Entries by Patrick Matis

,

Miron Manega – Fabrica de supradotati a lui Florian Colceag (I)


Florin Colceag, Florian Colceag, matematica, profesor de matematica, modelare matematica, antrenor de genii, geniu

Miron Manega - Fabrica de supradotati a lui Florian Colceag (I)

Se cauta solutii pentru iesirea din criza a Romaniei. Cica n-ar fi (solutii). Cica nu sunt bani. Cica… Un om cu mintea intreaga ar rade, daca n-ar fi de plans. Daca n-ar fi dramatic. „Romania nu de bani duce lipsa, ci de gospodari” – spunea Mugur Isarescu, in urma cu un an. Si avea dreptate. Trebuie sa fii tampit sau lenes – zicem noi – pentru a nu fi in stare sa gestionezi o bogatie uriasa gata constituita, plus resursele si potentialul.

Si totusi se intampla. Se intampla nu fiindca iubitii nostri conducatori ar fi fost sau sunt retardati, ci pentru ca sunt hoti. Adica au furat sau au vandut (ceea ce este, in fond, acelasi lucru) la pret de dumping tot ce se putea vinde din ceea ce numim generic – tara. Au vandut-o cu toptanul si paralacul, cui s-a oferit s-o cumpere. Iar noi ii platim ca sa ne fure mai bine. (In timp ce scriu, Adriean Videanu vorbeste la televizor despre moralitate si de faptul ca Romania a iesit din criza.)

In sfarsit, lucrurile acestea, si multe altele pe aceeasi tema, s-au tot spus si continua sa se spuna, de douazeci de ani… (actualmente, treizeci de ani, la momentul postarii acestui articol – n. red.)

Intrebarea care se pune este, totusi: ce-i de facut? Si derivatele ei: mai este ceva de facut? Exista solutii? Raspunsul este: DA. Exista si resurse, si solutii. Le vom prezenta pe rand, de cate ori vom avea ocazia, chiar in „paginile” acestui site. Si nu doar vom semnala, ci si vom face. Dar, toate la randul lor…

Sa incepem cu inceputul, adica cu resursele. Cea mai mare, cea mai importanta si cea mai profitabila resursa a Romaniei este creierul uman. Creierul romanesc. Desi exploatarea lui ar fi mult mai ieftina si mai putin solicitanta decat un complex industrial de extragere a aurului la Rosia Montana, n-o facem. N-o facem deloc. Mai mult, am distrus si ceea ce functiona in timpul comunismului. Sistemul educational, practic, nu mai exista. A disparut prin „modernizari” succesive. Si totusi, paradoxal, continua sa se nasca valori, parca in ciuda acestei agresiuni concentrate, venita din toate partile. Se nasc spontan, salbatic, neobservate, neajutate, nemeritate.

Nu exista nicio speranta ca situatia s-ar putea redresa cu sprijin institutional sau bugetar. Douazeci de ani au demonstrat-o din plin. Speranta vine din alta parte…

Traieste in Romania un om care nu numai ca a observat existenta acestui rezervor imens de resurse, dar s-a si apucat sa-l prelucreze, sa-l optimizeze si sa-l duca la nivelul maxim de performanta. Numele lui este Florian Colceag iar ceea ce a reusit sa creeze in Romania, prin resurse proprii, se numeste IRSCA Gifted Education. S-ar putea numi insa foarte bine „fabrica de supradotati”. Nu-i creeaza el, bineinteles, ci doar ii pune in functiune. Gratie lui Florian Colceag lumea e mai bogata, mai inteligenta, mai supradotata. Lumea, dar nu si Romania. In Romania, nimeni nu da doi bani pe cea mai scumpa materie din lume: materia cenusie…

Va urma…

/0 Comments/by
,

Calin Georgescu – Mode si modele


modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Mode si modele

Istoria o fac cei care construiesc, nu cei care distrug. Iar faptele inaintasilor nostri dovedesc ca ei au construit, nu au distrus.

Calin Georgescu.

Cand te gandesti la tineri, sigur trebuie sa te gandesti la modele, pentru ca modelele nu mai exista in aceasta tara de prea mult timp. Intr-o tara care a dat nume mari si a avut conducatori uriasi, eu nu voi aminti decat un singur nume, poate unul dintre cei mai mari conducatori ai acestei tari si care a fost exemplu pentru ceea ce a insemnat mersul civilizatiei, Regele Ferdinand, si care spunea ca „unirea in cugetare este singura chezasie a unei sanatoase propasiri nationale”. Obligatia acestui om de a fi conducator, de a fi rege trecea prin constiinta lui. Oare cate constiinte individuale mai are aceasta tara, astazi?

Istoria o fac cei care construiesc, nu cei care distrug. Iar faptele inaintasilor nostri dovedesc ca ei au construit, nu au distrus.

Investitia in cercetare-dezvoltare, in scoala superioara legata de cercetare, in stiintele aplicate si dezvoltarea de priceperi sunt temelia civilizatiei si a demnitatii umane.

Aceasta a fost, de fapt, teza lui Spiru Haret, romanul care a trasat drumul civilizatiei noastre, impreuna cu Simion Mehedinti si „scoala muncii”, inainte de a se inventa globalitatea.

Apoi, a fost un model Serban Titeica, fizicianul, fratele matematicianului Gheorghe Titeica, cel care spunea ca nu conteaza atat de mult cat inveti, ci cat intelegi si, pe baza acestor principii, a functionat, peste jumatate de secol, scoala romaneasca.

Nici unul dintre ei nu a uitat umanitatile! Pentru ca am avut si un Brancusi, care a venit dintr-o scoala de arte si meserii si a avut genialitatea si bunul-simt sa se intrebe „ce ma fac daca da gloria peste mine?” Cu alte cuvinte, un artist care se crede mare artist nu mai e artist. In ce ma priveste, intre un tamplar priceput si un bancher mediocru, sincer, prefer tamplarul.

Hermann Oberth, inventatorul rachetei, a fost instruit la scoala de la Cluj-Sibiu, iar Werhner von Braun, cel cu racheta ajunsa pe Luna, ii spunea „maestrul meu”.

Ne sunt exemple cei care au tinut aprinsa flacara civilizatiei prin stiinta matematicii, ca Moisil, Onicescu, Mihoc si multi altii.

A fost Elie Carafoli, a fost Gogu Constantinescu, si lista poate continua.

Sunt oameni care au demonstrat ca o tara sanatoasa poate sa fie condusa in exclusivitate de cei care dau, nu de cei care iau. Si, cand s-au asezat la masa conducerii societatii, au luat cea mai mica bucata de paine, nu cea mai mare.

In era cunoasterii, Romania trebuie sa aiba un bagaj urias de calitate si cantitate prin elitele sale care, prin rolul lor social, ca factor propulsor al progresului, pot contribui la cresterea calitatii vietii. Formarea profesionistilor adevarati in cele mai diverse domenii a devenit esentiala pentru propasirea societatii in ansamblu.

Definitia profesionistului inseamna, in special, disponibilitatea de a-ti sluji propria tara. Acceptarea constienta si voluntara a unui tel superior, dincolo de interesele personale sau de grup, a animat spiritele luminate ale poporului roman in toate momentele de rascruce ale zbuciumatei sale istorii. Iar acum, cred ca ne aflam intr-un moment de rascruce.

O carte uluitoare a unui urias inaintas al nostru, Gheorghe Bratianu, se numeste O enigma si un miracol istoric: poporul roman si cred ca de la scoala primara pana la inaltul functionar public, toata lumea ar trebui sa o aiba pe masa, sa o citeasca si sa fie motivat de istoria noastra, pe care, cel putin dupa 1990, unii au dorit sa o stearga.

