.ro.

/0 Comments/by

Mircia Chelaru – „Razboiul” de 1000 de ani si negationismul existentei noastre!

 

 


Mircia Chelaru - „Razboiul” de 1000 de ani si negationismul existentei noastre!

Discurs public in cadrul celei de XXIII seziuni a Congresului Spiritualitatii Romanesti de la Zlatna si Alba Iulia, 30 noiembrie – 1 decembrie 2019

Istoria umanitatii nu este o insiruire de date statistice. Istoria popoarelor nu reprezinta viata lor bucolica si nici nu consemneaza bunele intentii utopice ale mintilor luminate. Istoria lumii este tocmai istoria faptelor care i-au schimbat fizionomia civilizatiei sau i-au lasat cicatrici hidoase, ireparabile. Se mai spune ca ea, istoria, este o cocota de lux care flirteaza cu cel care o scrie si se culca cu cel care o plateste mai bine. Nicolò Zeno afirma cu naduf ca s-a saturat sa constate cum istoria a fost talmacita prin spusele mincinoase ale grecilor, evreilor, dar mai ales ale romanilor (Imperiul Roman – n. red.). Nu intotdeauna cei care au facut istorie au si scris-o!

Istoria scrisa apartine asadar celui care are puterea. Acolo adevarul este totdeauna de partea invingatorului. Sau a celui care plateste mai bine. Asa se face ca istoria romanilor, cu nesemnificative exceptii, a fost scrisa cu „adevar” plamadit de cei care ne-au surclasat prin puterea numarului, armelor sau banilor. Mai nou, prin subversiune propagandistica si manipulare mediatica. Romanii au avut mereu simtul timpului istoric si l-au convertit in constante identitare pastrate in vestigii lucrate, dar mai ales in traditia orala si rezistenta spirituala. Insuficient! O eroare care astazi se resimte in resursa noastra de argumente si alimenteaza patologia psihotica a inamicilor naturali.

Am scris cele de mai sus pentru a intelege de ce este nevoie de astfel de abordare. Mereu am lasat pe altii sa o faca in numele nostru si nu de putine ori am descoperit o Romanie desfigurata, stalcita de anateme si uri personale ale vrajmasilor mai mult sau mai putin declarati. Asadar, indreptarile trebuiesc a fi facute! Consider ca aici este locul sa ni-l rememoram pe supranumitul „Apostol al Neamului”, nimeni altul decat magnificul Nicolae Iorga, cu al sau profetism de credinta:

„Facand parte dintr-un popor, infatisandu-i viata, incalzindu-se astfel de toate silintele si credintele cheltuite in cursul epocilor, miscat de nesfarsitele suferinte prin care a trebuit sa treaca Neamul sau pentru ca sa ajunga pana la timpul de fata, avand in sufletul sau rasunetul tuturor triumfurilor si infrangerilor castigate si suferite in timp de secole, istoricul e un batran prin experienta a Natiei sale. Daca nu-l intreba altii, el este dator sa vorbeasca, tinand la dispozitia contimporanilor invataturi culese din vastul camp al trecutului studiabil. Prin aceasta el nu iese din indatoririle sale, ci le indeplineste pana la capat.(…) …nestramutata mea credinta este ca, intr-o societate inca nefixata si cazuta prea repede din usorul entuziasm al inceputurilor in cautarea patimasa a multamirilor materiale ale vietii, istoricul e dator a fi un animator neobosit al traditiei nationale un marturisitor al unitatii Neamului peste hotarele politice si de clasa, un predicator al solidaritatii de rasa si un descoperitor de ideale spre care cel dintaiu trebuie sa mearga dand tineretului ce vine dupa noi exemplul” (A.R., Discursuri de receptie, Bucuresti, 1911, p.3-24.)

Personal, nu sunt un scriitor de romane, un inventator de stil livresc sau fauritor de metafore nemuritoare. Incerc doar a fi un ochi ca o diafragma de aparat fotografic care surprinde Clipa si din suma clipelor sa recompun radiografia ascunselor reguli care ne submineaza. Insusi titlul discursului de fata nu este metafora. Este realitate cruda, este realism extras de sub radicalul unei constiinte aproape tragice. Am incercat sa reconstitui pe parcursul celor o mie de ani invocati de maghiari ca fiind ai lor, cand si unde a existat concordia intre parti. Si daca aceasta a fost exclusa, unde sta ascunsa cauza cauzelor pentru a da explicatii intelepte macar in zilele acestui inceput de secol inteligent. Este timpul pentru a ne exprima in temeiul unor concluzii fara abatere.

Pentru romanii aflati sub stapanirea ungurilor sau, mai apoi, a austro-ungurimii, nu numai din Ardeal, cu exceptia celor care au cedat si s-au convertit la regulile asimilarii, Istoria a fost ca o camasa de forta din care doar moartea pe roata i-a facut scapati. Istoria romanilor din vintrele Daciei Transalpine de sub stapanirile trecute sta sub semnul terorii si a salbaticiei. In loc de Libertate au avut doar impilare. In loc de drepturi omenesti, numai tratamente bestiale. In loc de Civilizatie, doar discriminare!

Toata memoria colectiva surprinsa de harul istoricului, cuprinsa de acuratetea lucidei decantari isi recapata amploarea si actualitatea, mai ales acum cand armate intregi de delatori si propagandisti ai negationismului se reped asupra legitimitatii Statului National Roman.

Simetrii istorice cicloide

Sa ne intoarcem, totusi, pentru putin in timp, doar pentru a constata existenta aceluiasi climat de uneltiri ostile impotriva romanilor, imediat dupa Marea Unire. Sa observam ca nici Ungaria, nici Uniunea Sovietica, ba chiar si altii de pe la sud, nu se consoleaza dupa Marea Unire realizata de romani si continua a lua masuri, a crea societati, brigazi si organizatii de tot felul, care nu exprimau altceva decat frustrarea enorma cauzata lor de Pacea de la Trianon. In martie 1925 Biroul Politic Sovietic adopta o rezolutie asupra activitatii din Basarabia, care stabilea strategia si propaganda pentru redobandirea teritoriului. Masuri subversive, atacuri teroriste, actiuni de subminare a autoritatii romanesti in Basarabia, totul concura spre acest scop. Este sugestiv ca Laszlo Dobos, pe numele conspirativ Louis Gibarti, cominternist vechi, s-a implicat intens in propaganda antiromaneasca din Basarabia si in pregatirea revoltei de la Tatar-Bunar.

Colaborarea sovieto-maghiara a continuat sa functioneze si in absenta lui Bela Kun la carma Ungariei. Nu putem sublinia indeajuns ca scopurile revizioniste ale celor doua state, rusesc/sovietic si maghiar s-au manifestat indiferent de regim politic ca fiind o coordonata esentiala a politicii lor externe. Acesti vecini si-au propus obiectiv „sine-tempora” sa dezmembreze statul national unitar si suveran al Romaniei, cum probabil unii continua sa o doreasca si astazi. Ba chiar o afirma cu nerusinare si lipsa de teama pentru consecinte, din chiar inima Romaniei de azi!

Astfel in 1927, guvernul de la Budapesta a infiintat Liga Revizionista Maghiara si Federatia Mondiala a Maghiarilor, organizatii prin intermediul carora sa se stabileasca diferite contacte diplomatice, culturale, academice, toate cu intentia revizuirii Trianonului. Din 1927 pana in 1940 Liga a editat 228 de publicatii in 9 limbi, toate axate pe aceeasi obsesie.

Graitor este faptul ca Sandor Csoori, unul dintre fondatorii Forumului Democratic Maghiar in Ungaria dupa 1989, devine presedinte al Federatiei Mondiale a Maghiarilor, organizatie infiintata in 1927 pentru a emite pretentii teritoriale impotriva Romaniei, Cehoslovaciei si fostei Iugoslavii. Federatia Mondiala a Maghiarilor isi continua actiunile de propaganda si la inceputul acestui mileniu, fiind subventionata de guvernul maghiar.

In octombrie 1919, Miklos Horthy a compus un memorandum in care arata ca pentru reintegrarea maghiarilor era necesara distrugerea Romaniei. (cf. Larry Watts, „Fereste-ma doamne de prieteni” p. 98) A pus in aplicare pe deplin crezul lui dupa Diktatul de la Viena in Nordul Transilvaniei, cand scolile si bisericile maghiare au devenit instrumente ale acestei propagande iredentiste. Si astazi, in mod tendentios, in spatiul public din Ungaria are loc preamarirea lui Horthy Miklos caruia i s-au ridicat numeroase statui. Ce eroare istorica a facut Romania lui Ferdinand in 1919 punandu-l in locul lui Bela Kun!!!

In 1990 se striga cu trufie hunoida „Ardealul unguresc, niciodata romanesc” din balconul Primariei din Targu-Mures, prefigurand declaratiile de secesiune ulterioare ale diferitelor consilii secuiesti sau maghiare, arbitrar si ilegitim constituite. Apoi s-a trecut la defaimare publica prin lobby-uri la toate cancelariile lumii, prin care romanii sunt calificati ca barbari, neeuropeni, incapabili de civilizatie.

Au cerut drepturi colective cu un tupeu rar intalnit, asa cum nu a existat precedent in Europa. Au santajat guverne romanesti slabe si tematoare, atente mai mult la efectele manipularii decat la gravele consecinte antinationale. Ba unii chiar s-au intrecut „sa faca frumos”, de dragul europenismului multicultural, in fata celor de la Budapesta, in reuniuni comune ale guvernelor, in tratarea subiectelor nevinovate dar academice ale co-suveranitatii asupra teritoriilor preponderent etnice.

Suntem vinovati de tolerarea exceselor politice ale unei parti a maghiarimii coagulata in jurul iredentei recrudescente alimentata de Budapesta, excese care au devenit politica standard in Romania dupa. Tranzactionismul politic al partidelor romanesti este cauza prima a crizei in care s-a ajuns. Sa ne amintim ca si la confruntarea din martie 1990 de la Tg. Mures s-a pornit, intre altele, tot de la libertinismul tolerant politic al lui Ion Iliescu, care le-a ingaduit discretionar maghiarilor din Romania sarbatorirea prin sfidare a funestului 15 martie. Acelasi libertinism l-a manifestat si Traian Basescu fata de problema nationala, care, stand la masa cu iredentistii, in propria tara, a acceptat sa i se adreseze in limba maghiara tocmai cei care contesta vehement limba oficiala a statului roman.

Apoi tradarea, imbibata in capul de carton al unora crescuti ani buni pe la Viena, avea sa ofere Fundatia Gojdu ca pesches de buna garantie a modelului franco-german extins pe orbita damboviteana.

Numai ca, in Transilvania s-a dat alarma. Spirite atente si constiinte ardente au inceput demascarea. Purificarea etnica din HARCOV, retrocedarile „in integrum” ale imobilelor, terenurilor, apelor si padurilor, segregarea fizica a invatamantului, satisfacerea cererilor mincinoase ale optantilor, si lista este lunga, s-au facut cu mana spurcata a politicului compromis de la Bucuresti si ciocanul ucigator al unei justitii naimite, bine unse, la unele instante din Ardeal.

Ca sa nu mai vorbim de desantata propaganda antiromaneasca din judetele Covasna si Harghita si de vizitele premierului Orban – evident Victor, in aceste judete cu scopul trucat de a le intretine ura impotriva romanilor.

Se cunoaste in Europa ca nici o politica de deznationalizare n-a fost atat de apriga ca aceea sustinuta de secole de catre Ungaria. In timp ce minoritatea maghiara a avut nu doar drepturi, ci numai privilegii de la 1918 incoace, incluzand si perioada comunista, minoritatea romaneasca din Ungaria a fost desfiintata prin asimilare fortata. Se intampla si astazi sub ochii nostri…

Cand oare se vor trezi guvernele din Romania pentru constructia sanatoasa a relatiilor cu romanii din afara granitelor tarii?

Referindu-se la demersurile de istorie alternativa, a se citi falsa, din cauza intereselor politice din spatele unei asemenea maculaturi, istoricul Ioan Aurel Pop, pe atunci rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, astazi Presedinte al Academiei Romane(!!), constata cu amaraciune si il citez cu respect: „Pe acest fundal trist, pregatit de unii dintre noi insine, este foarte usor ca anumiti factori din afara sa combata unitatea romaneasca, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de solidaritate a romanilor ca popor si natiune” (sursa: facebook).

Si uite asa, incetul cu incetul, mai nou, pas-cu-pas, Statul roman a devenit un orfelinat al romanilor abandonati! Mai mereu in echilibristica politica, politichia de Dambovita a fost jucata in picioare, pe ritm de ceardas, de falanga politica udemerista. Stiu ca abuzul de putere se pedepseste prin Codul penal. Dar tot atat de bine stiu ca trebuie pedepsit si abuzul de prostie, ca sursa activa a tradarii intereselor Natiunii Romane.

Distinși compatrioți,

Ceea ce v-am prezentat nu este doar o recuperare a memoriei imediate ratacite prin hatisurile bagabontelilor zilnic mediatizate, ci si un rechizitoriu incriminant al antiromanismului de tip rasist, al mentalitatilor izolationiste de tip medieval practicate de politrucii maghiari bastinasi, prin care isi conserva privilegiile castigate in cardasie cu cei neaosi romani. Banul si puterea lui nu au diferente etnice! Iar numarul exemplelor mai de ieri sau chiar de azi este zguduitor. Te intrebi cum de mai existam!

Cred cu strasnicie ca aceste ganduri pot fi in acelasi timp si un indrumar pentru micii intreprinzatori de romanism! Sa inteleaga de ce anume trebuie sa se fereasca pentru a nu mai fi cobaii de serviciu ai defectorilor de Neam. Pentru ca nu putem sa intelegem prezentul continuu fara a intra afectiv in starea de jena pentru ceea ce lasam sa ne dezonoreze. In mult trambitata convietuire interculturala descoperim atavismele recrudescente ale popperismului fardat cu principiile distrugatoare de natiuni ale neomarxismului globalizant de astazi.

Actualul Congres, ca de altfel toate celelate XXII de editii de pana acum, se inscrie in marea batalie pentru apararea Identitatii Noastre. Pentru salvgardarea ultimelor resurse de riposta ferma contra mistificarilor si slutirilor de adevar. Demersul nostru national nu este o provocare la conflictualitate, cum o vor eticheta unii, ci tocmai o chemare la vigilenta pentru a nu mai permite insamantarea urii intre oamenii pamanteni, fie ei unguri, secui sau romani!

Cand ti se da foc Steagului National, cand il arde pe rug pe Avram Iancu, cand se afiseaza doliu „general” si protest civic de Ziua Nationala a Romaniei, cand nu ti se da o cana de apa sau o bucata de paine pe banii tai (!) daca nu o ceri in ungureste, te intrebi: e doar rodul propagandei sau este chiar ura!? In acest caz, lupta se muta din planul etnic in cel al subminarii politice si identitare.

Negarea Romaniei ca stat national suveran si invocarea federalizarii sau, mai nou, inceperea demersurilor generale pentru denuntarea Tratatului de la Trianon, sunt actiuni de neiertat contra existentei nationale a romanilor. Or, cu asemenea teme nu este loc de asteptare si nici urma de toleranta.

Romani, aparati TRIANONUL!

La 1 decembrie 1918 pantecele fertil al Istoriei a nascut pe Vatra Neamului, dupa secole de travaliu dureros, Statul National Unitar Roman. Opera a Noii Ordini Mondiale Post-Imperii, Statul Romanilor a infiat toti fii pamantului sau sub dreapta si nobila randuiala regala romaneasca. Si pentru ca a fost o nastere in Timpul Istoric si nu in maternitatea unor cancelarii, a avut drept nasi chiar pe Cei Trei Magi de la Apus: Willson, Loyd si Clemanceau care au semnat Certificatul de Nastere la 4 iunie 1920. Certificati sub semnul Victoriei! Sub acest certificat de nastere s-au regasit si fratii nostri gemeni de atunci, Cehoslovacia si Yugoslavia. Este pentru prima data in istorie cand si maghiarii au primit un stat recunoscut „de jure” dar pe care nu il recunosc nici astazi. Chiar si dupa Pacea din 1947, rigorile Trianonului au ramas aceleasi, cu exceptia unei grele nedreptati rasaritene adusa romanilor. Insa, odata cu caderea zidului Berlinului a inceput revansa perdantilor celor doua razboaie mondiale. Au fost asasinati fratii nostri gemeni, Cehoslovacia si Yugoslavia. Am ramas singuri si supravietuitori. Revansarzii incearca sa ne desfiinteze Certificatul de Nastere. Il neaga pe toate caile si mijloacele manipulatorii ale unei lumi amnezice si superficiale. Pentru a ne desfiinta ca Stat National isi neaga pana si propriul statut european. Se risca totul pe cartea insolventei istorice. Negationismul iredentist maghiar are o tinta fixa: ROMANIA.

Iar statalistii nostri se intrec in argumente filosofice si invocari de principii! In loc sa apere Istoria si demnitatea noastra de impostura si ura.

In loc sa obligam prezentul sa respecte jertfa trecutului si sa urmeze Calea Neamului Romanesc.

Frati si Surori intru Credinta si Neam,

La Alba Iulia si Zlatna se aude strigatul rastit al romanilor de dincolo de Carpati catre cei care practica autismul politic la Bucuresti. Dar si ropotul de furie al acelora care au in neamul lor sute de mii de suflete moldo-vlahe pierite sub ordinul „Treceti batalioane romane Carpatii”, pentru ca umbra secolelor de umilinte sa fie imprastiata din sufletele fratilor ardeleni de pretutindeni.

Scriu aceste randuri cu gandul la timpul care vine. Maine, ziua de azi va fi trecut. Iar de nu vom sti sa ne faurim demnitatea posteritatii inca din timpul vietii, nu vom merita vesnica pomenire.

Acest Congres, organizat prin spiritul patriotic al Zlatnei si vrednicului ei primar Silviu Ponoran, este un semn al prezentului ca nu i-am uitat pe cei jertfiti dintre noi si nici nu vom lasa ca uitarea sa se transforme in mormantul existentei noastre viitoare.

Asa am fost si asa vom ramane: o Tara, un Popor, o Credinta!

SUNTEM ROMANI SI PUNCTUM, TRAIASCA NATIA!

General(r.) prof. Dr. Mircea Chelaru

 

30 noiembrie 2019, de ziua Sfantului Andrei, Apostolul Romanilor

Cartea vorbeste, fara menajamente, despre grava sminteala sociala si politica care otraveste convietuirea dintre romani si maghiari in judetele Covasna, Harghita si Mures si descrie situatia scandaloasa a patrimoniului din Ardeal.