Romania, din pacate, continua sa traiasca in mituri si prejudecati. Va rog sa faceti diferenta intre ceea ce inseamna popularitate si personalitate. Intre personalitatea oamenilor pe care i-a dat aceasta tara, pe care i-am evocat mai sus, si popularitatea celor care sunt platiti de televiziuni pentru a face rating, pentru a ne tine lipiti de micul ecran si a ne consuma interesul si energia.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
,

Grigore Valsan – Ce inseamna a fi roman?


ce inseamna a fi roman, grigore valsan, a fi roman

Grigore Valsan - Ce inseamna a fi roman?

Inseamna sa marturisesti, prin chiar aceasta numire, originea ta nobila si mandria de a fi pastrat un astfel de nume. Inseamna sa vorbesti aceasta limba romaneasca, limba care nu este numai urmasa directa a unei limbi vestite de mare cultura, ci si o limba biruitoare, caci intr-o lupta de secole cu dialectele slave si cu alte limbi le-a invins pe teritoriul sau si le-a facut roabele sale. Inseamna sa locuiesti Tara Romaneasca, tara pe care o fortare neintrerupta de opt sute de ani a izbutit sa o rotunjeasca putin cate putin pana a adus-o in forma de astazi — cu muntii cari sunt ai nostri, fiindca noi le-am dat turmele de oi si doinele — cu dealurile cari sunt ale noastre, fiindca noi le-am impodobit cu gradini si vii si manastiri frumoase, — cu campiile, cari sunt ale noastre, fiindca noi le-am lucrat si destelenit an de an, cucerindu-le prin munca noastra si prin numarul nostru, — cu Dunarea cari e a noastra, fiindca noi i-am pus salbe de sate pe amandoua malurile si i-am cercetat apele si ostroavele, — cu tarmul Marii care e al nostru, fiindca noi l-am desteptat la viata pe care nu a mai trait-o din antichitate.

A fi Roman inseamna a fi suferit sute de ani si a te fi bucurat cateva clipe, — a fi plans atat incat si cantecele sa para ca plang, — a fi vazut neincetat distruse inceputurile de cultura mai inalta si totusi a le fi inceput din nou, — a fi fost jefuit fara mila si de toti salbatecii si cu toate acestea, in vremuri de liniste a fi daruit prisos de hrana materiala si sufleteasca vecinilor si chiar popoarelor mai departe, — a fi fost intotdeauna izbit in clipele sfinte ale incercarilor de unire nationala si cu toate acestea a fi ocrotit totdeauna inceputurile de acest fel al popoarelor din jur, — a fi fost darnic in saracie si marinimos in izbanda.

A fi Roman inseamna a fi pastrat tenacitatea neamului nostru, acea vitalitate misterioasa si nesecata, care s-a putut indoi dar niciodata nu s-a frant: curpen mladios si tare, acoperinda in vesmantul sau cu flori modeste si parfumate padurea intreaga. Si mai ales a fi Roman inseamna a avea credinta ca toate aceste insusiri bune ale neamului nostru, pe cari le putem arata cu cinste oricui, nu au avut inca ragazul sa se arate in deplinatatea lor, dar ca in numele lor avem dreptul sa cerem libertatea de a le duce la desavarsire, nu numai pentru gloria noastra, ci si pentru binele lumii intregi.

A incondeiat aceste randuri pentru domniile voastre, Prof. Univ. Grigore Valsan, ziarul Plugarul, 1922.

/0 Comments/by
,

Florian Colceag – Rolul rezervat Romaniei in Europa – paradisul gunoaielor toxice


florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag - Rolul rezervat Romaniei in Europa - paradisul gunoaielor toxice

Am reusit in final sa ajungem la fundul caderii noastre. Daca nu schimbam acum in mod decisiv directia, am ajuns si la momentul final al istoriei noastre. Romania, in acest moment este grav bolnava, aproape muribunda iar moartea ei este asteptata cu nerabdare de vulturii ce vor sa-i consume cadavrul. De imbolnavit au reusit cei care au condus-o si au jefuit-o pana in prezent si care doresc desigur sa continue aceasta activitate profitabila.

La acest moment, Romania este privita ca paradisul gunoaielor toxice si a deseurilor industriale si atomice pe care nu le vrea nimeni. Diferite companii negociaza de mai multi ani cu diferitele puteri vremelnice sa aduca si sa depoziteze aceste deseuri mortale in minele dezafectate, in acviferul de adancime prin tehnica exploatarii gazelor de sist, sau chiar direct in pamantul de sub viitoarele autostrazi si sosele nationale. Desigur, diversele guverne ce doresc sa scape de propriile deseuri discuta sau au discutat la nivel de varf cu autoritatile noastre aceasta problema. Bilantul sanctiunilor este mare, interesant si relevant, mergand de la blocarea – sau cel putin suspendarea – fondurilor europene, pana la esecul intrarii in spatiul Schenghen, sau chiar excluderea din UE desi, in aceasta strategie dezastruoasa, sunt amestecate si alte puteri ce nu sunt europene.

Romania mai are inca depozite minerale rare, sunt extrem de dorite de marii jucatori de pe pietele mondiale, mai ales acum, in criza economica si la inceputul crizei de resurse naturale. Pe aceste resurse deja exista o competitie intre vulturi, toti le vor, toti le negociaza, deci a fi presedinte de tara este cat se poate de profitabil in acest moment, mai ales daca ai reusit sa elimini, timp de ani, specialistii din administratie, inlocuindu-i cu politrici incapabili si obedienti. Nu conteaza ca, din momentul in care aceste resurse naturale vor fi vandute, Romania nu va mai avea cu ce sa garanteze pentru imprumuturile externe, ce ne-ar permite sa repornim motoarele dezvoltarii. „Dupa mine, potopul!” este un principiu cinic, dar profitabil pentru cozile de topor ce ne-au adus in aceasta situatie.

Sa facem totusi un bilant al dezastrului si al intentiilor ascunse sub vorbele linistitoare.

– Peste 1.200 de intreprinderi distruse si vandute la fier vechi.

– Peste 1.000 de miliarde de euro in bunuri jefuite, dupa 1990.

– O datorie de 100 de miliarde de euro.

– O administratie de cea mai slaba calitate si incapabila sa gestioneze iesirea din criza.

– O imagine externa execrabila, de popor de incapabili si de hoti.

– O educatie conservata in ruina.

– Un sistem sanitar terminat.

– Un numar necunoscut de someri, caci sunt numarati doar cei ce primesc ajutor de somaj.

– Un sector politic de cea mai slaba calitate, incapabil sa atraga oamenii ce pot schimba in bine sistemul.

– O populatie debusolata sau doritoare sa plece unde vede cu ochii infruntand crizele necunoscute prin care trec alte tari si un mediu ostil.

– Programe de dezvoltare ignorate si distruse cu consecventa, ani de-a randul, de regimul instaurat de presedintele suspendat Basescu.

– Programe initiate cu ajutorul specialistilor din societatea civila si apoi blocate, demonetizate sau distruse, cum s-a intamplat cu programele pe educatie.

– O populatie nemultumita de continua minciuna si manipulare la care a fost supusa, inclusiv minciuna suprema a sacrificiului pentru binele general prin micsorarea veniturilor, care in realitate au fost orientate catre camarila puterii.

– O totala neincredere in caracterul romanilor si in capacitatea de gestionare a problemelor proprii ce ne arunca in randul tarilor africane la liniile de finantare. De acum vom plati cu 1.000-2.000 de euro pe zi expertii straini, care ne vor monitoriza programele proprii de dezvoltare, jumatate din banii pe care-i vom imprumuta intrand in diurna, transport, hotel, etc., in loc sa se regaseasca in economia nationala.

Aceasta este mostenirea pe care ne-au lasat-o puterile care ne conduc de 30 de ani. De acum incolo, va fi necesar sa suflam si in iaurt cand alegem pe oricine, caci consecintele unui singur vot pot fi catastrofale.

Este timpul sa scoatem pe dracu’ din biserica. Nu e deloc usor si nici lipsit de pericole. Inca nu am uitat ca, a doua zi dupa ce am publicat proiectul de lege pentru dezvoltarea economica prin utilizarea inventicii, am fost lovit de o masina (pe un camp!), care m-a aruncat 9 metri in aer si mi-a fracturat 10 coaste. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt inca in viata, dar am inceput sa suspectez de atunci activitatile acestei puteri ce nu a dorit nicio clipa redresarea economica a tarii.

Suntem la mana destinului si a crizelor ce vor urma. Numai cooperand in mod constient le vom depasi.

/0 Comments/by

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Martie 2020 – Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria


calendar certitudinea martie 2020

Calendar „CERTITUDINEA” - Luna Martie 2020 - Intelegerea secreta intre Ungaria si Franta, prin care se incearca recuperarea Transilvaniei pentru Ungaria

Anul 1920 incepe sa devina furtunos si in plan politic. La 13 martie, pe fondul plecarii primului ministru Alexandru Vaida-Voevod in strainatate (la 10 ianuarie 1920) pentru a obtine recunoasterea internationala a actelor unirii, guvernul Vaida-Voievod este demis (prin manevrele politice ale lui Bratianu) si inlocuit cu un guvern condus de generalul Al. Averescu. Acesta dizolva Parlamentul si organizeaza noi alegeri. In paralel, la 15 martie, se declanseaza greva muncitorilor metalurgisti de la fabricile „Wolff”, „Vulcan” si „Lemaître”, care vor tine 6 luni, patronii fiind nevoiti sa inchida fabricile.

In acelasi timp, in Ungaria proaspat eliberata, in 1919, de Armata Romana, la 23 martie, Amiralul Horthy face o miscare de o absurditate monumentala, declarand Ungaria monarhie fara monarh. Dar, la Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Pál Teleki, Imre Csaki si Albert Appony obtinea un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvenrul francez. Ele au fost finalizate la 12 mai 1920 prin semnarea unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda, pe o perioada de 90 de ani, exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Ca urmare, Maurice Paléologue (diplomat francez de origine romana, secretar general al MAE al Frantei) transmite Bucurestiului, la 23 martie 1920, propunerea-capcana de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii” (copie avant la lettre a Integrarii europene), confederatie revizionista, care urmarea reinfiintarea Imperiului Austro-Ungar. Take Ionescu refuza „marul otravit” si incepe demersurile pentru constituirea unei aliante regionale contra revizionismului statelor invinse in razboi.

/0 Comments/by
,

Serban Popa – Concluzii la privatizarea comunismului. Incheiere la „Capitalul” lui Marx


karl marx, ion iliescu, 1989, capitalism, comunism, revolutie, privatizare, privatizarea comunismului

Serban Popa - Concluzii la privatizarea comunismului.
Incheiere la „Capitalul” lui Marx

Referiri la natura si esenta comunismului, precum si la privatizarea sa ca parte a devenirii, decurgand din propria (auto)definire, au fost permanent facute pe tot parcursul ciclului de peste 20 de articole publicate in CERTITUDINEA.

Credem de aceea ca, in mod absolut justificat, este necesar ca, la finalul demersului nostru, sa incercam sa decupam un set de concluzii finale, daca se poate cu valoare apodictica, si care sa fie prezentate ca provenind ierarhizat tocmai din natura, esenta si practica comunista.

Astfel, analizand doctrina, impreuna cu punerea ei in lucrare, vom fi nevoiti sa postulam faptul ca NU exista comunism fara proprietate comuna a tuturor membrilor colectivitatii asupra mijloacelor de productie, deoarece, prin transformarea capitalului in proprietatea colectiva, caracterul social al proprietatii (isi) pierde caracterul sau (privat) de clasa. Poate exista comunism fara „electrificare si puterea sovietelor”, fara dictatura proletariatului, fara partid unic, fara cultul personalitatii… Si chiar ar fi (fost) bine sa existe un astfel de comunism. Dupa cum, de altfel, ni se si promive la sfarsitul Manifestului comunist. Iar unii chiar au si incercat astfel de experimente.

Fara proprietate comuna a tuturor membrilor colectivitatii asupra mijloacelor de productie NU poate insa exista comunism deoarece, prin definitia data de insisi inventatorii lui, se postuleaza ca: „Ceea ce caracterizeaza comunismul nu este desfiintarea proprietatii in general, ci desfiintarea proprietatii burgheze […]. In acest sens, comunistii pot rezuma teoria lor la desfiintarea proprietatii private.”

De aceea, de la aceasta FUNDAMENTALA premisa ontologica, expunerea noastra privind identificarea concluziilor referitoare la comunism va urmari doua cai care, in final, se vor reuni.

Astfel, o prima cale va fi aceea a concluzionarilor privitoare la natura preponderent teoretica (si) intrinseca a fenomenului comunist, plecand de la insasi definirea comunismului.

Si, ca o prima concluzie a caii alese, va trebui sa observam ca, in comunism, proprietatea comuna, colectiva, devalmasa, asupra mijloacelor de productie poate fi gestionata – asemeni oricarei alte proprietati indivize – DOAR prin consensul TUTUROR proprietarilor. Decizia majoritara, proprie capitalului privat, nu numai ca nu functioneaza in comunism, ci este chiar CONTRARA spiritului si literei acestuia.

Din acest punct de vedere, de exemplu, bolsevismul leninins abdica, cu siguranta, de la marxism.

De altfel, este elementara observatia – pe care, totusi, nu am gasit-o nicaieri si de nimeni expusa – potrivit careia „unanimitatile” comuniste sunt tocmai reflectarea consensului obligatoriu impus de gestionarea proprietatii socialiste, comune, apartinand tuturor.

In consecinta, comunismul este incompatibil cu democratia careia, pentru a functiona, ii este suficienta majoritatea.

Mergand pe aceasta cale in continuare, prima concluzie o impune si pe cea de-a doua. Caci, afirma marxistii, principala si ireductibila contradictie in capitalism (generatoarea tuturor relelor) consta in incompatibilitatea dintre caracterul privat si caracterul social al muncii. Se intelege, prin „social”, contributia (directa a) general comuna a tuturor participantilor la actul lucrativ si, prin extensie, contributia, fie ea si indirecta a tuturor membrilor colectivitatii.

Desigur, afirmatia este falsa!!!

Motivul este unul cat se poate de evident – desi nu l-am vazut a fi invocat – si el este dat de diviziunea sociala a muncii, care cuantifica calitativ si cantitativ (inca din preistorie) activitatea individuala. Inclusiv cea prestata intr-un grup. Cuantificare care, daca este luata in calcul, interzice practic si teoretic capitalizarea egala a unor prestatii lucrative, diferite calitativ si cantitativ. Faptul e confirmat inclusiv de principiul socialist al repartitiei: „de la fiecare dupa posibilitati/aptitudini, fiecaruia dupa munca”.

In realitate – si aceasta este cea de-a doua concluzie la care ajungem, vrand, nevrand – incompatibilitatea fundamentala, ireductibila, este cea existenta in comunism, prin care constatam ca: proprietatea comuna asupra bunurilor mijloace de productie este incompatibila cu proprietatea privata/personala a fiecarui individ asupra propriei sale forte de munca, cea care creeaza bunurile mijloace de productie.

De unde rezulta si cea de-a treia – si poate cea mai importanta – concluzie: comunismul este INCOMPATIBIL cu LIBERTATEA. Sau, si mai precis spus: din punctul de vedere al libertatii, comunismul nu este (doar) o utopie, ci o CONTRADICTIE IN TERMENI.

Sa abordam acum cea de-a doua cale, care tine cu precadere de transpunerea dogmei marxiste, in practica socialismului real.