Lucrurile sunt mult mai complicate decat par si impun cu forta necesitatea aflarii si dezbaterii lor publice!

Autor: Ion Longin Popescu.

O puteti gasi aici pentru achizitionare: https://dacia-art.ro/index.php/insula-erpilor-din-inima-romaniei.html.

/0 Comments/by

Teodor Palade – Intrebari din tara in care a murit speranta


teodor palade, speranta

Teodor Palade - Intrebari din tara in care a murit speranta

Gasesc, din cand in cand, prin presa impinsa fortat in capitolul „ne important” de doctii invartitori ai publicatiilor romanesti, stiri pline de lumina. Stiri trecute cu buna stiinta in categoria „asta nu se publica”. De ce se intampla asa? Se intampla pentru ca intreaga presa este strict controlata. Pentru ca tot ce se adreseaza publicului larg (cu exceptia unei mici parti a online-ului) este cernut atent de personaje invizibile noua, mereu nestiute, mereu in umbra. Ele sunt acelea care, de acolo de sub pavaza anonimatului, imbuiba presa cu informatii in care sunt mestesugit ascunse (de cele mai multe ori in subluminal) mesaje menite sa sadeasca neliniste, teama, nesiguranta pentru ziua de maine, perspectiva prabusirii iminente in neant a tarii, ura nepotolita fata de cel de langa tine, adoratia pentru stapanul de peste ocean si veneratia pentru obiceiurile nesanatoase ale acestuia, vulgaritatea, slavirea nemasurata a tradatorilor si incriminarea adevaratilor patrioti, avantajele pe care le aduce supusenia tacuta si pericolele ce ne pasc din cauza mandriei de a fi roman, respectul exacerbat pentru straini si, totodata, desconsiderarea adanca pentru tot ce este neaos, romanesc.

Ati citit undeva, sau ati auzit din gura vreunui propagator de stiri televizate despre Timeea Petrescu, o copila de 12 ani nascuta la Craiova, care cu un IQ de 162 de puncte (la IQ 140 esti considerat geniu!) a fost acceptata in grupul restrans ai celor mai destepti oameni de pe planeta?

Dar despre cei trei liceeni romani, Alexandru Radac, Daniel Marpozan si Codrin Muntean, din Sibiu, care au castigat medalia de aur la Robotica, sectiune a Olimpiadei Geniilor, concurs organizat de catre Oswego State University of New York.? Va spus cineva ca cei trei au creat un revolutionar robot pompier menit sa salveze oamenii dintr-un incendiu fara sa puna in pericol viata salvatorilor si un extrem de eficient sistem inteligent de economisire a energiei electrice in locuinta.

In legatura cu elevul roman Norbert Kereszeny, nascut la Sighetu Marmatiei, ati vazut scris pe undeva, ati auzit a se aminti despre el printre sutele de breaking news-uri devastatoare ale vreunei emisiuni de stiri? Oricat v-ati stradui, nu. De ce ar fi trebuit sa-i stiti numele? Fiindca, fapt uimitor in lumea universitara italiana, el, un roman, intrat primul dintre 60.000 de candidati la facultatea de medicina a Universitatii din Milano.

Ati auzit rostit numele Mihaela Florea la vreo televiziune care transmite necontenit 24 de ore din 24, 365 zile pe an, ori l-ati citi tiparit pe undeva, eventual in ultima pagina a vreunei fituici cu pretentii de jurnal? Desigur, nu. De ce este important numele ei? Ea, Mihaela Florea in varsta de 18 ani, din Braila, a castigat Campionatul Mondial Microsoft Office Specialist 2019, sectiunea Excel. La Campionatul Mondial, cum este normal, au participat cei mai talentati informaticieni de pe planeta! Nicaieri in presa romaneasca nu veti afla numele romancei, absolventa a extrem de putin promovatului Colegiu National „Gh. M. Murgoci”. Pentru ziarele romanesti, aproape in totalitate ticluite in redactii apartinand unor alogeni prea putin interesati de valorile autohtone, Mihaela este un nimeni in comparatie cu Adelina Pestritu, Carmen de la Salciua, Alina Plugaru sau Sexy Braileanca.

Va informat, cumva, cineva din media romaneasca despre Stefan Pricopie? De ce ar fi trebuit sa-i cunoastem numele? Fiindca romanul Stefan Pricopie, absolvent al Universitatii Manchester, a castigat anul acesta, la sectiunea Economie, unul dintre cele mai prestigioase premii de pe planeta: Global Awards 2020, cunoscut ca si Premiul Nobel Junior! La competitie au participat peste 3400 de persoane reprezentand 338 universitati din peste 50 de tari. Premiul va fi acordat in ziua de luni, 11 noiembrie. A doua zi dupa alegeri. Credeti ca veti auzi in acea zi devenita importanta pentru Romania datorita lui, macar in soapta, rostit numele lui Stefan Pricopie? Daca da, va amagiti amarnic. Semidoctii Iohannis sau Dancila sunt mult prea importanti!

Va intereseaza despre ce era vorba in teza de licenta cu care Stefan a castigat Premiul Nobel Junior? Daca da, aflati ca trata tematica extrem de importanta a invatamantului public si a fenomenului de brain drain! Adica, se inaintau solutii inovative pentru unul dintre cele mai criticate laturi ale educatiei, inclusiv in Romania: invatamantul public. S-a apreciat ca teza sa deschidea noi perspective privitoare la metodele prin care poate fi adusa pe linia de plutire, prin invatamantul public, educatia generatiile viitoare. Desi este o directie de interes maxim pentru educatia romaneasca, domeniu considerat a se afunda azi in mlastina pestilentiala a semidoctismului si macinat de pericolul analfabetismului generalizat, nimeni de la noi nu s-a gasit interesat de ideile tanarului Pricopie… Ce este fenomenul „brain drain”, analizat si el in teza studentului roman? Fenomenul „brain drain” (in traducere directa „exodul de creiere”) reprezinta una dintre cele mai devastatoare realitati cu care se confrunta Romania de trei lungi decenii! Cat de pustiitor este acest fenomen pentru noi? Pentru a raspunde ar fi, probabil, suficient daca as preciza ca, cu o singura exceptie, toti romanii eminenti nominalizati mai sus nu mai traiesc astazi in Romania! Sunt creiere tinere si fecunde luate de valul cu putere de tsunami al exodului romanesc. Sunt creiere alungate de noi cu buna stiinta. Sunt semne incontestabile ale geniului acestui popor imprastiate in lumea larga cu o inconstienta criminala. Sunt seminte fertile ale viitorimii Romaniei pe care conducatorii nostri semidocti, tradatori din fire ori cumparati pe un pumn de arginti, le-au risipit in cele patru zari cu nesimtirea specifica politicianului roman. Intereseaza pe cineva din Romania teza lui Stefan Pricopie? Sau a stat vreo oficialitate de vorba cu unul dintre geniile de mai sus, apartinand inca acestei tari, aflati pe cale de a fi absorbiti de o alta cultura? Nu! Ministrii educatiei (26 in ultimii treizeci de ani!) se schimba precum ciorapii fara sa lase nimic in urma lor cu exceptia mirosului pestilential, specific oricarui ciorap murdar, miros care se raspandeste rapid in intregul sistem educational romanesc.

Voi aminti si despre Alexa Tudose, eleva in ultimul an la Colegiul National „I.L.Caragiale” din Ploiesti, o tanara despre care, de asemenea, aproape nicaieri nu s-a scris sau vorbit. De ce Alexa Tudose? Pentru ca ea a cucerit, in septembrie anul acesta, medalia de aur la Balcaniada de Informatica. Este singura data in istoria Balcaniadei cand medalia de aur este atribuita unei fete! La concurs au participat 52 tineri informaticieni de viitor din 11 tari. De ce mai este importantant sa vorbim despre Alexa? Pentru ca, asemenea altor copii supradotati de varsta ei, nici Alexa nu va ramane in Romania! Ea a decis sa plece in Marea Britanie unde timp de sase ani va urma cursurile Universitatii din Oxfort. Se va mai intoarce? Nimeni nu poate sti azi. Ceea ce cunostem cu siguranta este ca sansele revenirii sunt sub 5%.

Am dat numai cateva exemple de tineri exceptionali pe care „cineva” nu doreste sa-i cunoastem, nu vrea sa-i pretuim la adevarata lor valoare si ne interzice sa ni-i apropiem de tara. Sunt numai cateva dintre miile de minti romanesti care lumineaza precum stelele intelectul planetei si al caror nume, numai din vina noastra, le ignoram. Sunt tineri romani pe care tara ii pierde definitiv, care vor innobila prin capacitatile lor viata stiintifica, medicala sau artistica din alta parte, din tari care, pentru ca stiu sa pretuiasca si sa pastreze valorile adevarate, ne sunt date exemplu de iluminare in istoria omenirii. Sunt tineri romani despre care forte oculte nu vor sa aflam, a caror existenta, talent si inteligenta sunt trecute sub o vinovata tacere in timp ce mintile fragede ale generatiei care acum se ridica sunt inundate cu false repere.

Si, totusi, de ce ne pleaca valorile? De ce tinerii nu recunosc Romania ca fiindu-le patrie ocrotitoare, nu o percep ca pe o entitate protectoare, ca pe un sprijin in realizarea personala deplina? Raspunsul, pentru ambele intrebari, e simplu. Atat de simplu! Aici, in aceasta tara, nu se mai poate visa. Aici, in Romania noastra, a murit speranta. Iar de aici, din Romania de azi, viitorul nu se mai vede. Si nu se mai vede pentru ca a fost furat!