Si vom observa cum, din premisa primordiala, fundamentala, decurge, in mod implacabil, prima concluzie privitoare la transpunerea, in praxisul socialismului real, a naturii si esentei doctrinare a comunismului, concluzie care statueaza ca: in comunism, statul NU poate fi proprietarul mijloacelor de productie, deoarece acestea se afla in proprietatea COMUNA a TUTUROR membrilor colectivitatii, a INTREGULUI POPOR. Daca, totusi, in practica socialismului real, statul isi aroga dreptul de proprietate asupra mijloacelor de productie, atunci organduirea cu pricina nu mai este socialista, ci capitalista. Mai precis, capitalist monopolista.

Iar daca privim lucrurile din perspectiva inversa, cea in care, prin invocarea neavenita a unui fals punct de vedere juridic, intregului popor i se refuza calitatea de proprietar in comun al mijloacelor de productie, atunci comunismul nu poate da nastere la alcatuiri juridice, potrivit normelor de drept. Prin definitie adica, comunismul se situeaza atunci in afara legii. A oricarei legi.

Ca o a doua concluzie, corolar al primei, se va impune atunci constatarea ca, in comunism/in socialismul real, statul poate fi DOAR administratorul mijloacelor de productie, nicidecum proprietarul lor.

Drept urmare, ca o a treia concluzie decurgand din cea de-a doua, vom constata ca, pe cale de consecinta, nici statul post-comunist, in calitate de mostenitor asumat al statului comunist, NU esti si nici NU poate fi proprietar al mijloacelor de productie acumulate in socialism si, dupa caz, redevenite capital. Proprietarul lor, al mijloacelor de productie, ramane in continuare, si dupa 1990, intregul popor, toti membri colectivitatii, traitori in fostele state socialiste.

In atare situatie, statul post-comunist este un INFRACTOR care a FURAT – in cazul Romaniei, prim promulgarea de catre Ion Iliescu a legii 15/1990 – de la propriii cetateni, intreaga lor avere comuna, avere pe care a instrainat-o si o instraineaza la fel de INFRACTIONAL, prin ceea ce, in mod cu totul fals, este numit a fi „privatizare”.

Punand acum la final, cap la cap, cele doua seturi de concluzii derivate din premisa fundamentala privitoare la natura, esenta, si practica comunista vom (putea) afirma urmatoarele:

  • Avem convingerea ca, la originile pe care i le cunoastem (atat cat le cunoastem), comunismul este o conspiratie menita a se derula pe parcursul mai multor generatii, avand ca scop final acapararea absoluta a puterii in beneficiul unei minoritati oculte, privilegiate.

Aceasta convingere ne este data de chiar analiza principalelor texte doctrinare comuniste, care releva incongruente ireconciliabile, provenite nu dintr-o insuficienta cunoastere a unei realitati (pe care comunismul vrea oricum sa o schimbe), ci dintr-o patenta rea credinta. Patenta rea credinta pe care exegetii comunismului, fie ei critici sau adepti, o pun (cei mai multi tot cu rea credinta) doar in seama exponentilor vizibili: Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, Castro. Exegeti care, astfel, au evitat si evita, in continuare, sa demanteleze nucleul dur al doctrinei, care consta in raportarea cauzala a tuturor aspectelor cu statul de efect: lupta de clasa, teroare revolutionara, economie planificata, birocratie omniprezenta si omnipotenta etc., la cauza primordiala reprezentata de desfiintarea proprietatii private si inlocuirea ei cu proprietatea comuna.

  • Avem deci convingerea ca, de fapt, cei peste 150 de ani de iesire la rampa a comunismului, mai intai ca proiect si apoi ca punere in practica a acestuia, au avut menirea de a crea, pas cu pas, conditiile propice de dominare absoluta a lumii de catre acea minoritate oculta care nu este neaparat cel mai fidel reprezentata de finanta mondiala. Pentru credibilitatea enuntului anterior este suficient sa aducem ca argument episodul (declansarii) „Marii Revolutii Socialiste din Octombrie”, episod care nu este altceva decat o succesiune nesfarsita de evenimente nici acum pe deplin elucidate.
  • Drept pentru care, in final, luand aminte la instaurarea comunismului, avem convingerea ca asa-zisa lui cadere este doar o etapa de parcurs a acestuia si ca privatizarea comunismului, despre care am scris in paginile „Certitudinii”, este o CERTITUDINE in contextul mai larg al globalizarii.

Privatizarea comunismului fiind, asadar, procesul care serveste in cea mai mare masura puterea absoluta, conferita de monopolul proprietatii private, controlate ocult, putem spune fara teama de a gresi: iata adevarata incheiere la „Capitalul” lui Marx.

A consemnat pentru dumneavoastra Serban Popa via CERTITUDINEA, nr. 57 din 2020.

/0 Comments/by

Antreprenoriatul in Romania


antreprenoriatul in romania, romania, antreprenoriat

Antreprenoriatul in Romania

In anul 2008, a fost scrisa Strategia Nationala pentru Dezvoltarea Durabila a Romaniei – Orizonturi 2013-2020-2030, avand ca slogan sau subtitlu „Mentine sanatos ceea ce te mentine sanatos”. Acest document a fost scris de mai multi experti din mai multe domenii care compun impreuna ceea ce se numeste dezvoltarea durabila, un concept pe care unii care cocheteaza cu domeniul antreprenoriatului cred ca, daca faci profit, ca si afacere, timp de cel putin cinci ani, inseamna ca practici dezvoltarea durabila in afacerea ta, ceea ce este incomplet spus. Acest document a fost elaborat la cererea Uniunii Europene dupa ce s-au tras mai multe semnale de alarma, de catre oamenii de stiinta, ca modelul corporatisto-consumist nu mai este sustenabil de mult, resursele naturale fiind finite si unele dintre ele pe cale de a se termina. Modelul intelectual, reperul la care au apelat si de la care s-a pornit a fost lucrarea inginerului italian Aurelio Peccei din 1972, un raport in colaborare cu mai multi oameni de stiinta de la MIT, denumit Limitele Cresterii. In aceasta lucrare s-a spus clar ca, daca vom continua in stilul tipic Revolutiei Industriale, a sistemului corporatist de astazi, care polueaza intreaga planeta la toate nivelurile, vom ramane fara resurse naturale pana in pragul anilor 2030-2050. Oare s-a luat in considerare si acest raport cu mult timp in urma scris fata de primul pe care l-am mentionat? Ne indoim, dat fiind faptul starii lumii de astazi.

Un timp, dupa ce a fost elaborata strategia nationala pentru dezvoltarea durabila a Romaniei, nu s-a pus nimic in practica din ea. Credem noi ca nici acum nu a fost implementat ceva din aceasta, insa o putem gasi pe internet in trei variante, doua dintre ele fiind asemanatoare. Si anume: https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf , http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/06/2012-06-12_dezvoltare_durabila_snddfinalromana2008.pdf , http://strategia.cndd.ro/docs/sndd10.ro.pdf. Ca si lectura, oricine poate sa se delecteze, dar in ceea ce priveste implicarea, foarte putini oameni ar fi interesati de o asemenea agenda.

Citam doar cateva dintre capitolele acestui document ca si indicare la ceea ce ar trebui sa indeplinim pana in 2030, fara intarziere. Sa vedem:

  • Schimbarile climatice si energia curata;
  • Transport durabil;
  • Productie si consum durabile;
  • Saracia globala si sfidarile dezvoltarii durabile;
  • Cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, inovarea;
  • Politica de investitii si diversificarea surselor de finantare;
  • Dezvoltarea rurala, agricultura, silvicultura si pescuitul.