Poate va veti intreba: „Pentru toate astea, unde sunt vinovatii?” Va invit ca, impreuna, sa avem curajul de a ne privi in oglinda. Acolo ii vom gasi, cu siguranta, pe cei culpabili!

A consfintit pentru dumneavoastra, Teodor Palade via teopal.ro.

/0 Comments/by

Florian Colceag – Falimentul national. Nu Romania este de vina, ci noi, romanii!


florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag - Falimentul national. Nu Romania este de vina, ci noi, romanii!

Anul trecut (de fapt, in 2009 – n. red.), in august, Romania era deja in faliment nedeclarat oficial, deoarece nu mai producea suficient pentru a se descurca din propriile venituri. Decizia politica a acelui moment a fost sa tinem Romania pe hrana artificiala prin imprumuturi bancare. Banii, in loc sa intre in programe de dezvoltare economica, au intrat in sacul fara fund al coruptiei politice, fara a se vedea nimic palpabil in cresterea economica. De atunci, situatia a continuat sa se inrautateasca, dupa cum vedem cu ochiul liber in clipa de fata, si am ajuns la momentul in care, platind datoriile la banci, nu mai avem bani de salarii.

Mecanismele inovarii ce ar fi trebuit, in mod obligatoriu, sa fie puse in functiune, au fost evitate de sectorul politic, iar in acest moment frauda politica ne-a adus in situatia in care Romania este monitorizata de U.E. ca tara infractoare, impreuna cu Bulgaria. In urma acestei proceduri este foarte posibil ca Romaniei sa i se taie finantarile europene, lasandu-ne astfel fara posibilitatea financiara de a mai dezvolta un sector economic. Din nou stima noastra si mandria pentru iubitii conducatori.

Ca sa punem insa punctul pe „i”, in februarie, Romania, in ciuda performantelor economice extrem de slabe, are toate sansele sa intre in spatiul Shengen. Cu alte cuvinte, in piata de munca Europeana. In aceste conditii, profesorii, medicii etc., care sunt pusi in situatia de a muri de foame in tara vor pleca oriunde isi pot gasi o paine, iar Romania va ramane fara aceste profesii. Vom avea astfel bucuria sa scapam de grija bugetarilor, caci emigratia va face ca profesorii si elevii, impreuna cu familiile lor, sa se duca unde vad cu ochii. Din nou este extraordinar de vizibila capacitatea politicului actual de a face fata crizelor, vorba cantecului de pe vremea copilariei: „Partidul minte…, partidul minte…, partidul minte luminata…”.

Daca stam si numaram, vom descoperi ca o mafie politica avand in componenta un numar relativ mic de smecheri ce ar trebui bagati la puscarie sau la casa de nebuni reuseste sa alunge populatia unei tari. Vor ramane batranii pe care nu-i mai vrea nici o tara din Europa, care sa moara de foame, caci nu vor mai avea cine sa le plateasca pensiile.

Exista totusi vreo iesire din aceasta situatie? Raspunsul este: DA, EXISTA! Iar acest raspuns contine un pachet de masuri, care insa trebuie aplicate. O scurta lista este prezentata in cele ce urmeaza:

– reforma Constitutiei, astfel incat reprezentarea politica sa fie facuta de oameni ce se pricep si care au confirmat in cursul vietii capacitatea si dorinta lor de a face un bine public;
– demararea urgenta a procesului de inovare cu ajutorul programului RO-SBIR, prezentat in paginile acestei publicatii;
– initierea procedurilor de vot online pentru toata lumea, inclusiv si mai ales pentru romanii din diaspora;
– incurajarea procesului de brain regain care, teoretic, poate permite crearea unei baze economice puternice, impreuna cu procesul de inovare tehnologica. Cateva uzine super-moderne, cu piata asigurata pentru produse, ar permite suficiente venituri bugetare ca sa nu mai ajungem la convulsii sociale;
– programe de antreprenoriat social si dezvoltare comunitara care, odata initiate, ne vor permite sa trecem greul;
– un guvern tehnic format din specialisti capabili sa se dedice sectoarelor lor de activitate, fara sa mai fie conditionati de mafia politica.

Desigur, aceste masuri nu se pot lua cu ajutorul acestei clase politice, asa ca va trebui sa schimbam radical clasa politica, daca mai vrem sa traim in Romania. Oricum, eu consider ca ar fi pacat sa pierdem o tara, doar pentru ca au fost prost croite regulile de functionare a acesteia. Regulile se pot schimba. Stim cum se pot schimba, doar ca va trebui sa le schimbam noi, caci nu se schimba de la sine. Eu, personal, vreau sa mai traiesc in Romania, caci aici am radacini. Si nu Romania este de vina ca se intampla ce se intampla, ci noi, romanii!

/0 Comments/by

Constantin Cojocaru – Filozofie si tehnica fiscala

Constantin Cojocaru - Filozofie si tehnica fiscala

In ultimul timp, in mai multe publicatii romanesti, domnii „analisti” in ale economiei au pornit o adevarata cearta legata de contributiile sociale, adica de modul in care se constituie fondurile de asigurare de batranete (pensii), de sanatate si de somaj. La originea discordiei se pare a se afla o afirmatie a domnului Sebatian Vladescu, care, intrebat fiind daca i se pare normal ca angajatorul sa plateasca contributii sociale mai mari decat angajatul, a raspuns ca „nu-i vorba ca plateste cineva in locul cuiva, ci de o suma de bani care reprezinta costurile cu forta de munca intr-o companie”. Ca le plateste compania sau angajatul „e o chestie de tehnica de plata”, ar fi conchis domnul ministru.

Din cauza acestei afirmatii, domnul Vladescu este pus la zid, este etichetat ca fiind un birocrat, un tradator al „culturii” economice liberale, cu „o mentalitate de contabil de SRL” si nu una „de vizionar care sa faca politica fiscala sa asigure bunastarea peste generatii”.

Disputa dintre domnul Vladescu si criticii sai porneste de la faptul ca, in Romania, in prezent, ca si in ultimii 16 ani, fondurile de asigurare mentionate – pentru pensii, sanatate, somaj – ar fi alimentate mai mult de angajatori decat de catre cei asigurati, de catre beneficiarii acestor fonduri, adica de catre salariati.

In prezent, pentru asigurarile sociale (pensii), angajatorul plateste o contributie egala cu o suma reprezentand 20,50% din valoarea salariului platit angajatului, in timp ce angajatul contribuie cu 9,50% din salariul sau. La sanatate, contributia angajatorului este de 7,00%, iar a salariatului este de 6,50%, ambele procente fiind aplicate tot la valoarea salariului angajatului. La fondul de somaj, angajatorul participa cu 2,50%, iar angajatul cu 1,00%, procentele fiind aplicate tot la salariul angajatului. Adunand procentele de mai sus, ajungem la concluzia ca angajatorul plateste 30%, iar salariatul numai 17%.

„Criticii” domnului Vladescu apreciaza ca raportul dintre cele doua procente nu reprezinta „o chestie de tehnica de plata”, ci rezultatul unei „filozofii” economice, al unei anumite „culturi” economice, una care nu are nimic de-a face cu liberalismul, pe care, pasamite, l-ar reprezenta domnul Vladescu, in calitatea sa de ministru liberal al finantelor. In conceptia domnilor „critici”, procentul ridicat al participarii angajatorului la constituirea diverselor fonduri de asigurare in beneficiul salariatului ar fi rezultatul aplicarii unei politici fiscale de esenta socialista, asistentiala.

Intr-o economie liberala, ne spun domnii „analisti”, salariatul este un „jucator” economic care isi poarta singur de grija, se asigura singur, din propriul buzunar, si pentru batranete (pensie), si pentru sanatate, si pentru situatia in care si-ar pierde locul de munca (somaj).

Personal, cred ca nu are dreptate domnul Vladescu, dar nu au dreptate nici criticii sai. Modul de constituire a fondurilor de asigurare care fac obiectul discutiei nu este „o chestie de tehnica de calcul”, ci reprezinta o componenta fundamentala a politicii economice a statului, la baza careia ar trebui sa stea principiile doctrinare ale guvernantilor.

Faptul ca, in prezent, in Romania, pe hartie, angajatorul „plateste” de doua ori mai mult decat angajatul pentru asigurarea acestuia, a angajatului, pentru batranete, boala si somaj, nu este rezultatul unei politici economice bazata pe principii doctrinare socialiste.

Modul de constituire a fondurilor de asigurare pentru batranete, boala si somaj este o componenta intrinseca a „reformei” postdecembriste, adica a sistemului legislativ, administrativ si financiar prin care cetatenii Romaniei au fost si sunt jefuiti de veniturile create de ei inainte si dupa 1989.

In perioada 1948-1989, cetatenii Romaniei au platit contributii sociale, incasate de statul roman si investite in capitalul real (uzine, fabrici, constructii etc.) acumulat pana in 1989. In 1990, statul roman postdecembrist avea puterea si obligatia sa calculeze exact contributia fiecarui cetatean la fondul de asigurari sociale, sa faca acest fond actionar la societatile comerciale, astfel incat fiecare cetatean sa fi putut avea propriile polite de asigurare, si de batranete, si de boala, si de somaj, platite la zi. Statul roman a preferat, insa, sa confiste contributiile sociale platite de romani, asa cum a facut cu tot capitalul acumulat de romani pana in 1989. Tot statul roman a avut puterea si obligatia sa instituie un astfel de nivel al salariilor in care sa fi fost incluse, de la inceput, din 1990, toate contributiile la fondurile de asigurare de batranete, de boala, de somaj.

Angajatorul, de stat, sau privat, nu ar mai fi trebuit sa plateasca nici o contributie la nici unul din fondurile de asigurare despre care vorbim.

Ceea ce trebuia si putea fi facut in 1990, poate fi si trebuie facut si acum. Ce s-ar intampla daca, incepand cu ziua H, ora 0, toate cele 30 de procente platite acum de angajator ar fi incluse in salariu, ca si celelalte 17, si platite catre cele trei fonduri de asigurare de catre salariat? Ar fi mai multe consecinte, printre care si aceea ca salariatii romani s-ar intreba de ce ei platesc aproape 50% din veniturile lor pentru a se asigura impotriva batranetii, a bolii si a somajului, adica un procent de cateva ori mai mare decat cel platit de colegii lor din tarile civilizate, tari in care statul nu functioneaza ca instrument de jefuire a cetatenilor, ci ca instrument de aparare a avutiei si veniturilor acestora.

Bursa, 03.07.2006.

/0 Comments/by

Florian Colceag – Saracia, dezastrul si non-educatia sunt programate


florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag - Saracia, dezastrul si non-educatia sunt programate

Este absolut inutil sa afirmam despre cineva ca este sau nu educat. Fiecare supravietuieste sau nu, in functie de abilitatile, atitudinile, aptitudinele si cunostintele pe care le-a acumulat in timp. Astfel, un hot poate fi un personaj foarte educat in profesia lui de hot, cu un cod social fata de alti hoti, cu studii superioare si mentorat in puscarie etc. El este needucat, poate, catre alte activitati decat cele din bransa lui de hoti.

Este, de asemenea, extrem de relevant de cercetat ce scoala are fiecare si catre ce domenii si-a dezvoltat competentele specifice. Aceasta scoala poate fi data de sistemul de invatamant formal, de comunitatea in care traieste, de strada, televizor, presa etc. Totdeauna, insa, aceasta scoala isi lasa amprenta asupra personalitatii omului.

De ce aduc vorba despre educatie, este simplu: ideea este de vazut unde au supt cei care ne-au adus in pragul falimentului, caci scoala din genele personale, impregnata adanc, la varsta frageda, nu se mai sterge, ea formeaza competente stabile pe toata viata. Sau, cum spune proverbul romanesc, „lupul isi schimba parul, dar nu si naravul”.

Daca au supt la scoala de stat, unde au trebuit sa toceasca si sa pacaleasca sistemul mimand cunoasterea, fara a avea insa abilitati formate de aplicare a acesteia, vom obtine un profil uman pe care il cunoastem: sa moara capra vecinului, merge si asa, timpul trece, leafa merge etc. Sunt clare exemple de comportament indus prin scoala, iar daca multi dintre managerii nostri sunt ineficienti, ei au invatat ineficienta optima din scoala.

Dar daca au mai suferit si o scoala de tip NKVD, atunci cum vor actiona cei ce ne conduc? Puteau invata din doctrinele partidului conducator, fara sa mai plece din tara, acesta era sistemul pe vremea aceea. Ei bine, vedem cu ochii proprii, acei absolventi aflati acum la putere nu vad criza actuala decat in termenii directivelor. Adica nici vorba de politica de dezvoltare, de investitie in inovare tehnlogica, de vreun program de antreprenoriat social sau de dezvoltare comunitara! In schimb, multe impozite, taxe irationale care sugruma economia si saracesc populatia aducand-o la disperare! De fapt, ei nici nu pot gandi in alti termeni, caci pe harta lor mentala nu exista alte reliefuri decat cele insusite de mult.

Putem noi sa asteptam mult si bine sa gasim o urma de ratiune in politicile la zi, nu o vom gasi, caci saracia si dezastrul sunt programate, nu sunt o consecinta intamplatoare a unor stangacii. Programarea au facut-o altii, din afara, si functioneaza impecabil, atata vreme cat cei programati sunt la carma tarii.

Faptul ca nu se doreste iesirea din criza a tarii este dovedit si de viteza de melc cu care se discuta legea educatiei, care ar putea schimba paradigma de lucru, astfel incat sa permita tinerilor sa aiba alte conceptii, mai emancipate, sa permita celor 300.000 de tineri cu studii in strainatate, care nu au supt la biberonul comunist, sa aiba o contributie reala si benefica la dezvoltarea nationala, folosind expertiza incompetentilor pentru iesirea din criza a Romaniei.

Ne miram din nou ca „nu exista vointa politica”. Ba exista vointa, dar nu in directia dorita de noi, ci in directia opusa! O vointa directionata in beneficiul celor cu scoala vietii facuta ca la hoti si intrati apoi in politica.

Ne miram de ce avem cele mai stupide emisiuni de televiziune, fara miez, fara mesaj, fara speranta… Pai este simplu de constatat: poporul nu trebuie sa aiba speranta! El trebuie sa dispere, sa plece, sa lase acest pamant binecuvantat cui da mai mult.

Ne miram de ce filmele tv sunt pline de violenta si de sexualitate. Pai, iarasi raspunsul este simplu: tinerii trebuie sa aiba disponibilitatea spre violenta si sex cat cuprinde, altfel ar fi posibil sa nu devina mercenari sau prostituate pentru orice ocupant.

Acesta este consecinta nepasarii si vanzarii la care au subscris intelectualii din asa-numita societate civila. S-au dat de partea unor partide politice, au luat cateva firimituri si au uitat ca sunt parte a unui popor umilit, saracit, prostit cu buna stiinta si rea vointa.

Suntem in ultimul ceas. Mai avem putin pana cand vom cumpara hrana pe cartela (caci exista deja criza alimentara), avem dezechilibre economice atat de grave incat nu ne mai putem gestiona viitorul. Este nu doar ceasul al 12-lea, ci ultimul minut din ceasul al 12-lea! Politicienii stau linistiti, caci mai au ceva de vandut: ceva bogatii naturale, ceva mercenari, ceva prostituate, droguri, arme, o tara etc.

Acesta e viitorul pe care visam sa-l aiba copiii nostri?

/1 Comment/by

Catalin Berenghi – Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania?

Catalin Berenghi - Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania?

Am fost intrebat din nou de ce mai sustin proiectul legislativ initiat de Constantin Cojocaru intitulat CONSTITUTIA CETATENILOR, acum, dupa ce, pentru mine, campania electorala s-a terminat. Se pare ca atunci cand am mai raspuns nu am fost crezut. Adica s-a considerat, chiar de unii sustinatori ai mei, ca e o vrajeala electorala, ca sa dau bine la public. Gresit! Constitutia Cetatenilor nu mi-a adus niciun avantaj, ba, as putea sa spun, mi-a facut chiar deservicii. Somatia, pe care am primit-o spre sfarsitul campaniei de strangere de semnaturi, de la politia din Suceava, cum ca as fi circulat fara permis prin zona – ceea ce s-a dovedit o manevra grosolana – are mare legatura cu acest proiect. De ce? Pentru ca promulgarea ei ar insemna resetarea intregului sistem legislativ, ceea ce n-ar mai permite jaful si batjocura poporului roman, iar parlamentarii ar trebui sa dea socoteala, periodic, in fata colegiilor care i-au ales, de respectarea promisiunilor electorale. Si este doar un aspect. Din pacate, referendumul propus de populatie, adica democratia directa, participativa, este prevazut de Constitutia actuala in articolul 2, dar este anulat, de aceeasi Constitutie, in articolul 61, unde spune ca „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. Cum vi se pare asta? Unde vedeti dumneavoastra democratie aici?

Nu vi se pare ca e, de fapt, dictatura parlamentara? Si daca e dictatura, pentru ce au mai murit oameni in decembrie 1989? Ca sa inlocuim o dictatura cu alta? Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania? Vine ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, si noi cu ce ne prezentam la bilant? Cu doi candidati la Presedintia Romaniei care se balacaresc ca la usa cortului, acuzandu-se reciproc de minciuna, hotie si incompetenta. Si au perfecta dreptate in tot ce spune unul despre celalalt. Dar si unul, si celalalt au facut parte din partide care s-au succedat la putere de 30 de ani incoace. Au mintit pe rand. Au furat pe rand. Au vandut pe rand. Si acum se acuza reciproc… Atat a reusit sa produca natia romana? Doua personaje de Cartoon Network care candideaza la presedintie?

In ceea ce ma priveste, sunt constient ca duc o lupta in ring cu mainile legate. Legate de legile date de ei, pentru ei, de Constitutia facuta de ei, pentru ei. Iar ei sunt multi si ataca din toate partile, uniti de spiritul de haita. Se bat intre ei pentru ciolan, dar nu lasa pe nimeni sa se apropie de macelarie.