Dintre toate acestea, cate credeti ca ati vazut ca au fost si sunt implementate in Romania? Poate transportul durabil? Masurile de combatere a saraciei globale (in cazul nostru nationale, locale), dar si metode de combatere a sfidarilor dezvoltarii durabile? Sau poate dezvoltarea rurala, agricultura, silvicultura si pescuitul? Acestea sunt doar cateva dintre capitolele acestui document. Cuprinsul este destul de elaborat. Ce sa mai spunem de continutul documentului in sine?

Acest document are menirea de a da Romaniei un plan bine structurat pentru a se dezvolta sustenabil pe un interval de peste 30 de ani, incepand cu 2008, care sa dureze in timp (un plan pe termen lung, gandire mare) si sa fie ca un element activ al economiei Romaniei functionand de la sine. Scopul? Dezvoltarea unei culturi participative de tip antreprenorial. Practic, tara (si cand spunem Romania, spunem romani, din toate profesiile, categoriile sociale, din toate structurile, atat de stat, cat si private) ar fi avut menirea sa devina antreprenoarea propriului sau viitor. Ce credeti, se vede ceva din tot ceea ce este scris intr-un asemenea document? Vedeti vreo dezvoltare care sa se simta ca este durabila, in Romania, si sa tina pe termen lung? Suntem in 2020. Mai avem 10 ani pana in 2030 si nu am pus aproape nimic (cu exceptia unor proiecte pe fonduri europene pentru antreprenoriat local) din ceea ce scrie acolo. Iar noua criza economica bate la usa, deja…

Dezvoltarea durabila locala, pe ici, pe colo practicata, nu este dezvoltarea durabila la nivel national. Faptul ca se infiinteaza cateva zeci sau sute de mici intreprinderi peste tot in tara, nu inseamna ca tara se dezvolta, nicidecum ca, dintr-odata, avem autostrazi si drumuri expres deja construite si practicabile. Din contra…

Cultura antreprenoriala in Romania exista, dar in foarte mica masura. Ba unii spune ca este in continua dezvoltare, iar noi am spune ca foarte lent si anevoios, datorita unei educatii financiare reale (care abia acum un an a venit si la noi prin intermediul unor echipe din organizatii educationale de acest tip, din Statele Unite), dar si din alte motive, mai mult sau mai putin personale pentru fiecare individ roman in parte. Nu exista o cultura antreprenoriala nationala. Putine comunitati sunt de-a dreptul antreprenoriale in tara, la noi. Altele sunt razlete si foarte mici in dimensiune socio-geografica.

Am mai descoperit pe wall-street.ro un paragraf care spune textual urmatoarele: „Cultura antreprenoriala a Romaniei este in continua dezvoltare, insa aceasta crestere este incetinita de mai multi factori, precum birocratia, lipsa infrastructurii, dar si nesiguranta si aversiunea fata de risc a antreprenorilor.” Acestea sunt altele dintre motivele pentru care cultura antreprenoriala este anevoioasa in Romania. In mare parte pentru ca exista factori care blocheaza mult acest tip de dezvoltare care ar putea sa ne scoata din mainile unor stapani oligarhi straini, proprietari de afaceri, de capital si chiar de teren arabil de la noi si sa ne aduca pe terenul micului proprietar care am fost cu multe sute de ani in urma cand nu devenisem inca vasali marilor imperii de atunci.

A fi antreprenor inseamna, dupa cercetarile noastre: a stii sa platesti, a muncii inteligent (construind active), a cunoaste si a fi educat financiar in ceea ce priveste fiscalitatea, a stii sa risti inteligent. Acestea se pot datora multor factori, atat personale pentru fiecare antreprenor in parte, cat si factori externi, cum sunt cele mentionate anterior, printre care si birocratia care ingradeste multe dintre deciziile pe care le iau antreprenorii romani astazi. Cel mai mare obstacol ramane, insa, cel al fiscalitatii precare si al incapacitatii functionarilor fiscali de a o aplica in mod corect. Practic, se ajunge chiar la abuzuri din partea aparatelor de stat, care au in componenta persoane care sunt angajate, nicidecum persoane care detin o afacere proprie, nicidecum proprietari de afaceri. Aceste persoane nu se pot pune in locul oamenilor de afaceri romani, fie detinatori de intreprinderi mici, mijlocii sau chiar mari. Redactia Revistei România Culturală a realizat un interviu in exclusivitate cu domnul Romeo Dunca, foarte bun prieten al nostru si al revistei noastre, despre povestea telescaunului de la Muntele Mic. O puteti viziona aici. In acest documentar interviu ne povesteste in detaliu obstacolele prin care a trecut cu functionari ai statului roman, despre litigiile prin care a trecut cu ei si despre statiul actual al proiectului sau din Muntii Trascau.

Unii antreprenori romani pot si fac sacrificii, uneori chiar mari pentru a cristaliza ceva durabil in tara noastra.

Personal, am lucrat pe proiecte realizate pe fonduri europene in antreprenoriat in Romania si pot spune ca mai avem mult pana sa avem o cultura antreprenoriala in adevaratul sens al cuvantului. Desi sunt putini dintre beneficiarii respectivelor proiecte care au un spirit antreprenorial bine dezvoltat, mentionam ca majoritatea sunt la un nivel intelectual sub-mediocru, de exemplu, ba chiar la nivel de analfabetism functional, si ne asumam ceea ce spunem pentru ca am verificat aceste cazuri. Am intalnit astfel de persoane recrutate in diversele grupuri tinta si chiar am observat printre castigatorii concursurilor de planuri de afaceri astfel de persoane, pe care nu le putem considera in categoria romanilor antreprenori. Iar din punct de vedere geo-demografic, mentionam ca jumatatea de sud a Romaniei este cea mai afectata in sensul acesta. In aceasta parte a tarii gasim multe astfel de persoane care nu ar indeplini deloc conditiile de cetateni responsabili ai tarii, sa nu mai spunem de conditiile de a fi antreprenori.

In curand vom realiza o serie de articole si pe tema antreprenoriatului si cum trebuie sa se practice acest minunat domeniu in tara noastra.

Incheiam acest articol spunand ca este timpul ca micul producator roman sa isi cunoasca geografia tarii pe indelete, nu numai la nivel fizic, dar si economic, sa stie ce resurse naturale mai are la dispozitie si sa inceapa sa creeze.

Nu uitati, un antreprenor intotdeauna este un om creativ, original, iar prin acestea devine un vizionar pe termen lung ce poate salva chiar o tara intreaga.

Asteptam toti antreprenorii romani sa iasa la rampa si sa isi exprime creativitatea si originalitatea!

Pana la o urmatoare intalnire, va uram creativitate maxima, inovatie cat cuprinde si mult spor in tot ce faceti pentru voi, pentru familiile voastre!

A incondeiat digital pe paginile virtuale ale publicatiei online Revista România Culturală, al vostru devotat, Patrick Matiș, fondator si redactor-coordonator.c

/0 Comments/by
,

Catalin Berenghi – Voi repune in drepturi contul Eminescu, in valoare de 3.000.000 de euro

Catalin Berenghi - Voi repune in drepturi contul Eminescu, in valoare de 3.000.000 de euro

Nu sunt deloc uimit de mascarada politica la care asistam. E consecinta fireasca a unui mod fraudulos de a determina electoratul sa aleaga intotdeauna – chiar intotdeauna! – intre doua nenorociri. Toata aceasta miscare de trupe politice pentru demiterea – la cerere! – a guvernului incearca sa mascheze incapacitatea de a guverna in mod real, asa cum, tot in mod real, nici cei dinaintea lor nu au fost capabili.

Dar, indiferent daca noul guvern va fi validat sau nu, indiferent daca vom avea sau nu anticipate, jocurile au fost deja facute. Adica raul a fost deja facut, prin cel putin una din cele 25 de ordonante (privatizarea mascata a sistemului public de sanatate) si prin viitorul program de guvernare care, daca va fi sa fie, cuprinde si privatizarea sistemului feroviar de transporturi (CFR Marfa, CFR Infrastructura si CFR Calatori).