Voi povesti odata si odata despre indarjirea, ura si… serviciile cu care ma hartuiesc, incercand sa ma scoata din lupta, din „dispozitiv”. Nu vor reusi. Ii hartuiesc, la randul meu, cu singurul instrument pe care-l am la indemana: justitia. Chiar daca si ea e de partea lor, nu poate ignora flagrantul. Iar faptele lor sunt flagrante. Am sa dau un exemplu simplu: de multi ani, poate peste zece, pe primaria din Carei placile oficiale, cu insemnele statului roman, nu exista. Au fost inlocuite cu placi negre, fara insemne. Ce fel de parlament, guvern si presedintie a ROMANIEI sunt acelea care accepta, pe teritoriul ROMANIEI, o asemenea insulta si incalcare a Constitutiei ROMANIEI? Voi merge acolo curand si le voi inlocui, la randul meu, cu cele legale, daca nu o vor face ei intre timp. Sunt curios ce autoritate a statului roman ma va sanctiona pentru ca am aplicat legea.

Cat priveste pozitia mea in legatura cu turul doi al alegerilor prezidentiale, nu e nimic de facut. Presedintele a fost „ales” demult, de altii din afara. Noi nu suntem decat niste figuranti intr-o piesa proasta. E nevoie de prezenta noastra la vot, ca sa validam scenariul. Si daca nu ne ducem, ei tot atatea buletine vor numara. De fapt, sunt numarate si ele, dinainte. Visez un moment al boicotului general, cand poporul va merge la urne ca sa-i taie pe toti de pe lista. Dar vremea aia inca n-a venit…

/0 Comments/by

Avram Fitiu – PROIECT DE TARA – Romania, Stat Suveran Agroalimentar, Agroenergetic si Agromilitar


avram fitiu, proiect de tara

Avram Fitiu - PROIECT DE TARA - Romania, Stat Suveran Agroalimentar, Agroenergetic si Agromilitar

PROIECTUL DE TARA „Romania, Stat Suveran Agroalimentar, Agroenergetic si Agromilitar” este insusit si asumat de urmatoarele asociatii si structuri profesionale: Alianta RO PAC, Federatia Crescatorilor de Bovine din Romania (FCBR), Federatia Nationala de Agricultura Ecologica (FNAE), Federatia Agricultorilor de Munte „Dorna” (FAMD), Federatia „Romovis 10 mai 2006”, Sindicatul crescatorilor de ovine din Romania, Legumicultorii, CATAR, Forumul Montan din Romania (FMR), Asociatia Nationala pentru Dezvoltare Rurala-Montana, „Romontana”, Asociatia AGROM-RO, Organizatia Interprofesionala a Producatorilor si Procesatorilor de In si Canepa din Romania, Federatia Oierilor de Munte.

Cap.1. Asigurarea suveranitatii agroalimentare a Romaniei

1.1. Provocari ale agriculturii romanesti in perioada 2014-2020

– Inlocuirea conceptului de securitate agroalimentara cu cel al suveranitatii agroalimentare (Conceptul de securitatea alimentara este depasit de incidentele aparute pe lanturile alimentare lungi;

– Schimbarile climatice si impactul acestora asupra rezervelor de apa in fermele agricole;

– Exodul rural si necesitatea mentinereii unui tesut social echilibrat in mediul rural;

– Asteptarile consumatorilor fata de alimentatie si necesitatea organizarii unei economii locale printr-o agricultura de proximitate;

– Prezervarea biodiversitatii, agrobiodiversitatii si utilizarea energiilor regenerabile in fermele agricole;

– Necesitatea remunerarii serviciilor publice furnizate societatii de catre agricultori;

1.2.Concept: Suveranitatea alimentara a Romaniei in anul 2018 este asigurata cu produse agroalimentare de calitate (R 1151/2012 CE) obtinute preponderant in zona montana si partial in zona colinara (cereale si plante tehnice de calitate);

Masuri

1.2.1.Se infiinteaza Ministerul Muntelui cu atributii in domeniul suveranitatii agroalimentare, agroenergetice si agromilitare;

Structuri in coordonare

1.2.1.1.Agentia Zonei Montane (A.Z.M.)

Obiectiv: Asigurarea suveranitatii alimentare a Romaniei pe timp de pace;

Buget: 32 % din masurile de investitii din P.N.D.R.;

Functiile A.Z.M.:

F1. Productie (450 000 de ferme cu o medie de 5-10ha/UVM);

F2. Procesare: 650 unitati de procesare/depozitare (o unitate/comuna) montana;

F3. Distributie:65 de unitati de distributie aferente unitatilor de procesare depozitare din fiecare bioarie (o unitate/bioarie montana);

1.2.1.2.Reteaua Montana Suport a Rezervei de Stat (R.M.S.R.S.)

Obiectiv principal: Asigurarea cu alimente de calitate a unitatilor subordonate structurilor publice (Min. Apararii; MAI; MEN; Min. Sanatatii etc. …) de catre Rezerva de Stat prin aplicarea dreptului de preemtiune a zonelor montane si colinare (cereale si plante tehnice) cu alimente de calitate (R 1151/2012 CEE).

Functiile R.M.S.R.S.

F1. Productie/Procesare/Depozitare/Vanzare Directa: 6600 ferme (o ferma/localitate montana) cu produse de calitate conform R 1151/2012: certificare ecologica; certificare etica; certificare locala; certificare montana; certificare produse traditionale (DOP; IGP; TSG); alte certificari voluntare;

Aceste ferme familiale montane vor constitui unitatile de referinta ale agriculturii montane (Indicatori socio/economici si ecologici);

F4. Functia sociala (agropedagogica; agroturistica, etc…);

F5. Functia agroenergetica (productie autonoma de energie verde);

F6. Functia de siguranta nationala (vezi detalii mai jos);

1.2.1.3.Reteaua de Formare Profesionala Montana

Structuri: CEFIDEC; Scolile profesionale montane;

Cap. 2 Asigurarea capacitatilor de export ale Romaniei

Buget: 68 % din masurile de investitii din PNDR.

2.1. Obiectivele politicii agricole in zonele colinare si de campie

2.1.1. Obiectivul productiei agroalimentare in zonele colinare
Obiectiv: asigurarea productiei de cereale de calitate pentru necesarul intern si pentru productia de nisa la nivel mondial;

2.1.2. Obiectivul productiei agroalimentare in zona de campie
Obiectiv: asigurarea unei productii agroalimentare (procesate) durabile pentru export;

2.2. Modelele de agricultura sustinute de catre politicile publice:

– In zonele de campie modelul dominant de ferma (din punct de vedere social, ecologic si economic) ce va fi sustinut de catre politicile agricole va fi modelul societatilor agricole;

– In zonele de colinare si montane modelul dominant de ferma (din punct de vedere social, ecologic si economic) ce va fi sustinut de catre politicile agricole va fi un modelul fermei familiale;

2.3. Obiectivele tehnice ale productiei agroalimentare

2.3.1. Dezvoltare teritoriala durabila

– Asigurarea potentialului de export prin pozitionarea zonelor de campie, prioritar catre producerea de cereale (5,3 milioane ha) si oleoproteaginoase procesate (cresterea de la 32% la 100% a materiei procesate la export);

– Asigurarea suveranitatii alimentare prin pozitionarea zonelor de montane si colinare, catre producerea de produse agroalimentare procesate de calitate (ecologice; traditionale; locale; montane; etice) in sectorul cresterii animalelor, arbustilor fructiferi, florei spontane, pomiculturii, viticulturii si PMA (Plante Medicinale si Aromatice) tinand cont de sectoarele deficitare (carne, peste, fructe, legume);

2.3.2. Dezvoltare orizontala durabila ferma familiala taraneasca.

Obiectiv politic si economic: Pozitionarea fermei familiale comerciale ca si nucleu socio/economic/ecologic de baza in asigurarea durabila a suveranitatatii alimentare a Romaniei cu produse de calitate;

Obiectiv tehnic: Transformarea fermei familiale taranesti de subzistenta in ferma familiala taraneasca comerciala durabila ferma agroindustriala.

Obiectiv politic si economic: Pozitionarea unitatilor agoindustriale ca si furnizor de materii agricole procesate finite pe piata internationala;

Obiectiv tehnic: Restructurarea unitatilor agroindustriale in ferme agricole performante economic, social si ecologic (reducerea amprentei ecologice; reducerea amprentei sociale; reducerea amprentei asupra sanatatii);

2.3.3. Dezvoltare economica, sociala si ecologica durabila:

– Atenuarea efectelor schimbarilor climatice printr-o gestiune echilibrata a resurselor naturale (sol; apa; aer; biodiversitate si agrobiodiveritate) prin intermediul practicilor benefice pentru mediu si clima ce vizeaza restabilirea echilibrului ecologic in spatiul rural;

– Remunerarea de catre societate a bunurilor si serviciilor publice (alimentare; sociale; ecologice) create preponderent de catre ferma familiala taraneasca;

– Dezvoltare rurala teritorial echilibrata prin atragerea populatiei tinere migrate la oras sau emigrate in strainatate si restabilirea echilibrului economic, social si ecologic al satului romanesc;

– Intoarcerea intr-o pozitie fireasca a piramidei rasturnate a varstei agricultorilor printr-un program subtematic „tineri agricultori” in cadrul noului PNDR;

– Crearea unui mediu favorabil stimularii investitiilor in spatiul rural, pentru extinderea IMM-urilor din economia rurala non-agricola si de prelucrare a produselor agricole primare;

– Echilibrarea finantarii celor doi piloni ai economiei rurale prin transferul a 10% din Pilonul 1 in Pilonul 2 (dezvoltarea economiei agroalimentare locale);

2.3.4. Dezvoltare rurala durabila, bazata pe o infrastructura rurala moderna, o echipare tehnica adecvata a teritoriului rural al localitatilor si locuintelor rurale si atingerea unui standard acceptabil de viata rurala prin reducerea saraciei severe din spatiul rural.

Cap.3. Asigurarea suveranitatii agroenergetice a Romaniei

3.1. Pricipiile productiei agro-energetice

3.1.1. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul de productie agroenergetica atata timp cat nu este pusa in pericol suveranitatea alimentara a Romaniei si valorile naturale si culturale (biodiversitatea, bunurile si serviciile publice ecologice, peisajul cultural etc. …;

3.1.2. Sectoarele agroenergetice de productie de agrocarburanti, alcool, bioproduse sau energie (cu exceptia productiei pentru asigurarea nevoilor din ferma) nu vor putea fi sprijinite de catre PNDR.

3.2. Conditiile coexistentei sectoarelor agroalimentare si agroenergetice.

3.2.1. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul de productie de biogaz din transformarea de dejectii animale, deseuri agroindustriale sau deseuri menajere urbane si rurale;

3.2.2. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul de productie de biogaz din transformarea biomasei agricole cultivate atata timp cat nu se pune in pericol economic sectorul alimentar (presiune asupra pretului de achizitie materie prima);

3.2.3. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul producerii de agrocarburanti cu respectarea pricipiului de baza de la 3.2.2.

3.2.4. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul biotehnologiilor in zona de campie (cu exceptia zonelor protejate; zonelor de agromediu; suprafetelor supuse masurii de inverzire) cu conditia acceptarii de catre populatia acestei zone si cu conditia neafectarii fermelor si unitatilor ecologice;

3.2.5. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul de productie de biomasa silvica si energetica cultivata (plantatii energetice) pe terenuri impropii agriculturii (degradate, poluate);

3.2.6. Sectorul agroalimentar poate coexista cu sectorul de productie de energie verde (fotovoltaica, eoliana, hidro) atata timp cat nu se scot din circuitul agricol suprafete de teren si nu este afectat sectorul de crestere de animale prin deposedarea de resursele de apa de suprafata (Ex. in zona montana datorita investitiilor fotovoltaice se afecteaza ireversibil fermele de capre; fermele de bovine; fermele de equine; investitiile hidro afecteaza sectorul animal montan cu predilectie);

3.2.7. Sectorul agroalimentar nu poate coexista cu sectorul producerii de energie fosila (ex. gaze de sist) pe terenuri agricole, pentru a raspunde provocarilor legate de schimbarile climatice si de gestiunea apei potabile si de irigat;

Cap.4 Asigurarea suveranitatii agromilitare a Romaniei

4.1 Concept: Completarea sistemului de siguranta nationala a Romaniei se va realiza cu o componenta de aparare montana structurata pe o retea de 6600 ferme familiale montane ecologice (dupa modelul Elvetiei).

4.2. Caracteristicile sistemului agromilitar:Ministerul Apararii Nationale va avea atributii legate de logistica de aparare delegate Ministerului Muntelui; Ministrul Muntelui va fi membru al CSAT; Se va realiza o logistica militara in fermele din cadrul R.M.S.R.S; Taranii din cadrul R.M.S.R.S. vor avea si atributii militare stabilite de catre Ministerul Apararii; Fermele asigura si servicii medicale in caz de necesitate; Personalul contractual din unitatile militare si de afaceri interne situate in zona montana va proveni din zona Montana.

Anexa nr 1. Schimbarea paradigmei agroalimentare a Romaniei

Concept: Chintesenta acestui proiect de tara este legata de schimbarea paradigmei agroalimentare a Romaniei bazata pe o PAC a securitatii alimentare intr-o PAC a suveranitatii alimentare.

(Cititi restul ANEXEI pe avramfitiu.ro)

/0 Comments/by

Dan Diaconu – Iluziile „democratiei”


dan diaconu, alegeri, democratie

Dan Diaconu - Iluziile „democratiei”

Inainte de a injura va rog sa va ganditi bine. Tot circul pe care l-am trait in ultimii treizeci de ani a culminat cu evenimentele de aseara. Un retardat care refuza o confruntare directa cu contracandidata sa urmeaza sa fie ales presedinte. Un retardat care, pentru a para momentul jenant in care se afla, isi organizeaza o chermeza mediatica jalnica unde niste servitori ii pun intrebari atat de facile incat si-un copil ar putea „trece peste moment”. Un prostovan care abia articuleaza bine, un sec, fara capacitatea de a rationa, repetand ca un robot slogane golite de sens, iata actualul si viitorul presedinte al Romaniei! N-o simtiti ca pe un afront personal? Nu va simtiti jigniti de asa o situatie?

Absolut tot ceea ce se intampla cu noi are o cauza profunda, tinand strict de sistemul politic instaurat dupa ’89. Voi spune direct, fara ocolisuri: vinovatia pentru stagnarea in acest hal a societatii o poarta ceea ce generic numim democratie. E un sistem abject in care permanent o tara e nevoita sa-si reduca aspiratiile la cel mai mic numitor comun. Simtim aceasta nu doar la noi, ci peste tot pe unde „democratia functioneaza”.

Uitati-va la Anglia, la Franta sau Germania. Toate conduse de papitoi mestecand concepte goale de sens. Uitati-va la SUA – patria cea mai avansata in domeniul democratiei – ce spectacol macabru infatiseaza. Uitati-va peste tot si veti vedea doar state esuate sau cotropite de forte ilegitime care mimeaza asa-zisa „egalitate deplina in fata legii”.

Democratia e virusul care a omorat societatile traditionale rupandu-le de traditie si care, prin aceasta, a reusit sa inscrie lumea pe un drum fara intoarcere. Mai circumspecti, englezii si-au mentinut monarhia. Insa climatul democratic a detonat-o programatic astfel incat, in prezent, si monarhia britanica e tot o forma fara fond.

In conditiile in care este imposibila intoarcerea in trecut, iar prezentul e din ce in ce mai obsedant, care ar fi solutiile? In mod sigur continuarea in aceeasi directie de permanenta „reducere la cel mai mic numitor comun” nu are decat o finalitate: prabusirea societatii. La ce altceva te poti astepta de la o societate care se auto-prosteste programatic pentru a respecta „canoanele stricte ale democratiei”? Caci, nu-i asa, pentru a fi toti egali trebuie sa fim toti la fel de prosti.

Ganditi-va putin la ceea ce v-am spus acum. E clar ca nu mai merge asa, ca iluzia cu „fiecare are dreptul la opinia sa” costa prea mult. La ce bun ca un analfabet care nu intelege nimic din aceasta viata sa influenteze prin „dreptul lui” opinii fundamentate ale unor oameni care, cel putin, au avut bunul simt de-a studia o problema. Un prost nu face altceva decat sa voteze ce-i spune propaganda. Ori, a transforma propaganda in motor de canalizare sociala e cea mai mare jignire pentru fiinta umana.

In realitate democratia nu exista si nu e functionala. Terminati cu sabloanele si priviti realitatea in fata: democratia inseamna un retardat incapabil in fruntea statului. Nu v-ati plictisit de asemenea spectacole macabre? Hai mai bine sa privim realitatea-n fata si sa incercam sa gasim altceva mai bun care, cel putin, va promite sa impinga in fata oameni onesti nu prosti histrionici si dominati de reactiile maladiilor psihice care-i chinuie.

A consemnat pentru dumneavoastra Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by

Mircea Dogaru – De la „ciuma sovietica” a lui Bela Kun, la „holera fascista” a lui Miklos Horthy


miclos horthy, ciuma sovietica, bela kun,

Mircea Dogaru – De la „ciuma sovietica” a lui Bela Kun, la „holera fascista” a lui Miklos Horthy

La 4 august 1919, armata romana a intrat in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mardarescu, printre comandantii importanti ai armatei fiind si locotenent-colonelul Ion Antonescu (viitorul Maresal). A fost cucerita Budapesta, Bela Kun a demisionat si regimul comunist a fost inlaturat.

La 14 noiembrie 1919, armata romana a parasit capitala Ungariei, care a ramas sub conducerea armatei nationale ungare. Intrand in localitati, pe urmele Armatei Romane in retragere, pe care primarii o rugau sa nu plece, „armata nationala” a lui Horthy a lichidat rapid 5.000 de adversari politici in masacrele de la Orgovani, Iszak, Kecskemet Szolnok si Gyoma, a internat in lagare 70.000 si a obligat la emigrare peste 100.000, indiferent de culoare politica.

Pentru ca, desi formal puterea o detinea arhiducele Iosif de Habsburg, amiralul de Balaton al „terorii albe”, Miklos Horthy (numele real Horacek, individul fiind slovac ungurizat, ca si Kossuth) s-a proclamat „intaiul fascist al Europei”. Si, de dragul teritoriilor revendicate, Ungaria, fosta monarhica si imperiala, fosta republicana si antantofila, fosta bolsevica, s-a transformat din nou, peste noapte si cu mare entuziasm, devenind ceea ce Fenyes Samu numea „o fortareata a transeelor fasciste in Europa”.