Ce au facut cei de dinaintea lor am vazut. Ce vor sa faca actualii, ne-au anuntat ei. Si au demarat impetuos, eliminand, chiar din prima sedinta de guvern, din denumirea Ministerului Culturii si Identitatii Nationale, exact „identitatea nationala”. Asadar, Romania este fezandata sa fie livrata la cheie, gratis.

Am putea sa salvam, totusi, macar Bucurestiul. In numarul trecut am vorbit despre un proiect concret de transformare a gunoaielor in resurse, prin tehnologia EcoHornet. Mai sunt si alte solutii concrete, total ignorate sau evitate de primarii care s-au succedat pana acum, solutii pe care le voi puncta in numerele viitoare.

Primaria Capitalei are insa si o mare datorie morala fata de Mihai Eminescu. O datorie in valoare de 3.000.000 de euro, care trebuie restituiti. Nu din conturile Primariei, ci doar prin implicarea Primariei, de care depinde totul. Voi relata pe scurt povestea acestei sume care a fost prezentata si in CERTITUDINEA, intr-un numar anterior, si care are ca baza documentara Dosarul Eminescu Nr. 715, aflat la Arhivele Nationale. Conform acestui dosar, in 1889, dupa moartea poetului, s-a constituit un comitet de initiativa care a colectat, prin subscriptie publica, o suma de 7.392 lei pentru ridicarea monumentului de la Bellu. Din acestia au fost folositi doar 6.392 lei. „Pentru restul de 1.000 lei – se arata in Darea de seama ‘asupra sumelor incasate si cheltuite cu monumentul funerar Eminescu’ (din 14/26 iunie 1892, aflata la dosar), ‘s-a cumparat un titlu de renta romana perpetua 5%, de aceeasi valoare, care va fi depus la Onorab. Primarie a Capitalei, sub a carei administrare se afla cimitirul cu mormantul lui Eminescu. Venitul anual de 50 lei al acestui titlu de renta va fi intrebuintat prin ingrijirea Primariei pentru mentinerea in buna stare a monumentului si a plantatiilor de pe mormantul poetului”.

Pe 17/29 decembrie 1892, Comitetul Eminescu inainteaza primarului Capitalei o scrisoare oficiala, prin care ii solicita acestuia sa binevoiasca „a primi acest titlu de renta in depozitul Primariei”. La data de 8 ianuarie 1893, Primaria ii adreseaza lui Titu Maiorescu urmatorul raspuns: „Domnule, / Am onoare a ve comunica, ca s’a primit la Cassa Comunala un titlu de renta Romana perpetua 5% sub Nr. 112 cu cuponul de Octombrie 1892, ‘naintat Primariei de Comitetul pentru ridicarea monumentului Poetului Mihail Eminescu pe langa hartia registrata la Nr. 57610/92”. Documentul era semnat de primar si contrasemnat de „Seful Comptabilitatei”.

Aceste documente se afla la Arhivele Nationale in dosarul amintit si constituie dovada existentei titlului de „renta romana perpetua 5%” preluat, conform numarului de inregistrare 57610/1892, de Primaria „comunei Bucuresci”. Dupa cativa ani insa, Primaria a uitat de existenta contului iar urma lui s-a pierdut. Dar, conform principiilor elementare de drept, acesta nu a incetat sa-si produca efectele, adica sa se capitalizeze, el facand parte din categoria titlurilor de valoare cu termen de scadenta sine die. Ceea ce inseamna ca, avand ca reper pretul aurului (cel din 1892, comparativ cu cel de astazi) si aplicand formula de calcul a capitalizarii prin dobanda de 5%, suma initiala a ajuns astazi la impresionanta valoare de peste 3.000.000 de euro.

In 2007 ziaristul Miron Manega a redescoperit existenta contului si a publicat toata povestea in „Saptamana Financiara”, pe care a continuat-o in CERTITUDINEA. In februarie 2013, Realitatea TV, pornind de la datele furnizate de ziarist, a realizat si ea un reportaj cu acest subiect (difuzat in emisiunea „Reporterii Realitatii”.

Niciuna din institutiile statului, responsabile direct sau indirect de existenta acestui cont (Primaria Capitalei, Banca Nationala, Ministerul de Finante), nu a catadixit sa faca vreun demers pe baza datelor furnizate si facute publice, desi au fost sesizate si li s-a cerut insistent sa rezolve aceasta chestiune de morala si de onoare istorica fata de numele marelui nostru poet si ziarist. Si chiar mai mult de atat, deoarece Eminescu n-ar mai trebui sa stea „cu mana intinsa” la sponsori de ziua lui – sau de ziua mortii lui – pentru a fi celebrat cum se cuvine. Exista un cont dedicat acestor momente, cont care continua sa se capitalizeze.

Am prezentat datele de baza ale acestui dosar pentru a arata ca prima persoana responsabila de redarea acestui cont propriei lui functionari este Primarul General al Capitalei, functie la care m-am decis sa candidez. Iar daca voi castiga, identificarea si reactivarea acestui cont va una dintre marile mele prioritati ca primar.

A raportat, Catalin Berenghi, via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
,

Dan Diaconu – Cartelurile care ne sufoca


mafioti, multinationale, carteluri

Dan Diaconu - Cartelurile care ne sufoca

Comertul romanesc este controlat de sapte entitati: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora & Profi), Schwarz Gruppe (Lidl & Kaufland), Metro AG, Coop (Selgros) si Royal Ahold (Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin tara trece pe la aceste mega companii. In prezent ele controleaza aproape tot ceea ce mancati si beti, detergentii pe care-i folositi, dar si o mare parte din imbracamintea pe care o purtati, multe dintre electronicele pe care le aveti in case s.a.m.d.

O concentrare de asemenea proportii e greu de inteles din perspectiva securitatii nationale. E clar ca domeniul a fost lasat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni sa acapareze tot, lasandu-ne practic in voia vantului. Acesta este motivul pentru care comertul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanturi. Practici comerciale incorecte, achizitii dupa bunul plac, cresterea nesustenabila a importurilor si multe altele sunt efectul direct al prezentei pe piata a acestor veritabile lipitori catre care se duc o buna parte din banii romanilor. Partea proasta e ca acum e atat de tarziu incat nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru ca, in cazul in care companiile mentionate decid sa paraseasca Romania – suparate de vreo decizie pe care-o percep negativa – pot declansa o foamete mai ceva decat pe vremea lui Ceausescu.

Laptele pe care-l beti dimineata, branza din farfurie, iaurtul si celelate specialitati va sunt oferite de doar cinci companii: Lactalis (liderul absolut al pietei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. In afara acestora, restul fac figuratie. Fermierii romani produc anual 5 milioane tone de lapte, dar de procesat nu se proceseaza decat a cincea parte. De ce? E simplu: telemeaua pe care-o mancati dimineata se face in Polonia, cascavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu in care bravul Consiliu al Concurentei a declansat anchete din care a rezultat ca totul e OK.

Combustibilul pe care-l folositi la masina provine de la doar trei producatori. Asta in timp ce monopolul extractiei de petrol e detinut de OMV. La Revolutie, Romania avea zece rafinarii si procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea sa consumam atata petrol, dar planul de dezvoltare prevedea ca, la un moment dat, se va ajunge la aceasta capacitate. Asa ca, pana sa ne dezvoltam, exportam in draci in Occident carburant rafinat aici. Acum am mai ramas cu doar trei rafinarii, iar necesarul de combustibil il importam. Am ajuns mai rau decat iranienii din vremea lui Ceausescu: ei ne dadeau titei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompam petrolul autohton pana la rafinaria OMV din Viena pentru a importa produse petroliere finite. Asta in timp ce rafinariile noastre au fost date la fier vechi.

Gazul cu care va incalziti e furnizat de Romgaz (slava Domnului, inca apartinand statului) si de omniprezentul OMV. In afara lor mai sunt doar rusii prin cozile de topor de prin Elvetia.

Graul romanesc este colectat si depozitat de o mana de companii care, dupa dorinta, pot creste sau scadea pretul fara nicio problema. Ei controleaza exportul si tot ei fac falsele importuri. Variatia pretului painii de la raft ar trebui sa va puna pe ganduri, dar intrucat ei sunt invizibili, de aceea vi se pare ca toata cresterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atentie.

Stiati ca sunteti obligati ca orice tranzactie peste 5000 EUR s-o faceti prin intermediul bancilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le incasati aproape obligatoriu prin intermediul bancii si tot acolo va pastrati banii. Asa e ca nu e nimic in neregula? Oare? V-ati gandit totusi ca avem de-a face cu un cartel format din cateva banci si ca pe aceasta piata statul mai are undeva sub 5%? Ca aceste „plati obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie sa-l platiti bancilor sub forma diverselor comisioane? Nu-i totusi ciudat ca banul, un monopol al statului, devine prin aceasta cartelizare o chestiune strict privata si controlata din afara tarii? Probabil acum intelegeti de ce Guvernatorele e atat de scump la vedere si alege sa ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare.

Sunt doar cateva exemple pe care vi le-am dat si care ar trebui sa va traga un semnal de alarma. In realitate, „libertatea” economica pe care-am sperat-o nu s-a dovedit a fi decat o mutare a proprietatii de stat in portofoliul unor entitati private straine care mimeaza concurenta. Si daca statul mai avea mila in ceea ce priveste preturile, privatii optimizeaza in draci profiturile, facandu-va sa scoateti cat mai multi bani din buzunare. De asemenea, cei care au acaparat economia produc daune iremediabile tarii intrucat, in locul productiei interne prefera importurile, destabilizand astfel si contul curent, dar si piata fortei de munca.

Atunci cand va intrebati de ce ne-a plecat din tara atata amar de forta de munca, uitati-va cu atentie spre cei carora le-am amanetat economia. De asemenea, daca va ingrijoreaza cresterea gradului de indatorare al tarii, dati un ochi in farfurie si constientizati ca eticheta frumos colorata si otravurile dichisite le luati din import, alimentand astfel deficitul de cont curent si, automat, influentand gradul de indatorare. Si nu doar propria sanatate o distrugeti consumand fake-urile acelea penibile, ci si sanatatea economica a tarii. Realitatea e ca suntem captivi, iar libertatea ne-am vandut-o pe nimic atunci cand urlam ca ne-am luat-o inapoi. N-am luat de fapt nimic altceva in afara iluziilor.

A consemnat Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by

Homosexualismul ca ideologie – revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie


homosexuali, lesbiene, homosexualism, lesbianism, casatorie

Homosexualismul ca ideologie - revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie

La conferinta „Tulburarea Identitatii de Gen si Viitorul Omenirii”, la care s-a lansat cartea „Fata nevazuta a homosexualitatii”, s-a pus intrebarea „De ce homosexualitatea este o ideologie?”.

Trecand peste inadecvarea terminologica a intrebarii, mentionam ca raspunsul mai lung poate fi citit in articolul Freudo-marxismul: noua utopie, semnat de Andrei Dirlau, co-autor al volumului sus-citat, absolvent al Facultatii de Limbi Straine si al Facultatii de Teologie, ambele de la Universitatea din Bucuresti, al celei de Relatii Economice Internationale de la Academia de Studii Economice din Bucuresti si doctorand al Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Un raspuns scurt va oferim mai jos, cu ajutorul dlui Andrei Dirlau, in acest articol. Practic, articolul nu face decat sa citeze scopurile declarate ale activistilor gay si lesbiene. Acesta este unul revolutionar: rasturnarea conceptelor dupa care se conduce societatea actuala, deoarece se considera ca acestea au ramas in urma „progresului” ideilor si chiar a realitatii!

Iata cum se vede Revolutia (Sexuala, dar si Familiala) din punctul de vedere al revolutionarilor LGBT, cu propriile lor cuvinte:

Anii 1980

Manifestul de mai jos, citat si intr-una din anexele cartii „Fata nevazuta a homosexualitatii”, e foarte greu de gasit in facsimil sau de accesat in arhiva Congresului SUA, dar este intens citat de surse pro-familie din SUA.

Unii sar in apararea autorului, pretinzand ca textul este doar un pamflet, o satira frustrata si neputincioasa din perspectiva unei minoritati oprimate.

Dar nu te poti abtine sa nu observi ca cea mai mare parte din ideile de mai jos au devenit deja realitate. Cu greu poti crede ca asa ceva nu se poate incadra ca si tip de discurs la infama categorie de discurs instigator la ura.

Revolutionarul gay

de Michel Swift

PREZENTUL MANIFEST este extravaganta, nebunie, fantezie tragica si cruda, o eruptie a maniei interioare a asupritilor care se viseaza cu disperare in locul asupritorilor.

Va vom sodomiza fiii, embleme ale masculinitatii voastre slabe, ale viselor voastre efemere si ale minciunilor vulgare. Ii vom seduce chiar in scolile si internatele voastre, in salile de gimnastica si in vestiare, pe terenurile de sport si la seminarii, la cercurile voastre de tineret si in toaletele teatrelor voastre, in cazarmele voastre si in popasurile camioanelor, la cluburile barbatilor si pe culoarele Parlamentului – oriunde barbatii se aduna alaturi de alti barbati. Fiii vostri vor deveni slujitorii nostri si vor face ce le vom spune noi. Vor fi replamaditi dupa imaginea noastra. Vor ajunge sa ne doreasca la nebunie si sa ne adore.

Femeilor, va cereti mereu libertatea. Va plangeti ca barbatii nu va mai satisfac; ca va fac nefericite. De aceea, noi, ca niste fini cunoscatori ai fizionomiei si fiziologiei masculine, va vom rapi barbatii. Ii vom amuza; ii vom invata; ii vom imbratisa cand plang. Femeilor, ziceti ca va doriti sa traiti una impreuna cu cealalta in loc sa traiti cu barbati. Nu aveti decat sa o faceti. Noi le vom oferi barbatilor vostri placeri pe care nu le‑au cunoscut nicicand, fiindca si noi suntem mai inainte de orice barbati si numai un barbat stie cu adevarat cum sa‑i produca placere altui barbat; numai un barbat poate intelege cu afectiune si in profunzime mintea si corpul altui barbat.

Toate legile care interzic activitatea homosexuala vor fi revocate. In locul lor, se vor vota legi care vor favoriza iubirea dintre barbati. Toti homosexualii trebuie sa faca front comun ca fratii; sa ne aratam uniti pe toate planurile: artistic, filozofic, social, politic si financiar. Vom fi victoriosi numai daca ne prezentam cu acelasi chip in fata cumplitului vrajmas heterosexual.

Daca indrazniti sa ne strigati «poponari», «pidosnici», «cretari», va vom injunghia direct in inimile voastre lase si va vom profana cadavrele plapande.

Vom inchina poeme de dragoste iubirii dintre barbati; vom regiza piese in care barbatii se mangaie reciproc la scena deschisa; vom face filme despre iubirea intre barbati eroici, care va inlocui idilele heterosexuale ieftine, superficiale, sentimentale, inspide si imature care predomina azi pe marile ecrane. Vom sculpta statui reprezentand tineri superbi, bravi atleti, pe care le vom instala in parcurile, scuarurile si pietele voastre. Muzeele lumii se vor umple de picturi reprezentand gratiosi flacai despuiati.