4 trenuri cu alimente puse de Armata Romana la dispozitia populatiei din Budapesta

Printre primele masuri luate la inceputul lui 1920 de catre „democratul” Miklos Horthy s-a inscris „Legea (votata in parlament cu 57 de voturi contra 7) privind privarea evreilor din Ungaria de drepturi civice” si aceasta in timp ce acelasi Horthy deplangea la Conferinta de pace prin delegatii sai, sau prin intermediul „Ligii pentru protectia minoritatilor nationale din Romania”, „crimele” comise de romani in Ungaria, culiminand cu „Memoriul privind violarile de drept comise de regimul roman in Transilvania impotriva minoritatilor nationale de religie si de rasa”.

Alimentata cu bani si minciuni, propaganda ungara viza revansa, blocarea oricaror decizii ale aliatilor privind Ungaria ca stat agresor, obligat la despagubiri de razboi si, mai ales, rectificarea frontierelor. Din fericire, cunoscatori adevarati ai istoriei si realitatilor traite, spre deosebire de simpatizantii americani si ai Uniunii Europene de astazi, diplomatii reuniti la Versailles atunci au remis contelui Appony, raspunsul semnat de Alexandre Millerand, la 6 mai 1920, potrivit caruia „Exprimand speranta ca Ungaria viitoare va fi in Europa un element de stabilitate si pace (naivi erau, totusi! -n.n.), Puterile aliate nu pot, in ceea ce le priveste, sa uite partea de responsabilitate care revine Ungariei in declansarea razboiului mondial si, in general, in politica imperialista dusa de dubla monarhie”.

Contracarand minciunile lui Horthy si ale lui Romanelli, observatorul SUA la Budapesta, Charles Upson Clark raporta Conferintei ca a „ramas consternat de tot ceea ce a vazut: romanii nu numai ca nu au distrus viata Capitalei ungare, dar chiar au normalizat-o”. Notand ca armata de ocupatie a pus la dispozitia populatiei 4 trenuri pline cu alimente, ca viata la Budapesta a ajuns mai ieftina decat la Bucuresti, ca soldatii romani isi impart mancarea cu batranii si copiii, ca s-a permis nu numai redeschiderea hipodromurilor, teatrelor, expozitiilor dar si organizarea de manifestari politice cu peste 150.000 de participanti, el concluziona ca romanii „merita mari laude, din punctul de vedere al laturii constructive, pentru tot ceea ce au facut la Budapesta”.

Presa si diplomatii europeni despre comportamentul romanilor in Budapesta

In aceeasi nota, un analist politic autentic, diplomatul francez Jules Cambon nota ca: „Romania a pus capat, in zilele noastre, unei dezordini care ameninta sa aduca puterea bolsevica pana la portile Vienei. Romania s-a salvat pe sine dar a salvat si Ungaria de o dominatie bolsevica ce se instalase, o vreme, in Imperiul Sfantului Stefan. Acesta a fost si sentimentul autoritatilor maghiare, caci, atunci cand armata romana se pregatea sa evacueze teritoriul lor, prefectul maghiar de Szabolcz a intervenit pe langa comandamentul roman, rugandu-i sa-si mentina ocupatia care proteja tara impotriva armatei rosii, iar la cateva luni, dupa aceasta, o cerere similara a fost facuta din nou, de teama unei reactii a albilor”.

Foarte actuala, concluzia diplomatului francez ramane valabila si astazi, pentru cine are ochi sa citeasca si sa vada, urechi sa auda si memorie sa inteleaga: „Probabil ca maghiarii au mai uitat de binele facut de romani Ungariei in 1919; n-ar fi rau sa invioram amintirea acelor servicii”. Intr-adevar, dar… cine sa o faca? „Europenii” Eva Maria Barki si Laszlo Tokes? Ei n-au trait acele timpuri, ca sa intre in tiparele introspectiei ambasadorului Conte de Sainte-Aulaire: „Desi ei sunt umiliti de a fi eliberati de bolsevici de catre chiar Romanii, bucuria Ungurilor de a fi scapat din paradisul infernal al sovietelor, paradis pentru stapani si infern pentru victime – era mai vie decat orice alt sentiment”.

Urmasii lor sunt insa, astazi otraviti de ura inradacinata de fascistii si grofii revansarzi ai caror bani si tenacitate au facut si continua sa faca prozeliti. Ieri un Charles Tisseyre in Franta, un sir Robert Donald sau un Harold Sidney Harmstad, lord Rothermere in Anglia, etc. astazi… altii care i-au nasit pe alde Marko, Frunda, Hunor, Ekstein. Pentru ca „elita” pataplesa si tismaneana a tristelor vremuri pe care le traim, nu are nimic in comun cu elita Romaniei Mari.

Cuvant fascist de ordine – „Nem, nem soha!”

In pofida infrangerii, a dreptului si a evidentei, emigratia ungureasca, indiferent de culoarea politica, a incercat sa se opuna libertatii popoarelor, sa sprijine prin risipa de minciuni, eforturile lui Horthy de stopare a recunoasterii juridice internationale a deciziilor luate de romani si slavi in zilele destramarii Austro-Ungariei.

Un episcop Marcinco a inceput sa faca politica revizionista in SUA, creand „societati culturale”, „ligi” si „biblioteci” promaghiare. Ca si astazi, cand Istoria se repeta! La Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Teleki, Csaki si Appony obtinea, prin trepadusul dr. Charles Holmos, un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvernul francez.

Ele au fost finalizate la 12 mai 1920, prin semnarea de catre dr. Holmos si Maurice Paleologue a unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda pe o perioada de 90 de ani exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Mijlocul? Integrarea europeana, acelasi Maurice Paleologue transmitand Bucurestilor, la 23 martie 1920, propunerea de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii”.

In interior, dupa istoricul Nemes Dezso, perioada iunie 1919 – iunie 1920 s-a caracterizat prin crearea a zeci de organizatii militare, sovine, iredentiste, de tip fascist, in scop terorist sau „bande militare” organizate potrivit vechilor structuri tribale secuiesti pe „neamuri”, „ramuri” si „familii”, spunandu-si unii altora „frati” si subordonandu-se direct lui Horthy sau unor lideri proeminenti ai regimului, ca Gombos Gyula, Friedrich Istvan, Kozma Miklos sau episcopul Zadraveck Istvan. Ele isi propuneau „lupta impotriva bolsevismului si a internationalismului”, „lupta impotriva evreilor distructivi si a liber agitatorilor”, ”luptele pentru intregirea patriei” etc. […].

Pentru instructie terorista si indoctrinare, Horthy a deschis portile Ungariei nazistilor din Germania si Austria. In mai 1920, in vederea viitoarei axe fasciste, el primea in secret pe mesagerii lui Ludendorff, colonelul Bauer si ofiterii Kanzler si Gustav Kahr din partea Garzii de Aparare bavareza.

De mare amploare strategica si geopolitica, planul comun adoptat atunci prevedea: 1. Instruirea ofiterilor germani pe teritoriul Ungariei; 2. Instaurarea prin „puci” a dictaturii militare in Germania; 3. Instaurarea „prin revolutie”, cu sprijin unguresc a unei dictaturi in Austria; 4. Atacarea Cehoslovaciei de catre fortele aliate austro-unguresti; 5. Sprijinirea contrarevolutiei in Rusia pentru obtinerea unui aliat puternic in lupta revizionista etc.

In aceasta atmosfera a cazut ca un trasnet semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, la 4 iunie 1920. care stipula, in linii mari, actele de justitie istorica infatuite de popoarele victime ale Habsburgilor la sfarsitul lui 1918. In „linii mari” pentru ca facea, in dauna acestor popoare si peste vointa lor, incalcand principiile de drept international, cesiuni nepermise in favoarea… Ungariei, care, ca stat „national”, pe langa 5,5 milioane de unguri (cu tot cu deznationalizatii) mai cuprindea 2,1 milioane de minoritari romani, slavi, germani, tigani, evrei, armeni etc.

Cu toate acestea, reunit in luna august 1920 pentru ratificarea Tratatului, parlamentul ungar, majoritar fascist, a scandat: „Nem, nem, soha!” (Nu, nu, niciodata!), a declarat 4 iunie „zi de doliu national” si a facut publica crearea „brigazilor de lupta pentru renasterea Ungariei milenare” carora arhiducele Iosif de Habsburg, tatal „europeanului” Otto care a incercat sa ne prosteasca dupa evenimentele din decembrie 1989, le-a inmanat drapelul de lupta cu ordinul: „Doresc sa implantati acest drapel foarte curind pe crestele Carpatilor Nordici si sa-l purtati de asemenea, cu glorie pana la Adriatica”.

Totodata Romania a fost declarata „actualmente si in viitorul apropiat principalul nostru dusman”, impotriva ei fiind elaborat Planul Horthy de agresiune, partial modificat si partial incununat de succes, si in perioada 1939-1940, si in perioada 1989 – (deocamdata) 2018. Acesta cuprindea: 1. Incercuirea diplomatica a Romaniei (vezi lozinca predecembrista: „Romania, stat izolat!”); 2. Instruirea ideologica a populatiei din Ungaria si a „maghiarimii” din Romania; 3. Cresterea economica a Ungariei si sabotarea economica a Romaniei; 4. Cresterea prestigiului Ungariei in exterior, concomitent cu scaderea propagandistica a celui al Romaniei; 5. Intensificarea activitatii organizatiilor iredentiste ale minoritatilor „maghiare” (unguri si secui) etc.

Si aceasta in conditiile in care, incalcandu-se Declaratia de la Alba-Iulia, Ungaria obtinuse importante corectii teritoriale prin tratatul „Trianon”.

Sursa: CERTITUDINEA, 2019.

/0 Comments/by