Scriitorii si artistii nostri vor face dragoste ca intre barbati, cu stil, exact dupa moda zilei, ceea ce nici nu va fi greu, caci ne pricepem de minune sa lansam tendinte. Vom aboli relatiile heterosexuale cu armele glumei acide si ridiculizarii, pe care le manuim expert.

Ii vom demasca pe homosexualii de la putere care se dau heterosexuali. Veti fi socati si inspaimantati sa aflati ca presedintii vostri si fiii lor, industriasii si senatorii vostri, primarii, generalii, atletii, vedetele de cinema si de televiziune, liderii de opinie si chiar preotii vostri nu sunt nici pe departe figurile heterosexuale inofensive, familiare si burgheze pe care le credeati. Suntem pretutindeni; ne‑am infiltrat printre voi. Fiti atenti cand vorbiti despre homosexuali, fiindca suntem mereu printre voi; s‑ar putea chiar sa dormim in acelasi pat cu voi. Nu va fi nici un compromis. Nu suntem niste fatalai mic‑burghezi. Suntem extrem de inteligenti, reprezentam aristocratia naturala a rasei umane, iar aristocratii cu minti otelite nu se multumesc cu mai putin decat totul.

Cei care ni se opun vor fi alungati. Ca si Mishima, vom ridica vaste armate proprii in calea voastra, pentru a va infrange. Vom cuceri lumea, fiindca razboinicii inspirati si adunati laolalta de iubirea si onoarea homosexuala sunt la fel de invincibili ca si anticii soldati greci. Celula familiala – teren care odrasleste minciuna, tradarea, mediocritatea, ipocrizia si violenta – va fi abolita. Celula familiala, care nu face decat sa inmoaie imaginatia si sa incovoaie vointa libera, trebuie eliminata.

In laboratoarele genetice vor fi conceputi si crescuti baieti perfecti. Ei vor fi crescuti in spiritul unui atasament de grup in comunitati speciale, sub controlul si instructajul savantilor homosexuali.

Toate bisericile care ne condamna vor fi inchise. Singurii nostri zei sunt tinerii chipesi. […] Indepartandu‑ne de conventiile heterosexuale ale clasei de mijloc, suntem liberi sa ne traim viata dupa comandamentele purei imaginatii. Pentru noi, ce e prea mult nu e destul.

Sofisticata societate pe care o vom crea va fi guvernata de o elita formata din poeti homosexuali. Una din principalele cerinte pentru a accede intr‑o pozitie de putere in noua societate a homoerotismului va fi complacerea in «pasiunile grecesti».

Orice barbat contaminat de dorinta heterosexuala va avea in mod automat blocata calea catre pozitiile de influenta. Toti masculii care vor insista in mod stupid sa ramana heterosexuali vor fi chemati la judecata unor tribunale homosexuale si vor deveni invizibili.

Vom rescrie istoria, pe care ati umplut‑o si injosit‑o cu minciunile si deformarile voastre heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri si ganditori care au schimbat lumea. Vom demonstra ca homosexualitatea se impleteste natural si indisolubil cu inteligenta si imaginatia si ca homosexualitatea este cerinta adevaratei nobleti si frumuseti barbatesti. Vom fi victoriosi, fiindca ne da putere amaraciunea feroce a celor asupriti si obligati sa joace roluri insipide in spectacolele tampe heterosexuale pe care le‑ati pus in scena de‑a lungul istoriei. Si noi putem sa tragem cu arma si sa urcam pe baricadele revolutiei totale.

Tremurati, porci heterosexuali, cand vom aparea in fata voastra fara masti!

Publicat in Gay Community News, 15 februarie 1987,
retiparit in Congressional Records, 15‑27 februarie 1987;
accesibil online pe pagina Universitatii Iezuite Fordham din New York.

Anii 1990

Paula Ettelbrick, fost director al departamentului juridic al Fondului Lambda pentru Aparare Legala si Educatie, organizatie de promovare a drepturilor minoritatii LGBT, a declarat:

A fi queer reprezinta mai mult decat sa‑ti aranjezi o casa, dormitul impreuna cu o persoana de acelasi sex si cautarea aprobarii statului pentru a face asta. A fi queer inseamna impingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate si familie si, prin acest proces, insasi transformarea tesutului social.

In William B. Rubenstein, „Since When Is Marriage a Path to Liberation?”,
in Lesbians, Gay Men, and the Law, New York, The New Press, 1993, pp. 398, 400
Online in Rutgers Law Review, vol 61, nr 3.

Michelangelo Signorile, activist gay, recunoaste adevarata semnificatie a dezideratului de recunoastere sociala si politica prin intermediul „casatoriei” intre persoane de acelasi sex:

Sa luptam pentru casatorie intre persoanele de acelasi sex si beneficiile ei, ca apoi, odata acordate, sa redefinim complet institutia casatoriei, pentru a cere dreptul la casatorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societatii, ci pentru a demitiza si a schimba radical o institutie arhaica. Cea mai subversiva actiune pe care femeile lesbiene si barbatii gay o pot intreprinde este sa transforme cu totul notiunea de «familie».

M. Signorile, „Bridal Wave”, revista OUT, decembrie-ianuarie 1994, p. 161;
citat in Life Outside: The Signorile Report on Gay Men, Sex, Love,
Family and the Passages of Life, New York: Harper Collins Publishers, 1997.

Anul 2012

Activista Maria (Masha) Alexandrovna Gessen, cunoscuta sustinatoare a drepturilor minoritatilor sexuale (foto sus, alaturi de membrii „familiei” sale: Constantin Iablotchi; Maria Kozlovskaya; Elvina Iuvakaeva; Anastasia Smirnova), afirma la un festival de la Sidney, Australia, ca transformarea casatoriei inseamna de fapt distrugerea acesteia, pentru a putea redefini familia:

E de la sine inteles ca (persoanele LGBT) trebuie sa aiba dreptul la casatorie. Dar tot de la sine inteles este ca institutia casatoriei nu ar trebui sa existe. Lupta pentru legalizarea casatoriei intre persoane homosexuale presupune in general sa mintim in legatura cu ce vom face cu casatoria, odata ce aceasta ne va fi permisa – fiindca mintim cand spunem ca institutia casatoriei nu se va schimba. Aceasta este o minciuna. Institutia casatoriei se va schimba, asa cum si trebuie sa se schimbe. De fapt, ea nici nu ar trebui sa existe. Nu-mi place sa-mi conduc viata dupa niste fictiuni. Nu asta aveam in minte cand mi-am declarat public orientarea sexuala, cu 30 de ani in urma. Am trei copii care au cinci parinti – sau cam asa ceva – si nu vad de ce nu ar trebui recunoscuti toti acesti cinci parinti. Nu vad de ce ar trebui sa alegem doar doi dintre acestia si sa ii consideram un cuplu oficial. In acest grup de cinci parinti, avem doua gupuri cu dubla cetatenie, doua grupuri cu trei… (Moderatoarea cere clarificari) M-am casatorit in Massachusetts, cu fost mea partenera, o rusoaica, in momentul acela noi avand doi copii – unul adoptat, celalalt nascut de mine. Ne-am despartit dupa cativa ani, iar dupa alti cativa ani mi-am cunoscut noua partenera, care tocmai a nascut un copil al carui tata biologic este fratele meu. Tatal biologic al fetitei mele este un barbat care traieste in Rusia si pe care si fiul meu adoptiv il considera tata. Asftel, cei cinci parinti se impart in cate doua grupuri de cate trei si au doua cetatenii diferite… (Remarci din public, rasete) Realmente, mi-as dori sa pot trai intr-un sistem juridic capabil sa reflecte aceasta realitate. Iar aceasta nu cred ca este compatibila cu institutia casatoriei.

Sursa: stiripentruviata.ro.

/0 Comments/by